Nas in nas cu TOM HANKS!

A fost odata ca niciodata…

Norocu’ prostului! Vin si eu ca un om normal intr-o scurta vacanta la Florenta si, ce sa vezi, ma nimeresc fix in perioada in care se lanseaza mondial filmul INFERNO cu Tom Hanks. Cu tam-tam chiar aici, in Florenta!!!

Ioana, fosta colega de facultate, de ceva ani cetatean florentin, ma tine la curent cu detaliile si ma asigura ca ma va duce chiar ea cu masina la locul evenimentului, sa casc gura peste gard…

N-as fi ajuns niciodata, am fi zacut mult si bine singure cuc, intr-o masina impotmolita in noroi pe un deal din Toscana, “supravietuind” cu niste vin si ulei abia achizitionate, daca n-ar fi trecut pe acolo… un tractorist!!! Traiasca tractoristii!!!

Sa revenim la Inferno. N-am citit cartea, n-am vazut nici macar filmele facute dupa cartile lui Dan Brown, dar ce, nu pot sa merg si eu acolo sa privesc din multimea de curiosi? 

Va reamintesc, am venit la Florenta ca turist, nu ca jurnalist, trimis special. Asa ca nu ma blamati si nu radeti de mine pentru ce va urma…

PREMIERA INFERNO

Ioana ma debarca la locul premierei. Cu legitimatia mea de presa in mana, le spun sincer celor de la filtru ca sunt un jurnalist in vacanta, care ar vrea sa faca niste poze. N-am acreditare. Spre surprinderea mea, carabinierii, amabili, imi dau voie, dar imi iau papornita la control. Si scot vin si scot ulei si iar vin si iar ulei ☺. Interzis accesul cu asa ceva – imi comunica. Pai ce fac cu ele, neica? Se intruneste “o comisie” de politie si securitate, care analizeaza situatia si sacul. Comisia decide sa ma refuze politicos. N-am voie cu sticle. Deci papapa.

Noroc ca Ioana inca nu a plecat, asa ca imi abandonez recolta toscana la ea in masina. Trec din nou de filtrul de securitate, dupa ce sunt controlata ca la aeroport. Sunt “curata”, asa ca pornesc pe alee plina de entuziasm. Ma conversez cu unul de la paza care e amuzat de cum am venit eu ca o floare, cu aparatul foto de turist in mana. Si, socant pentru mine, ma trimite in cel mai bun tzarc posibil! Nu la fotografi, ci la cel in care stau reporterii si operatorii pentru interviuri!!! 

Ok, ma dezmeticesc repede si ma intreb ce Dzeu caut eu aici cu mobilul si cu aparatul de turist?? ☺

Nu stiu cat voi sta. Nu stiu nici macar daca voi avea rabdarea necesara pentru a astepta celebritatile niste ore, probabil. Ma apuc sa pozez de nebuna tot ce vad, inspectez locul. E plin de politie, de securitate, de echipe de muncitori. O drona bazaie deasupra noastra, semn ca fie ne supravegheaza fie filmeaza. O diva in rosu isi face aparitia pe covor, cu o atitudine de printesa. Aflu ca e o jurnalista rusoaica. In jurul meu, pe cativa metri, numai jurnalisti italieni, de la publicatii/posturi tv/canale online de care nu am auzit vreodata. Multi isi incep corespondentele.

Covorul rosu e, de fapt, roz. Oare de ce? Aflu imediat ca era doar o iluzie optica: tocmai i se scoate, cu chiu cu vai, folia transparenta care il protejase pana atunci si vad, in toata splendoarea lui, covorul rosu. Pe care muncitorii pasesc in botosi facuti din saci de gunoi, sa nu il murdareasca.

Se intuneca. In difuzoare – o coloana sonora data tare. Va ingreuna mult interviurile, cred. Muzica de… infern, proiectii de foc, lumini si… hai ca incep invitatii sa vina. Nu cunosc pe nimeni, frate. Paradoxal, nu sunt singura…

Jurnalistii italieni se tot intreaba intre ei cine e cutarica, cine e cutarica. Langa mine, o tipa isi scoate telefonul si verifica distributia pe net hahaha. O vad mereu uitandu-se. Are o lista cu numele si pozele actorilor din film. Din cand in cand, un cetatean vine cu o foaie si o ridica pentru jurnalisti. Pe ea sunt niste poze insotite de nume – pe sistemul “cum sa recunosti pe cine nu cunosti…”. 

A inceput sa ploua. S-a dus naibii frumusetea covorului rosu. Noroc ca deasupra noastra, a presei, e acoperis. Incep sa se auda tipete de fani, in capatul celalalt al covorului, semn ca apar vedetele.

INFERNO DAN BROWN

Pana atunci, trec pe langa mine scenograful filmului, compozitorul si alte persoane mega importante pentru productie, dar pe care nu le cunoaste nimeni. Prin urmare, traseul lor e rapid, fara opriri. 

Apare regizorul! Ron Howard. O data cu el apare si interesul. Lumea il opreste si-l ia la intrebari. Multe!

Un nou val de tipete de fani, urmat de un nou val de strigate din tabara fotografilor: “stai si la panou, uita-te la mine, mai fa o data asa cu mana” etc etc. Lui Dan Brown ii zic. Omu’ – simpatic, relaxat, binevoitor. Trece pe la echipele de filmare si raspunde la intrebari. Eu sunt intr-o continua dilema cu aparatul meu foto: cand fac poze, nu ies bine (e noapte si el n-a auzit de noapte…). Cand filmez, ma amagesc ca e ok, dar descopar ca am numai filmari neclare… Telefonul e de baza, dar ar fi si culmea sa-l folosesc in tzarcul televiziunilor…

Dan Brown trece pe langa mine, asa ca profit si il rog, intr-o engleza de balta si gâtuitā, sa transmita ceva fanilor sai din Romania. Se uita mirat la aparatul foto (ce-o fi zis in mintea lui?) apoi imi raspunde amabil.

DAN BROWN MESAJ PENTRU ROMANIA

Apar actorii! Sa-mi bag picioarele daca stiu vreunu’… (Sa ma ierte pasionatii de aceste serii). Pe 1-2 ii stiu de prin alte parti, asa ca pun aparatul pe ei, ca un paparazzo… Aud iar jurnalistii italieni intrebandu-se despre unu’, despre altu’. Deci nici ei nu sunt mai breji.

Nu stiu, frate, or fi si intrebari inteligente, da’ io le aud doar pe alea bine pregatite de acasa, care suna mecanic. Ziarista de langa mine pune aceleasi intrebari tuturor! Jur. Am realizat cam la a 3-a vedeta. Are doua si pe alea le tot repeta. Si, bineinteles, mai toti intreaba celebritatile cum li se pare Florenta. Sa auda si ei lucruri frumoase ☺ 

O vad pe Ana noastra!!! Da, romanca Ana Ularu, despre care habar nu aveam ca joaca in film! Eleganta, gratioasa, vesela. Recunosc, simt un kil de mandrie in mine vazand-o acolo, in lumina tuturor reflectoarelor. 

Sta la poze la panou, ridica barbia cand ii striga fotografii sa o faca, se intoarce intr-o parte, apoi in cealalta, ridica iar barbia la cerere. Cu o rochie albastra, usoara, zboara usor spre televiziuni. O strig. Jurnalistii de langa mine, mirati, ma intreaba cine e. “Actrita romanca Ana Ularu, bre! Cum cine?” Si devin si ei interesati de ea.

O salut in romana. Un pic surprinsa, se indreapta imediat spre mine. Vorbesc putin cu ea, filmand-o cu aparatul foto. Prost ☹

TOM HANKS & RITA WILSON

Incep sa vina din ce in ce mai multe staruri. Dupa tipete realizez si cand apare Tom Hanks. Ma straduiesc sa il prind de la distanta, desi nu e nevoie, caci vine… vine… vine… spre mine!!!

Panica totala!!! Aolicaaaa, vreo intrebare inteligenta pentru el??? Pana mea, ce sa il intreb fara a fi penibila, avand in vedere ca nu stiu nimic despre film?… Decid sa ii fac doar poze. Ii las pe jurnalistii pregatiti de-acasa sa ii puna intrebari. Aud ceva cu… Forrest Gump. Apoi iar despre Florenta… Deci as putea sa il intreb si eu de sanatate bine merci hahaha

Ca s-o zic pe romaneste, ma mananca-n cur sa-mi fac un selfie cu el, dar mi-e rusine. Desi mi-o ridica grav la plasa! Trece prin fatza mea intr-un moment in care nimeni nu trage de el si il aud: “hai, cine ma intreaba?”. Eu i-as pune cea mai dificila intrebare: “faci un selfie cu mine?” hahahaha. Recunosc ca mi-e jena. 

In schimb, il abordez scurt si surprinzator pentru el, rugandu-l sa salute publicul roman, unde are multi fani. Nu intelege. Sau n-a auzit de noi haha, nu stiu… Ideea e ca, dupa o fractiune de secunda, si el si sotia (Rita Wilson) percuteaza de nici nu ma dezmeticesc!

MESAJ TOM HANKS

„Romania e fantastica!!!”

Spusa chiar de Tom Hanks.
Aaaaaaaaaaa!!!!! Ce sa zic? Saru’ mana, conasule, ca e misto ce zisesi, indiferent de cate stii despre noi.

L-am urmarit pe covorul rosu. Dupa el, nici ca m-a mai interesat cineva. Am plecat euforica, razand tot drumul de mine. Mai halal jurnalist decat am fost eu acolo, n-a fost nimeni! De fapt, sa nu uitam, am fost… un turist strecurat printre jurnalisti. Cu reflexe de jurnalist, dar cu scule de turist. Cu entuziasm si de unul si de altul, pentru ca nu cred ca poti ramane indiferent cand stai fatza in fatza cu Tom Hanks…