Sunt in metroul parizian. In statia Louvre Rivoli urca un tip la vreo 45 de ani si incepe sa ne cante, ajutat de o statie mica, prinsa la brau. Canta ceva frantuzesc. Un pic prea tare, un pic prea stalcit, un pic prea in doru’ lelii…
Dupa doua statii isi termina bucata muzicala si o ia printre oameni, sa stranga bani. Nu ii da nimeni.
In timp ce iese din metrou, spune apasat, intr-o romaneasca neaosa: “Un ban n-ati da si voi, ‘ra-ti ai dracu’ de turisti!”. Imi vine sa ii zic si eu ceva dulce tot in limba noastra, dar usile se inchid la timp…
METRO PARIS
Imi aduc aminte ce am citit recent, ca regia de metrou din Franta organizeaza auditii pentru a selectiona muzicienii oficiali ai metroului. Aleg 300. Acestora li se da un ecuson – “muzician al metroului”, valabil 6 luni. Cu siguranta romanul care tocmai ne-a injurat nu avea ecuson…
Il compar vrand-nevrand cu ce am vazut acum 4 luni in metroul din New York, cand mai toti calatorii au scos bani (bancnote, nu monede!), sa ii dea celui care performa de mai bine de 10 minute. Iata-l:
