De 67 de ori am fost la musicaluri in strainatate pana acum (decembrie 2023)! Saizeci si sapte, nenica!!! Sunt precum cainele lui Pavlov, daca imi ziceti “musical”, imediat ciulesc urechile. Fac si tumbe 🙂 Mananc musicaluri pe paine, daca imi dati. Aoleu, ia stati, acu’ m-am prins de la ce m-am ingrasat…
Stiu oameni care nu se dau in vant dupa gen. Nu-i bai, fiecare cu damblaua lui – unii cu meciurile de fotbal, altii cu opera, unii cu muzeele, altii cu netflixu’. E bine ca avem de toate. Dar, daca as putea, as fi un soi de Martorul lui… Musical, sunandu-va la usa, cu caietele-program si cd-urile in brate, sa va conving sa vedeti macar un musical! Exista pentru toate gusturile, credeti-ma.
Culmea, la inceput nu am fost deloc tentata sa vad unul. Noroc cu prietena Lili care in 2007, la prima noastra vizita in Londra, m-a convins sa mergem la Mary Poppins.
Cu papornitzele de cumparaturi, imbracate de strada (noroc ca mai toti erau la fel…), ne-am dus noi indoite (mai mult eu), sa vedem ce si cum.
Acum tre’ sa ma intelegeti, eu, ca producator tv, ma uitam ca taranca venita prima oara la oras, dar intr-un oras al viitorului indepartat: nu incetam sa fiu uimita de decor, de efecte, de costume, de cum se poate canta live si multe alte uimiri.
La nivelul meu de engleza, nu am inteles tot ce ziceau oamenii aia acolo… Era amuzant cum sala radea la niste poante, iar eu ridicam din umeri 🙂 Dar show-ul te tine oricum, prin tot ansamblul lui!
Acesta a fost momentul in care mi s-a deschis apetitul si in care am devenit pur si simplu DEPENDENTA de musicaluri!!!
PRECIZARE: In 2019 a reaparut Mary Poppins si mi-am luat bilet sa merg sa il vad, dupa 12 ani! Fix in acelasi teatru in care s-a jucat in 2007…
Din 2007, am continuat sa vin la musicaluri an de an, uneori chiar de mai multe ori pe an.
Am ajuns pana si sa-mi cumpar bilet la un musical si abia apoi bilet de avion si cazare…
Am vazut cateva musicaluri de mai multe ori, fie pentru ca mi-am petrecut vacantele cu prieteni diferiti, care au vrut si ei sa mearga la anumite spectacole, fie pur si simplu pentru ca mi-au placut atat de mult, incat am vrut sa le revad. Cu atat mai mult cu cat si distributia diferita iti poate oferi surprize.
Uimitoare productii, desfasurare de forte, voci lacrima, sincronizari, costume, efecte speciale, ba chiar si elemente de magie care potenteaza anumite momente de ramai cu gura cascata.
In topul numarului de vizionari se aflã The Book of Mormon, pe care l-am vazut de 4 ori!!! Un spectacol super comic, indraznet, creat de cei care au facut South Park. Si bine ca am fost de atatea ori, ca am inceput sa inteleg si eu din ce in ce mai multe poante hahaha.
Apropo de acest musical: cred ca e unul dintre cele mai bine vandute!!! In urma cu ceva vreme, cand am incercat sa merg, nu mai existau bilete decat la 200 lire bucata! N-am luat…
BILETE IEFTINE BOOK OF MORMON!
Au o chestie foarte simpatica: de doua ori pe zi, in fata teatrului, organizeaza o tragere la sorti pentru cele doua reprezentatii din ziua respectiva. Un fel de loterie. Tu completezi un cartonas, il bagi intr-o urna si, la o ora exacta, incepe extragerea. Sunt 22 bilete per show, locuri din cea mai buna (si scumpa) categorie, pe care le poti achizitiona la doar 20 lire bucata, daca esti printre castigatori!
E distractiva extragerea, e un mic show stradal si tu stai cu emotie de parca astepti numerele la 6/49.
N-am castigat… De la 200 lire la 20 de lire, ar fi fost o treaba, zic.
ORA DE VARF A MUSICALURILOR
Ziua, ca treci sau nu pe langa teatre, exista intotdeauna ceva sa iti aminteasca de un musical la moda.
Seara, in jur de ora 19, zona West End a Londrei devine un furnicar. Toate teatrele din zona se anima, lumea sta la coada sa intre la spectacol – fie el musical sau piesa de teatru.
Eu fac poze precum chinezul, chiar dinainte de aglomerare.
Iar noaptea, pe la 10 si un pic, cartierul West End isi deschide toate usile teatrelor. E un vibe atat de misto!
Oamenii care ies de la musicaluri sau piese de teatru comenteaza, plini de entuziasm, ceea ce au vazut. Strazile sunt pline de buna dispozitie.
BROADWAY
Broadway (New York), de care am dat cu nasul abia in 2019, iti ofera si el seara un spectacol similar Londrei, ba uneori chiar mai tare!
fix de ziua mea, la My Fair Lady
Oamenii se asaza disciplinat la coada, pentru a intra in teatru. Unii cu bilete in mana, altii cu telefoanele pregatite. Si mai e o coada: cea a oamenilor care tanjesc dupa locurile devenite libere prin neprezentare. M-am asezat si eu la o astfel de coada – la musicalul Hamilton.
N-am vazut in viata mea atata puhoi de lume in fata vreunui teatru!!! O coada pe care nicio camera foto nu o poate cuprinde, intinsa pe mai multe sute de metri!!! O coada care, chiar si la ora inceperii spectacolului, continua sa fie mare!
Mai, nene, ce e cu musicalul asta, de e asa nebunie?!?! Citesc pe net despre el, vad ca la Londra abia apare (in 2019) si ma gandesc ca poate am noroc in New York sa prind un bilet. N-am… Doar primele 8 persoane din toata coada reusesc.
Ma duc in Times Square la o casa de bilete si intreb daca au bilete la “Hamilton”, pentru alta seara. Avand in vedere ca vreau unul singur, am noroc, vanzatorii imi gasesc un loc chiar pentru a doua zi. Costã…… 1.000 de dolari. Hahahaha. Cum?!?! Stai, ca sigur nu am inteles eu bine, e clar, engleza mea imi joaca feste. Mai intreb o data cat costa, cu o fatza care, cu siguranta, ii amuza pe oamenii de la ghiseu. Da, da, 1.000 de dolari bucata.
Maiculitzaaaaa!!! Intreb, de curiozitate, daca exista cineva care da atatia bani pe un bilet. “Oho, nici nu iti imaginezi!” – mi se raspunde.
In iarna lui 2021 il prind la Londra! Bine, dupa o prima incercare esuata de a gasi bilet. Ma duc infrânându-mi entuziasmul, ca nu cumva sa am vreo dezamagire. Ma gandesc ca americanii au navalit la el pentru ca e pe istoria lor. Apoi aflu si ca se “rãpãie” mult in show. Si sunt un pic rezervata.
Doamne, cat mi-a placut!!! Am fost super impresionata de tot! Am citit inainte cate ceva, sa fiu sigura ca stiu personajele si din istorie si am savurat fiecare clipa! Merita vazut, categoric!
BROADWAY VERSUS WEST END
Am avut ocazia sa vad cateva musicaluri si in New York si in Londra. Unul este Frozen. Altul este Kinky Boots, vazut la distanta de doar cateva zile.
Chiar eram curioasa daca este vreo diferenta intre varianta englezeasca si cea americana.
La nivel de joc, voci, in ambele locuri – jos palaria! Englezii mi s-au parut mai tehnici in interpretare, americanii mai de show…
Dar marea diferenta e data de public, nene! Publicul e absolut fabulos in America!!! La Londra, pare ca e un soi de… disciplina, nu reactionezi tu cu una cu doua. Pe Broadway, in schimb, astia tipa la orice, au reactii, dezamagiri, uimiri, baga urale dupa fiecare actiune – sunt foarte foarte vii! La final de musical am auzit niste dudui spunand ca si-au pierdut vocea de cat au urlat haha.
O alta diferenta remarcata: la Londra incep la ora fixa, la New York au intarzieri de cateva minute 🙂
Ce mai pot spune sigur, e ca la toate musicalurile vazute pe Broadway AM DEGERAT DE FRIG!!! Da’ frig, nu gluma! Am stat in primele randuri de jos, invelita in geaca de iarna. Londra e mult mai… calduroasa:
Pe Broadway am mai remarcat o chestie pe care la Londra nu am vazut-o: la final de spectacol, artistii anunta publicul ca strang fonduri pentru o anumita cauza. Multi dintre ei stau cu galetuse la usile de acces si tu, cand iesi, donezi ceva sau nu.
Si tot aici am vazut cozi organizate pentru cei care vor autografe de la protagonisti. La Londra nu sunt. Poate doar cativa fani la intrarea artistilor, dar atat.
DESPRE MUSICALURI
CERCETEZ CUM POT…
Mi-am cumparat si am primit carti despre musicaluri, am mai cautat chestii pe net, ca tot omul, insa tot sper sa ajung sa vorbesc cu cei care produc asa ceva, pentru ca am o ditamai lista de intrebari. Curiozitati de spectator, dar mai ales de producator.
Am aflat ca nu Broadway dã tonul mereu, asa cum ai crede. Sunt musicaluri care apar mai intai la Londra si apoi in America. Mamma Mia, Fantoma de la Opera, Sister Act sunt doar cateva exemple.
Stiti ce am auzit? Ca, o data ce aleg un copil pentru un rol intr-un musical londonez, nu il stramuta din orasul lui, aducandu-l la Londra la pregatire, ci merge un trainer la el. Si il pregateste acolo, ca sa nu il scoata de la scoala si sa ii incurce viata pe termen prea lung.
REGULI LA MUSICAL
Sunt absolut interzise fotografierea si filmatul in timpul unui musical! Ba, in unele teatre, chiar si in pauze! Ti se spune in cel mai clar mod cu putinta inainte de show sau, uneori, intr-un mod original, integrat in spectacol.
Acolo unde a fost permis, am pozat mereu sala si scena la inceput si in pauza.
Beauty and the Beast
Hairspray Les misérables Sister Act
Un American la Paris 
Shrek Christmas Rat Pack
La primul musical vazut, in 2007, mi se parea incredibil ca nu poti sa faci si tu o poza, sa o tii amintire. Una mica mica macar. Si, pe aplauzele de la final de tot, am facut pe șest una cu telefonul meu de atunci (nu aveam smartfoane).
De atunci, nu am mai indraznit, desi imi ardeau degetele pe telefon de multe ori, cand vedeam decoruri sau costume spectaculoase, cand eram coplesita, impresionata pana la lacrimi de anumite momente. Nu de frica nu am facut (esti urmarit de plasatori pe tot timpul spectacolului), dar am simtit ca nu as respecta munca acelor oameni. Si mi-a fost jena.
Asta pana de curand, cand am remarcat la unele spectacole ca iti accepta, cumva resemnati, o poza/un film la final, pe aplauze.
Am prins si eu curaj vazand alti oameni care filmau fara probleme… Eu inca ma limitez: am filmat cu telefonul doar la doua finaluri si doar cateva secunde.
Si, apropo de telefon, in 67 de musicaluri vazute pana acum, nu am auzit niciodata un sunet de telefon in sala. Niciodata!
Daca telefonul e absolut interzis, in schimb poti manca si bea in timpul spectacolului. Ce cumperi de la barul lor – chipsuri, alune, bomboane, sampanie, apa, sucuri, dar si ce ai tu in sacosa.
PAUZA LA MUSICAL
PIPI, POZE SAU SHOPPING?…
Musicalurile dureaza undeva intre 2h30’-2h50’, incluzand o pauza de cca 15 minute. N-ai timp de multe in pauza. Dureaza si sa iesi de pe randul tau, ca sunt randuri inguste si tre’ sa ridici pe toata lumea de pe scaune.
Eu am profitat de pauze ca sa mai pozez te miri ce, dar si sa imi notez repede in telefon idei pentru show-urile noastre tv. Chiar daca nu ne comparam la mijloace, la pregatire, la bugete, am zis ca putem indrazni si noi mai mult!
…Si, uneori, a mers si o inghetata in pauza. Caci sala se umple de plasatori care te imbie pe la colturi cu Haagen Dazs la borcanel. Prima oara am fost socata sa vad ca poti manca asa ceva intr-un teatru cu atatea restrictii.
Daca nu ti-ai cumparat la venire caietul-program, CD-ul sau alte chestii legate de show, o poti face in pauza. Vandute in sala, prin plasatori, disponibile si la shop-ul din hol, unde de obicei se face o coada mai mare decat inainte de spectacol. Lumea, sub influenta primului Act, navaleste la pauza sa ia produse…
Profit ca nu e nimeni in zona de sunet si pozez mixerul. Si ce mai gasesc pe acolo… Pentru prieteni 🙂
mixer la Kinky Boots, Broadway 
partitura Un American la Paris, West End
Dar pauza de 15 minute se vrea, in primul rand, o pauza de pipi!
E o aventura sa te apuce la teatru. Pentru ca sunt niste cozi interminabile la toalete! Se intind pe scari, dupa colturi, iar pe scari, de zici ca ultimii nici nu mai intra la Actul 2…
Eu m-am desteptat in timp si ma duc la teatru cu vezica golita 🙂
Apropo de WC, am gasit pe Broadway, la unul dintre teatre, un anunt care, dincolo de probabilitatea de a starni controverse, demonstreaza deschiderea oamenilor astora.
EXPERIENTA MUSICALURILOR
La cele 67 de musicaluri la care am fost, am stat si la cucurigu, undeva in ultimele randuri de la ultimul balcon, unde un pic daca te aplecai, te duceai de-a berbeleacul, atat de abrupt era… Dar am stat si aproape de scena sau in randurile fruntase ale primului balcon – locuri excelente!
Oricum, vezi foarte bine de oriunde. Asta daca nu cumva te trezesti cu un nene inalt in fata ta, de sa te apuce spumele ca ai dat o caruta de bani pe bilet…
Randurile de sus sunt dotate cu binocluri. Bagi frumusel o moneda ca sa poti avea acces la binoclul corespunzator scaunului tau si gata, poti vedea si tu fetele artistilor.
M-am amuzat sa descopar in pozele mele cum au crescut preturile de-a lungul timpului:
binoclu in 2007 – juma de lira binoclu in 2017 (dar si in 2023) – 1 lira
De la balcon e misto ca vezi mecanismele scenei si, daca te intinzi nitel, o poti prinde pe Mary Poppins de picior cand zboara pe deasupra ta…
De jos vezi bine microfoanele folosite de protagonisti – microfoane care le stau lipite pe frunte! (Cu mici exceptii, cand sunt cheliosi sau oameni cu diverse chestii in cap si atunci le sunt aduse langa ureche). Si mai vezi ceva de jos, lucru de care habar nu aveam la primele mele vizite: monitoare prinse de primul balcon, in care toti de pe scena il vad pe dirijor non-stop cum conduce orchestra si le da lor ritmul. Astfel nu sunt nevoiti sa stea cu ochii in jos, spre fosa, ci au privirea indreptata catre public:
Si tot jos poti sa iti cumperi un bilet special, in primele randuri, unde esti avertizat ca vei fi… udat pe parcursul spectacolului?!?! S-a intamplat la Singin’ in the rain, unde am fost cu prietena Irina (exASIA). Dar am si cautat-o cu lumanarea, pentru ca puteam lua bine merci bilete mai in spate…
A fost super caterinca! Ne-am amuzat si de niste americance, pregatite cu pungi de plastic pe care si le ridicau mereu cand ne stropeau pasii dansatorilor.
Asta cu plouatul pe toata scena, cu batutul de step in baltoaca le mai pot intelege, dar cum se usuca scena complet, in doar 15 minute de pauza, e wow!
Cum wow mi se pare si cand un copil din musicalul Matilda e “aruncat” in aer si cade in mijlocul publicului… Si tu stai si te intrebi ca prostu’ cum naiba au facut asta?!?! Si te prinzi abia cand revezi show-ul. A treia oara…
Sau cand se “prabuseste” candelabrul imens, in Fantoma de la Opera. Sau cand se schimba personajele de haine intr-o fractiune de secunda, in mai multe show-uri. Sau cand merg Aladdin si gagica-sa pe covorul zburator, pe deasupra decorului. Sau cum ajungi tu, ca spectator, pe scena, in timpul unui musical vazut in pandemie…
MUSICALURI IN PANDEMIE
Cum s-a putut calatori la Londra in pandemie, am facut-o! Chiar cu toate conditiile impuse, adica bani, bani, bani dati pe teste covid facute inainte de a pleca din tara, dar si dupa ce am ajuns la ei…
Avantajele perioadei? Pretul biletului, in primul rand. Am gasit locuri excelente, la preturi foarte bune (ca sa va faceti o idee, cand scriu randurile astea, adica decembrie 2023, existã bilete care costã peste 250 de lire!!!)
Mastile – nu obligatorii, insa recomandate peste tot:
“We recommend all audience members wear a face covering throughout their visit, but this is a personal choice. Our auditoriums are equipped with excellent ventilation systems, ensuring a constant and even flow of 100% fresh air. Stringent hygiene and sanitation measures are in place throughout our theatres, including hand sanitiser stations and regular deep cleaning.”
Eu? Una dintre cei cca 20% care purtau masti in sala. O mai dadeam jos pentru poze, o mai puneam cum behaia vreunul in spatele meu…
CENUSAREASA
In pandemie am prins premiera musicalului Cenusareasa. Eram incantata deja din titlu, gandindu-ma ca va fi o poveste muzicala frumoasa, siropoasa, chiar daca prea de copii.
Da’ de unde?… Nici gand de poveste pentru copii. Am vazut o Cenusareasa reinterpretata, cu o muzica surprinzatoare (Andrew Lloyd Webber), cu niste costume misto, dar, mai presus de toate, cu niste personaje inedite! Cu o Cenusareasa razvratita, cu un print gen Michael Jackson, cu o regina cu trecut dubios 🙂 Si un regat plin de barbati aratosi, buni de starnit imaginatia femeilor, dar si a unor barbati din sala.
Cine a venit cu copilul, cred ca a avut un soc cand a vazut scene ceva mai… indraznete.
N-am regretat nici o clipa ca am luat biletul ala mai scump din cele 2 singure ramase la vanzare. La un moment dat, primele 9 randuri de public (220 persoane), unde ma aflam si eu, au inceput sa se roteasca. Socul e mare la inceput! Eu am crezut ca e cutremur…
Si ne-au rotit in timp ce artistii cantau si dansau, pana am ajuns pe scena, in spate, cu fata spre public! Si acolo am zacut ca spectatori ai unui bal cu printi si printese!
MAMMA MIA
MUSICAL VAZUT SI DIN FOSA ORCHESTREI!
Am vazut musicalul Mamma Mia de 5 ori jumate! 🙂 De 3 ori jumate la Londra, in ani diferiti, cu distributii diferite, ba chiar si la teatre diferite. Si de 2 ori la Bucuresti.
“Jumatatea” de la Londra inseamna o pila pe care am avut-o si care mi-a oferit ocazia sa intru foarte putin in culise si apoi sa vad musicalul din perspectiva orchestrei. Da, am stat chiar in fosa!
Am intrat pe usa artistilor si am fost vecina de scaun cu instrumentistii, comunicand din priviri cu dirijorul. O experienta inedita! Nu am putut face fotografii.
Mi s-a spus sa vin imbracata in negru. Am venit. Toti erau asa.
Toti cu telefoanele langa ei. Si cu sticle de apa. Si un calorifer electric. Adevarul e ca era frig in fosa. Poate pentru a-i tine fresh doua ore jumate?…
Am urmarit toata pregatirea lor, dar mai ales prestatia, cheful cu care cantau! Era o buna dispozitie generala!
Am observat ca fiecare instrumentist are monitorul lui video, in care il vede pe dirijor.
Si i-am vazut cum trag cu ochiul la partiturile lor, pe care au ultima replica din dialogul de pe scena, ca sa stie clar cand reincep sa cante.
Si m-am amuzat de public, pentru ca il vedeam din perspectiva celor de pe scena! (Doar primele randuri) Meritau filmati. Parca faceau parte din tabloul “C-asa e-n tenis” – toti isi mutau ca la comanda privirea unde se desfasura actiunea, toti izbucneau in ras deodata…
Pe Mamma Mia din Romania l-am vazut de 2 ori, pentru ca am vrut sa vad ambele distributii initiale.
Nu fac nicio comparatie cu varianta londoneza, pentru ca nu e drept. Nu ne comparam ca scoli, istoric si bugete. Talent avem, nu ducem lipsa. Si cred ca e important curajul! Curajul de a aborda genul. Si straduinta de a o face cat mai bine.
Sper din tot sufletul sa ajung sa spun ca am fost si in Romania la peste 50 de musicaluri! Pana atunci, sunt in continuare conectata la ce ofera Londra (poate si New York). Si iau notite…
MUSICALURI VAZUTE
DIN 2007 PANA ACUM (DECEMBRIE 2023)
- Aladdin – de 2 ori
- An American in Paris
- Annie
- Back to the Future
- Beauty and the Beast
- Billy Elliot
- Charlie and the Chocolate Factory
- Cinderella – de 2 ori
- Come from away
- Flashdance
- Frozen – de 2 ori (prima data pe Broadway, apoi la Londra)
- Great British Bake Off
- Hairspray – de 3 ori
- Hamilton
- Kinky Boots – de 3 ori (o data pe Broadway)
- Les misérables
- Lion King
- Love never dies (continuarea de la Fantoma de la Opera)
- Mamma Mia – de 3 ori (si jumate de la orchestra…)
- Mary Poppins – de 2 ori
- Matilda – de 4 ori
- Mrs Doubtfire
- My Fair Lady (pe Broadway)
- Moulin Rouge – de 2 ori
- Oliver
- Pretty woman
- Shrek – de 2 ori
- Singing in the rain – de 3 ori
- Sister Act – de 3 ori
- Sound of Music
- Sunset Boulevard (cu Glenn Close in 2016 si cu Nicole Scherzinger in 2023!)
- The Bodyguard
- The Book of Mormon – de 4 ori
- The Christmas Rat Pack
- The Ghost
- The Phantom of the Opera – de 3 ori
- The School of Rock
- The Wizard of Oz
- Waitress
- We will rock you
- Wicked – de 2 ori
