Ati facut poze la Revolutia din decembrie ‘89?
Eu nu. Si asa de rau imi pare! Nu mi-a trecut prin cap sa ies in strada cu aparatul foto. Singurele imagini pe care le am, sunt intiparite in mintea mea…
Aveam 17 ani in decembrie ‘89, eram la liceu. Deja in vacanta in acele zile de iarna.
Habar nu aveam de ce se intampla la Timisoara. Prima veste despre ceva… bizar, a venit pe 21 decembrie. Mama fusese la nu stiu ce miting la CC al PCR, scoasa, ca toata lumea, de la serviciu. Si ne povestea de o agitatie in multime si huiduieli. Atat.
Ai mei nu vorbeau de fata cu noi. Insa, prin usa dormitorului lor, auzeam crampeie de discutie, plus vorbe de neinteles dintr-o emisiune radiofonica (ulterior aveam sa aflu ca era Radio Europa Libera).
Cum a inceput Revolutia pentru voi?
A doua zi, pe 22, a sunat la usa noastra vecinu’ de jos. Cand am deschis, a strigat euforic: “a cazut Ceausescu!!!!!” Mama, speriata, i-a facut semn sa taca, de teama sa nu il auda cineva…
Dar el s-a precipitat mai departe: “dati drumul la televizor!” si a intrat buzna in casa noastra, sa fie sigur ca asta facem.
Ceea ce auzeam la tv, parea ireal! Nu stiam ce e aia libertate, nu imi imaginasem, pana atunci, ca Ceausescu e altfel decat vesnic J)). Ma incerca un sentiment greu de descris, era o realitate pe care nu stiam sa o traiesc…
Telefonul fix incepuse sa sune. Soc, intrebari, bucurie, temeri. Telefoane incheiate scurt, probabil tot din teama de a nu fi ascultati…
La cel mai tare Breaking News pe care il vedeam la tv – practic, primul din viata mea! –, imboldul imediat a fost: “Sa mergem si noi in centru!!!”. Eram mega euforica, dar mama mi-a taiat scurt entuziasmul, nelasandu-ma sa ies din casa. Tata era la serviciu. Nu ca el m-ar fi lasat…
Sor’mea mijlocie a plecat insa, cu vecinii din generatia ei, ducandu-se la Radio. Cumplita spaima pentru parinti, nestiind nimic de copiii lor timp de niste ore bune.
Luptele din strada – le-ati auzit?
Am sunat ingrijorati la sora mea cea mare, care avea copil de doar 6 luni si statea in zona Academiei Militare. Mama a inceput sa ii dea sfaturi de ce sa faca si ce sa nu faca, desi clar nu detinea vreun “Manual de cum sa te comporti in timpul unei Revolutii”… Sfatul principal – sa nu iasa din casa!
Nu imi aduc aminte cand au inceput impuscaturile. Dar stiu ca le auzeam bine de tot din Bucurestii Noi. Dzeu stie de unde veneau. Le asociam cu… artificiile din noaptea de Revelion, pe care le urmaream mereu de la geam, lansate din Parcul Herastrau.
Ritmul lor era haotic – veneau in rafala, apoi cateva rasletze, liniste si iar, de la capat. Nu imi dadeam seama cat de departe suntem de pericol.
V-ati baricadat la Revolutie?
Sfatul care circula – habar nu am cum – era sa ne punem pãturi in geam, ca sa nu se vada lumina din casa si sa nu vina teroristii peste noi! Ne-am conformat. Am stins si toate luminile si asa, baricadati, urmaream ce ne oferea Televiziunea Romana continuu – o noutate pentru noi, care traiseram atatia ani cu doar 2 ore de program tv pe zi…
Cuvintele Revolutiei – ce va rasuna in minte?
Dincolo de a ne tine la curent cu fuga lui Ceausescu, cu acolitii lui etc, cei de la televizor (din care eu il stiam doar pe Ion Caramitru), strigau obsesiv sa iesim, sa venim acolo (acolo = TVR si in punctele fierbinti din oras). Televiziunea Romana devenise Televiziunea Romana Libera. La care oameni necunoscuti mie faceau apel dupa apel sa iesim, sa aparam, sa salvam. Imi frigeau picioarele sa ies si eu, da’ eram cu “paznicii” in casa, nici nu se punea problema.
Asa ca stateam lipita de tv. “Tiran” “Dictator” si “Teroristi” – sunt cuvinte care mi-au ramas vii in minte, cu tot cu starea de ingrijorare cu care erau spuse. Practic, era prima oara cand auzeam aceste cuvinte. Insotite des de “am invins!”.
Ati iesit in oras?
Am avut voie sa ies din casa doar dupa ce a fost prins Ceausescu. Clar imi amintesc asta.
Ne-am intalnit pe zi noi, gasca din cartier, si am comentat tot ce aflaseram. Si ce vazuseram. Doua tancuri isi faceau veacul pe soseaua Chitila. Ca in filme… Mai toti prietenii baieti erau in armata, unii aflati acasa, in concediu, fara acte de identitate la ei, doar cu o patalama la mana. Ceea ce ii punea in pericol in acele zile, in care puteai fi considerat “terorist” daca nu te legitimai… Faptul ca nu stiau cum se pot intoarce la unitate in siguranta, ne dadea tuturor o stare nasoala rau!
Si am iesit si dupa paine, pe un bulevard transformat intr-un soi de camp (pregatit) de lupta, cu niste oameni care aveau pusti in mana. Dumnezeu stie de unde. Din cand in cand, cineva ne striga sa mergem mai pe dupa stalpi, mai pititzi. Si ne conformam. Cred ca era o initiativa venita mai degraba dintr-un exces de zel, pentru ca nu era picior de terorist prin zona…
Seara, iar impuscaturi si baricadarea cu pãturi in geam.
Si primele vesti triste despre un vecin, soldat in termen, un pic mai mare decat mine, impuscat aiurea cand era de planton la Spitalul Municipal. Azi, e un nume de strada… Aleea Sublocotenent Adrian Cârstea.
A mai fost cu cadouri de la Mosu’? Ca nu mai stiu…
De Craciun, s-a asternut linistea. Nu pentru ca era Craciunul, ci pentru ca avusese loc executia cuplului Ceausescu. Imi aduc aminte perfect linistea aia. Si explicatia ca impuscarea celor doi a fost solutia pentru ca luptele sangeroase sa se sfarseasca! Asa o fi fost? Nu stiu… Ce stiu, insa, e ca, intr-adevar, dupa acel moment, nu am mai auzit nicio impuscatura.
Ce nu mai stiu, este daca s-a mai lasat cu cadouri sau nu de acel Craciun… Oricum, a fost momentul in care Mos Craciun i-a luat locul lui Mos Gerila J.
Primele ore de libertate – cum le-ati trait?
Liniste, pãturile jos din geam, am iesit in strada fara temeri, am inceput sa descoperim ce inseamna sa vorbim liber, nu pe ascuns. Era o senzatie!!! Dar parca inca nu indrazneam… eram stangaci, nesiguri. Intocmai ca un copil care descopera ca poate merge in picioare.
Am primit in strada primul ziar al Revolutiei – Libertatea. Tin minte ca mi s-a parut o comoara!
Un prieten a venit in gasca si ne-a povestit ca a fost in casa lui Ceausescu! Era plina de oameni care o vandalizau. Fiecare lua ce voia de acolo! El ne-a spus ca a luat… un spray Fa si, daca imi amintesc bine, o spuma de ras straina. Acum e de ras, avand in vedere tot ce s-a furat din acea casa (aparatura electronica, electrocasnica, tablouri etc), dar atunci ni se parea wow ca el are un spray si o spuma smechere!…
Am descoperit orasul, cu multe cladiri distruse, altele cu zidurile ciuruite de gloante. Apropo, stiti ca inca mai exista in unele locuri? In zona TVR si pe Calea Victoriei am mai vazut eu, daca nu cumva le-au “reparat” intre timp.
Apoi am inceput sa invatam, pas cu pas, ce inseamna sa fii liber. Eram la liceu si universul nostru s-a schimbat brusc! De la materii, discursul dascalilor, uniforme, pana la… visurile noastre!
Ce a fost pentru voi in decembrie 1989?
Pentru mine, a fost Revolutie. Atata timp cat inca nu stiu adevarul adevarat, lasati-ma sa ii zic Revolutie. Si sa nu uit curajul unor oameni. Si sacrificiul/sacrificarea altora, tineri total nevinovati…
