Imi place enorm sa fiu calator! Atat cat imi permit banii, timpul si frica de avion…
Trimit carti postale de oriunde merg. Fac asta din copilarie, fiind un obicei al familiei mele. Nu exista sa plecam in vreo tabara si sa nu trimitem vederi acasa si pe la prieteni.
La fiecare calatorie, trimit minimum 10 vederi catre familie si prieteni. Si una mie! Daca vacanta este un tur, inseamna ca si vederile se inmultesc, in functie de cate locuri vad…
La o recenta curatenie in “arhive”, am gasit un caiet de senzatie, de care uitasem total: CAIETUL CU VEDERI din clasa a 4-a. Nu mai stiu de ce l-am facut (probabil pentru ora de geografie), dar am stat eu si am lipit frumos carti postale din Romania, pe care le-am insotit de catrene care l-ar face invidios chiar si pe Eminescu 🙂 Va dau doar un “flavor”:
Si pe poza sa citesti
Vin si negrii sa stea-n el
Pe un pat, pe-un scaunel.
Dar apa e cam sarata
De aceea-ș(!) prefera
Sa stau pe salteaua mea.
Vederile cu hoteluri nu m-au inspirat la versuri :), dar ma gandeam acum la ceva: realizati ca hotelurile aveau propriile carti postale?!? Oare de cate s-a ales praful la ora asta, ramanand din ele doar… cartile postale?
COLECTIE DE CUTII POSTALE
Sa lasam la o parte talentul meu de poetesa din clasa a IV-a si sa revenim in prezent: tot trimitand vederi de pe unde am calatorit, am descoperit cat de diferite, ba chiar interesante pot fi cutiile postale publice. Si am inceput sa le fotografiez. Fara vreun scop anume.
Puneam vederile, fotografiam cutia, iar puneam, iar fotografiam… si, ce sa vezi, intr-o zi, am realizat ca am o adevarata colectie! Pai sa devina una serioasa, mi-am spus! Si am invitat prietenii de pe facebook sa vaneze si ei cutii postale, in calatoriile lor.
Am strans sute, de peste tot din lume! Mari, mici, jerpelite, frumoase, abandonate, clasice, inedite, de toate culorile si formele… Publice, in marea majoritate, dar si private. N-am refuzat nimic!
Ba am primit chiar si a doua cea mai mare cutie postala din lume!!! (prima e in Japonia, inteleg). Priviti cat e omul de langa ea.
Ganjeolgot, Coreea de Sud, este un loc extrem de popular: in noaptea de Anul Nou, oamenii se aduna aici, in cel mai estic punct al tarii, sa prinda primul rasarit de soare al noului an, din toata Coreea.
Isi scriu dorintele pe carti postale si le baga in imensa cutie, avand credinta ca, o data puse acolo, se vor implini. Frumos!
Eu ma intreb cine ridica toata corespondenta din aceasta cutie postala, extraterestrii? Dumnezeu??
CUTII POSTALE SI PRIETENI!
La cate fotografii am primit, meritam si eu o cutie a mea si numai a mea, palpabila. Si am primit-o!
Lucrurile au devenit serioase, asa ca am zis sa fac o gluma cu prietenii si am ridicat stacheta colectiei: am rugat fiecare calator sa se pozeze pe el langa cutia descoperita. Caci fix asa incepusem sa fac si eu, in toate drumurile mele:
Shanghai Abu Dhabi Groenlanda 
Central Station NY 
Londra Paris, Tour Eiffel Casablanca Ghent Zidul Chinezesc 
Roma
Am sute de poze cu mine, dar, mai important, am peste 2.700 de fotografii unice (update august 2024), cu oameni care s-au pus la mintea mea: prieteni buni, amici, fosti colegi de scoala, vedete tv, actori, sportivi, jurnalisti, cantareti, stilisti, copii, politicieni, straini, oameni de radio. Si animale 🙂 (Si cateva celebritati internationale, fara stirea lor hahaha)
Astfel, am devenit… COLECTIONARA. Mandra detinatoare a unei colectii inedite: “mailboxes & friends”. Care creste pe facebook vazand cu ochii, zi dupa zi.
https://www.facebook.com/danamladin/media_set?set=a.528116200608455&type=3
Cei care au acceptat provocarea mea au intrat in colectie, dar posibil sa intre si in istorie, caci, din cate inteleg, cutiile postale (cel putin cele publice) sunt pe cale de disparitie.
Acum, chiar daca as vrea sa inchid colectia, nu mai pot: am devenit obsesia turistului hahaha. In vacanta lui, ce Piramide, ce Tour Eiffel, ce Zidul Chinezesc sau Empire State Building, cauta, nene, cutie postala pentru colectia lu’ Mladin 🙂
Poate e o nebunie, dar nebunia asta nu costa bani, nu ocupa loc si imi face zilele mai bogate, purtandu-ma prin toata lumea. Am castigat 3 lucruri cu aceasta colectie: noi prieteni, povesti ale unor locuri despre care nici nu auzisem pana atunci si… antrenament pentru creier, fiindca imi trebuie ceva imaginatie sa comentez, mai mult sau mai putin inspirat, fiecare fotografie 🙂
IN GUINNESS BOOK!
Vestea cea mare e ca ma pregatesc sa intru in Cartea Recordurilor!!! Am facut deja demersurile (nu radeti!) atunci cand mi-am dat seama ca treaba se ingroasa… Cica nu exista colectie ca a mea, ci doar “cea mai mare cutie postala din lume” si “muzeul postal cu cea mai mare colectie de obiecte istorice”. Atat! Prin urmare, oamenii aia de la Guinness Book mi-au spus ca sunt interesati de colectia mea nepalpabila, dar cand oi avea macar… 50.000 de fotografii!!! Whaaaat??? 50 de mii, da, ala care vine dupa 49.999… Asta pentru ca majoritatea celor mai mari colectii online de… diverse chestii porneste de la un minimum de 50.000 de fotografii.
Hai ca imi lipsesc doar… 47.300. O nimica toata 🙂
Eu zic ca, daca ne fortzam un pic, daca plecati si voi in vacanta de 1 Decembrie, de Mos Nicolae, de Craciun, de Anul Nou, de Sfantu’ Ion, de Ziua Indragostitilor, de Martisor, de 8 Martie, de Paste, de ziua copilului, in vara, de alte sarbatori nationale, de culesul strugurilor, de Halloween si iar de 1 Decembrie, Mosi, Anu’ Nou……, in vreo 20 de ani de-acum incolo, fac 50.001 fotografii in colectie!
Si, daca n-oi intra in Guinness Book, merge si de-o expozitie cu poze pe pereti si „sampanieee la toata lumeaaa!!!”, nu?…
