Sa incep cu Dalai Lama – subiect tabu in Tibet! Nu exista poze cu vreun Dalai Lama. Exceptie face una, aflata intr-o manastire, care il infatiseaza pe cel cu nr 13. Actualul e cel cu nr 14. Ghidul ma intreaba daca l-am vazut vreodata. Ii spun ca la tv, pe internet si pe coperta unor carti. Il intreb daca vrea sa ii arat un filmulet haios de pe youtube, cand Dalai Lama isi face un selfie cu o tipa. Imi spune cu regret in glas: „No, I’m afraid” ☹. El l-a vazut demuuult, adica in urma cu ani buni. Nu stie cum arata acum, nu stie ce face. Din gura lumii a aflat de o operatie la ochi. Si s-a rugat. Si ceilalti tibetani s-au rugat.
Plec din subiectul delicat si il intreb de unde pana unde “Dalai Lama”, ca eu abia foarte tarziu am aflat ca e un titlu, nu un prenume… Culmea, Dalai Lama ca titulatura incepe cu cel de-al treilea ales. Primii doi aveau un nume, urmat de “master”. Al treilea a fost un copil ales din Mongolia. Dupa ani de instruire in Tibet, are loc o intalnire intre el si Regele mongol. Regele e absolut socat de cat de smart e tanarul, de cat de multe a invatat! Si ii spune ca e un „ocean de intelepciune”. Adica… Dalai Lama. Si asa i-a ramas numele. Si tuturor, dupa el…
(O sa mai studiez… Ca si treaba cu alegerea fiecarui Dalai Lama, pentru ca am aflat lucruri care mi-au starnit curiozitatea.)
Intr-un dialog absolut natural, ii spun ghidului despre o carte cu Dalai Lama aparuta la noi in librarii, carte pe care vreau sa mi-o cumpar. I-o arat de pe telefon, gasita pe google. Nu va puteti imagina incantarea pe care a avut-o cand a vazut coperta cu Dalai Lama!!! Doamneeee, era fascinat, topit, COPLESIT!!!
Dupa minute bune de alte discutii, inca emotionat, imi spune ca i-am facut o bucurie imensa!!! Si el imi face mie o bucurie, ducandu-ma sa vizitez Palatul lui Dalai Lama – Potala!
SA DESCHIDEM PALATUL POTALA…
Mladin, deschizatoare de porti in unul din cele mai importante locuri din Tibet: sediul lui Dalai Lama (pe vremea cand nu era in India, ci aici).
Un loc spectaculos, care troneaza peste oras, un loc despre care am aflat o multime de lucruri!!! Inainte sa le aflu, insa, m-am amuzat de o informatie: am fost primul strain care a intrat in Palat de cand Tibet si-a deschis anul asta portile pentru turisti. S-au minunat cei de la intrare vazand… Blonda de la Bucuresti si i-au spus ghidului (toti ceilalti turisti erau chinezi). Deci pot spune ca am fost PRIMUL TURIST DE CULOARE care a intrat in Palatul Potala :)))
Incredibil, dar asta se intampla: desi primele trepte din Potala sunt mici si usor de urcat, eu nu pot parcurge mai mult de 5-6, ca ma opresc ca dupa trasu’ la jug! Lipsa oxigenului ma face sa traiesc experientze si senzatii bizare rau!!! In degetele de la maini si de la picioare simt furnicaturi, ca un usor curent electric… Buzele zici ca sunt conectate si ele la 220. Am convingerea ca, daca imi lovesc buza de sus cu degetul, o sa fie ca si cum as canta la tzambal haha…
Camerele lui Dalai Lama sunt cele de sus, acoperite cu draperii orange. Din living el obisnuia sa se uite la evenimentele din curtea interioara.
Ca turist, poti vedea incaperile, dar nu ai voie sa faci nicio poza. Iar scarile pana acolo pe mine m-au dat gata din nou…
Dalai Lama urca in Palat pe cal. Treptele mici si multe permiteau acest lucru. Calul il ducea pana intr-o anumita zona, dincolo de care accesul se putea face doar… per pedes. Asa ca Dalai Lama descaleca frumusel si urca ultimele portiuni ale palatului pe jos.
De sus, din Palatul Potala, asa se vede o parte din Lhasa. E un oras… normal. Cu blocuri, sosele, semafoare, magazine, pietoni, fabrici si uzine. Socant, pentru cineva care se asteapta sa dea de un… sat traditional, desprins din alte timpuri, cu oameni speciali, care se roaga si traiesc altfel decat noi. Oamenii speciali exista, mai ales in partea veche si in jurul templelor. In rest, sunt 7 chinezi la fiecare tibetan! Ce ziceti de asta?…
Agentii care mi-au vandut mie turul au fost dati in judecata acum ceva vreme, de un turist suparat tare: acesta i-a acuzat ca nu l-au avertizat cum ca Tibetul e altfel decat credea el… Tibetul te primeste in primul rand cu trafic extrem de aglomerat, cu magazine, blocuri si alte chestii pe care, zicea el, le putea gasi oriunde in China.
SHOPPING IN TIBET – OARE CE SUVENIRURI GASESC?…
Astea sunt primele suveniruri pe care le intalnesc. Sunt cele care iti atrag imediat atentia, prin colorit. Sunt facute manual si sunt de atarnat in casa, in masina sau in orice alt loc in care vrei sa fii protejat.
Singurele suveniruri care mi-au incaput in bagaj… Asta pentru ca pe teritoriul Chinei nu imi merge mie cum imi merge in Europa, unde mai cumpar o valiza, bag cadourile, platesc un extra bagaj si gata. Nuuu. Aici ai voie 20 kg maximum si, orice kilogram peste, te costa… 20 euro, frateeee!!!! A fost atat de frustrant pentru mine! Pentru a putea lua niste suveniruri minuscule, de cateva sute de grame, mi-am abandonat mai multe lucruri in camera de hotel, de la sosete murdare, pijama, chiloti, pana la tricouri paradite si creme consumate partial…
 |  |
Voi reveni la iac, pe masura ce il voi cunoaste… N-am vazut niciunul pana acum, dar stiu ca e un soi de bivol mai mic, un animal extrem de important pentru tibetani! Acestia folosesc absolut tot de la el, de la coarne pana la coada.
Tibetan la shopping, prins in fuga aparatului… Dar nu il puteam rata, fascinata fiind de outfit-ul lui…
Nu, nu sunt chiloti pusi la uscat, ci masti de fata pe care le-am vazut inca din Beijing, la gura tuturor. DAR daca in Beijing chinezii le purtau fie pentru a-i proteja pe ceilalti de microbii lor fie pentru a se proteja pe ei de poluare, in Tibet mastile au un rol precis: sa protejeze fatza de radiatiile solare, foarte puternice aici! Sa nu te prajesti, sa nu te faci rac, sa nu iti iasa bube sau mai stiu eu ce… Sunt masti diferite fata de cele pe care le stim noi din farmaciile noastre. Mult mai mari, acopera fatza de sub ochi pana sub barbie, spre gat. Cu masca, plus o palarie sau un batic in cap, gata, esti protejat!
Mastile sunt purtate de ani de zile aici, poate de aceea s-a dezvoltat atat de mult “industria mastilor”, incat gasesti sute de modele!!! De la simple, colorate, cu dungi, cu patratele, cu animale, cu flori, cu personaje din desene animate, masti de barbati, de femei sau de bebelusi, masti din bumbac, panza sau chiar dantela – extrem de multe la tot pasul! Si, dintre cei care le poarta, la cum am vazut eu pe strada, cred ca 90% sunt femei! Mult mai putini barbati. Ghidul meu imi spune ca lui nu-i pasa de pielea sa, asa ca nu poarta…
Am baut apa de pe Everest (Qomolangma este denumirea tibetana a lui Everest), am baut apa din ghetar de Groenlanda, am baut apa din ghetar de Islanda. Se pare ca am o obsesie, fara sa stiu hahaha
“Nu cumpara ce vrei, cumpara ce ai nevoie!” – imi zice un tibetan o vorba de-a lor.
Noroc ca n-am nevoie de margele… Saci intregi vezi in targurile cu produse autohtone! Tibetanii au o dexteritate uimitoare in a gasi o margica in ditai sacu’ si in a impleti diverse chestii cu margele. Am vazut cu ochii mei.
Unt. Calupuri uriase de unt! Peste tot!
Untul e extrem de important in Tibet. Nu doar pentru „butter tea”… Am vazut sute de pelerini venind cu termosuri pline cu unt, sa le depuna in zona templelor. Cum sunt la noi tavitele cu lumanari in biserica, asa au si ei, numai ca folosesc untul lichid. Spun ca el mentine LUMINA mereu aprinsa.
Cum ne cumparam noi iconite sa ne punem in casa, asa isi cumpara ei statuete Buddha. De aceea exista si magazine in care Buddha troneaza in toate felurile, marimile, cu sau fara haine.
Intru intr-un supermarket, unde chinezii se uita la mine ca la ciudatenia Pamantului. Copiii isi trag parintii de maneca. Unii, mai curajosi, imi spun: “HI!”. Le zambesc, le raspund si sunt foarte fericiti! A vorbit extraterestrul cu ei haha…
Dau o raita prin magazin. Sute de kile de orez varsat!!! Apoi mult ceai de-al lor – butter tea. Si, ce sa vezi, nenumarate oua crude, ambalate individual! Claie peste gramada!
… ce mi-ar fi placut sa imi incapa mastile astea in valiza! Poate data viitoare… Acum mi-au incaput doar mici obiecte tibetane, diverse talismane, pentru mine si cei dragi.
Ghidul ma roaga sa cumpar de la tibetani, nu de la negustorii chinezi, pentru ca ii ajut astfel sa-si mentina viu comertul cu obiecte fabricate de ei. Ma lasa singura in bazar. Imi spune ca nu e corect sa stea langa mine cand incerc sa negociez pentru vreun produs. Pentru ca, pe de o parte, nu ma poate lasa sa dau prea mult pe ceva, iar, pe de alta parte, nici nu poate sa micsoreze castigurile alor lui. Fair enough.
Ne dam intalnire a doua zi, cand mergem intr-un loc faimos, plin de calugari tibetani. Abia astept! Ii vad talismanul metalic prins de geanta si ma duc sa il caut pe tarabe, sa imi iau si eu. (E primul din stanga in fotografie.). Ma simt protejata acum.
