Sunt 42 de ani de la momentul cu pricina (update ianuarie 2021), iar eu inca râd privind fotografiile si aducandu-mi aminte…
Eram la celebrul “Plugusor” – momentul inceputului de an cand sute de oameni erau organizati intr-un mega spectacol, la Comitetul Central al PCR (actualul Minister al Afacerilor Interne din centrul Bucurestiului).
Soimi, pionieri, utc-isti, oameni ai muncii, dansatori, actori si Dzeu mai stie ce – toti degeram pe 1 ianuarie in fata scarilor cladirii, intr-o oda obisnuita vremurilor alora.
Nu mai stiu cat dura spectacolul omagial, stiu doar ca dârdâiam rau de tot si mama avea grija sa imi puna uneori si cate doua dresuri groase pe mine, plus un maieu si o bluza de corp pe sub camasa de soim/pionier.
Marea noastra bucurie (cel putin a copiilor) era cand primeam, la final, o punga cu o banana, 1-2 portocale si bomboane cubaneze. Doamneeee, cat pretuiam acea punga!!! Mi se parea rasplata suprema pentru recitarea mea sau, in alti ani, pentru “sorcovirea” Tovarasului…
Dar, dincolo de degerat si punga cu bunatati, prima imagine, de pe coperta revistei Cutezatorii de acum 40 de ani, ma amuzã teribil! Cu atat mai mult cu cat doua coperte de reviste ale vremii “dezvaluie” intamplarea. Soc soc, Ceausescu trage de un soim! J)))
POZA DE GRUP CU CEAUSESCU
La final de Plugusor, se organiza o poza de grup, cu tot puhoiul. Un soi de “baie de multime” din zilele noastre… Eram cumva asezati pe straturi, noi, astia micii, fiind presarati prin fatza.
Cum existau si atunci, ca si acum, fani care vor sa fie cat mai aproape de starul evenimentului, iata cum un pustan se agata de bratul lui Ceausescu. (Facem o analiza pe poza, da? hahaha) Moment in care Tovarasu’ ma apuca de brat si ma trage inspre el, sa-i fiu mai aproape, pentru ca poza sa arate asa cum isi dorea…
Sper ca observati ca o face… pe nv, in timp ce privirea ii e indreptata in alta parte! Artã, frate! J
Pe o alta coperta – revista Veac Nou – fotograful surprinde acelasi moment la cateva secunde distanta – pustiul ma impinge ca sa nu il acopar (ceea ce mi se pare normal…), dar Tovarasu’ nu se lasa, mai, nene! J
Nu stiu daca intamplarea a avut happy-end sau daca baiatul si parintii lui au fost exilati (as zice Doamne fereste, dar imi dau seama ca, la ce vremuri erau atunci, merge mai bine “Doamne ajuta!” J). Nu imi aduc aminte nici daca eu am plecat cu vanataie la mana… Ce stiu sigur e ca, daca erai in linia I la recitari, sorcovit sau dat flori, automat erai in linia I si la poza de grup. Care trebuia sa fie tabloul bucuriei, fericirii si bunastarii poporului… Dupa cum se vede mai jos.
Ce mai distractie era pe noi la poza asta, unde numai ca nu auzeai pe cineva strigand “say cheese!”. De unde branza, pe vremea aia…
Va rog remarcati cele doua persoane importante pentru Ceausescu in aceasta fotografie, adica cele pe care le tine de/cu mana J)). Una – imaginea inconstientzei varstei, cealalta – imaginea inconstientzei… si atat.
