Cand mi-am pus in cap sa merg taman in Groenlanda de ziua mea, am facut-o in primul rand pentru a ma plimba cu sania trasa de caini! Dar nu puteam rata nici spectaculosul fenomen Aurora Boreala, mai ales ca m-am nimerit chiar in perioada potrivita – final de martie.
CAND SA VEZI AURORA BOREALA
Eu stiam ca cel mai bine se vede toamna, dar iata ca nu, si primavara, cand cerul e senin senin, te poti bucura din plin! Asa ca mi-am platit excursie de noapte sa vad Aurora.
Foarte dragutzi, oamenii de la agentie m-au sunat cu cateva zile inainte de a ajunge in Groenlanda sa imi spuna ca imi muta excursia cu o zi mai devreme, pentru ca vremea e mult mai buna atunci, fara riscuri de cer innorat. Prin urmare, cum am ajuns in Groenlanda, m-am si pregatit de aventura noptii, printr-o “incalzire” usoara la minus 15 grade Celsius in miez de zi…
La 9.30 seara ne adunam toti platitorii la punctul de intalnire. Oameni de prin toata lumea, entuziasmati ca si mine si incotosmanati ca si mine. Ba nu, eu ii intrec cu ceva: am o cagula speciala, care-mi lasa la vedere doar ochii. (Peste ea am o caciula si peste caciula am o gluga haha). Se uita toti la mine cat sunt de camuflata, dar ce-mi pasa…
EXCURSIE AURORA BOREALA
Doi ghizi vin sa ne povesteasca ce ne asteapta, cat de cuminti tre’ sa fim, sa nu iesim din sirul indian in care vom merge si alte alea. Iau in vizor turistii cu probleme de sanatate, ca sa le acorde atentie sporita, apoi ne dau papucii tuturor. Papucii de Groenlanda, adica… Snowshoes. Cu care vom pasi prin zapada tot drumul.
Eu am primit rosii. Uf, ce bine, ma temeam ca m-ar putea deochea cineva, pentru ca azi nu mi-am pus chilotii rosii J.
Am primit si betze in maini, dar si lanterne-n cap J. Ma simt de parca am face excursie in mina de la Petrila…
Incolonati, plecam sa vedem Aurora Boreala. Nu m-ar mira ca ghidul din fruntea sirului indian sa ne dea tonul la cantecelul de mãrșãluire:
- Unu, doi, unu, doi,
- Mergem toți în pas vioi.
- Aurora s-o pândim
- Și la ouã sã rãcim J))
Pe frigalaul asta nimeni nu indrazneste sa deschida gura. Asa ca nu cantam nimic… Pasim agale prin zapada, urcand si coborand mici coline.
Ne apare in cale un cimitir vechi. Imaginea lui, impreuna cu suieratul vantului rece si noaptea neagra sunt elementele perfecte pentru un film de groaza… Ma ia cu fiori pe sira spinarii.
Mergem de ceva vreme. Ma uit in spate si vad luminile orasului tot mai mici si mai slabe.
Ne uitam des spre cer si, cum ni se pare ca vedem ceva verzui, cum incepem sa stingem lanternele de pe frunte, care ne incurca vizibilitatea. Dar… inca nimic, doar vedenii.
Rareori cineva din sir zice ceva scurt. In rest, se aude doar zapada care ne scartzaie sub snowshoes.
Dupa o ora si ceva de mers prin pustietatea alba, ajungem pe un varf de deal. Bezna totala. Niciun semn pe cer. Vantul (curentul) e mai puternic aici si extrem de rece. Toti intepenim de frig!!! Eu incep sa fiu invidiata pentru cagula mea, care imi protejeaza fatza mult mai bine decat ce vad pe la altii…
Ghizii ne arata o cabanuta de lemn, genul adaposturilor de prin munti. Vom intra sa bem un ceai cald si sa ne incalzim un pic. Lumea e incantata. Dar… soc si groaza: nu se gaseste cheia de la casa. Hai cu autoperchezitia corporala, par a zice ghizii, care cauta disperati cheia prin numeroasele lor buzunare. Nu exista pres, ca mai aveam o speranta cum ca ar putea fi sub el… Asa ca… mare tzeapa ce ne luam. Nu tu caldura, nu tu ceai cald.
Frateeee, cat e de frig!!! Ne cautam prin rucsacuri care cum avem alte accesorii de iarna. Eu imi pun peste manusi inca o pereche. Din alea groase, cu un deget.
Doi tipi din Hong Kong ma intreaba de unde sunt. Cand aud ca vin din Romania, se lumineaza la fatza (ma rog, atat cat pot sa-mi dau eu seama in bezna in care dialogam…). Imi spun ca sunt mega fani ai Simonei Halep!!! Atat de fani, incat merg peste tot prin lume, pe unde are ea meciuri importante. Foarte tare!!! Sunt mandra!
SPECTACOLUL AUROREI BOREALE
Deodata, cerul incepe sa se inverzeasca. Uitam toti de ger si incepem sa ne scoatem arsenalul: telefon, aparat foto de amator, aparat de profesionist, haleleuuu, ce scula are astaaaa, ma minunez cand vad aparatul foto al unui coleg de excursie. Omu’ ar putea fi bine merci de la National Geographic! Si hai si cu trepied si cu laptop. Bai, nene, unii stiu ce vor, asta e clar…
Eu, in schimb… fraiera care nu stie sa isi regleze aparatul foto J.
Am un flashback: inainte sa ajung in Groenlanda, am avut bafta in Islanda de cer senin si am fost sfatuita sa iau o excursie de cateva ore, pentru a vedea Aurora Boreala.
Peste un deal din afara orasului am vazut fenomenul prima oara. Impresionant! Dar mult sub ce aveam sa vad in Groenlanda.
Aparatul meu asa a vazut Aurora Boreala din Islanda:
Hahahahaha. Nu ma contraziceti! Am vazut-o! E undeva in poza, bine pitita…
Noroc cu un american milos, care, pe o bezna totala, a incercat sa imi regleze aparatul pentru a prinde fenomenul. Ma rog, oricum l-am abandonat, pentru ca imi degerasera mainile si mi se parea totul prea complicat! Am stat cu ochii fixati pe cer si l-am rugat pe om sa-mi trimita si mie ceva din “captura” lui. Si mi-a trimis, spre bucuria mea!
IMAGINI CU AURORA BOREALA
Sa revenim la Groenlanda, la dealul pe care suntem, inghetati bocna! Flashback-ul meu se va dovedi curand de mare ajutor!
Cerul incepe, rapid, sa straluceasca-n verde. “Wow!” si “My God!” sunt cele mai dese uimiri pe care le aud! Si aparatele declansate.
Spectacolul cerului e fabulos!!! O sa radeti de mine, dar mi se pare si… infricosator! E ceva… cum sa explic, inaltator, dar si inspaimantator, te simti mic-mic si parca fantomele cerului pun stapanire pe tine! (Am imaginatie prea bogata, nu? J).
Ne minunam cu totii de fiecare „desen” rapid pe care il face cortina verde (uneori si mov) de pe cer! Parca-i un praf magic purtat de vant, capatand forme si dimensiuni spectaculoase. Parca cineva tot se straduieste sa intinda o patura verde pe cer. Si tu stai si te uiti ca prostu’, cat poti acoperi cu privirea.
Privesc minute in sir spectacolul cu ochiul liber, un spectacol de neimaginat!
Langa mine, oamenii se intrec care sa faca mai multe fotografii reusite… Incerc sa imi aduc aminte ce mi-a spus americanul in Islanda si invart din butoanele aparatului. Norocul prostului: au inceput sa-mi iasa cateva poze!!! Si, nu oi avea eu trepied si laptop ca altii, dar stiti vorba aia, romanul e inventiv, asa ca imi fac din rucscac + o manusa, un postament perfect pe zapada, ca sa nu se miste aparatul J. In felul asta, am si eu cateva capturi.
Baietii din Hong Kong dau semn ca le-au degerat mainile pe aparate, asa ca se opresc din fotografiat si strang tot. Imi promit ca imi trimit din pozele lor. Abia astept!
La fel si doi tipi din Dublin. Precizare: de la ei chiar am primit – sunt cele 3 de mai jos. Ma bucur mult de ele, chiar daca ale mele sunt mai… naturale, mult mai aproape de realitate.
Nu stiu cat timp am stat cu ochii pe cer, in bataia unui vâjgãlãu care ne-a inghetat pe toti, dar A MERITAT!!!
Plecam inapoi spre oras. Tot in sir indian. Mega incantati de ce am vazut!!! Ma uit in spate. What?!? Eu cred ca oamenii astia au comandat spectacolul cerului pentru noi, la ora exacta. Caci ce sa vezi… nici urma de Aurora Boreala pe cer acum!!! Zici ca a plecat de pe cer fix cand am plecat noi de pe deal!
CARTE AURORA BOREALA
Mergem ca teleghidati prin noaptea neagra. Imi aduc aminte ca mi-am cumparat o cartzulie despre Aurora Boreala. Sa inteleg mai bine fenomenul.
Asa am aflat si eu ca Aurora Boreala e de 3 feluri:
- calma, statica adica – cel mai des intalnita
- pulsanta – apare si dispare la intervale regulate (vorbim de secunde)
- activa – cea mai smechera – e ceea ce am vazut noi, cu schimbari spectaculoase ale cortinei de pe cer…
Aurorele Boreale cele mai puternice sunt atat de intense, incat pot perturba echipamentele electrice!
Cuiva din grup i se face rau sau ceva. Nu prea inteleg. Degeraturi la picioare, pare-se. Nasol! Ghizii ne opresc, au o mica discutie, suna pe cineva si unul dintre ei paraseste grupul, ca sa ii duca pe cei doi cu probleme la o masina ce le va iesi in cale, intr-o vale. Noi mergem mai departe pe cararea noastra. Cu zapada scartzaind sub snowshoes-urile din picioare.
Ajunsi la hotel, ne dam jos din catrafuse si ne incalzim oasele in timp ce schimbam impresii. Acum toti avem fetze haha.
Ne prinde miezul noptii. Le spun ca tocmai incepe ziua mea, ma felicita si gata, toata lumea la somn. Eu sunt inca ametita de jet lag. Sunt la 5 ore diferentza fatza de Romania. Cad lata. Dar fericita de experienta de mai devreme si, mai ales, de ce voi face azi, de ziua mea – o excursie cu sania trasa de caini!!!
