Am fost deseori intrebata care sunt destinatiile mele preferate. Toate! J)). Ma bucur de fiecare calatorie, de fiecare tara, oras, satuc…
Sunt, insa, cateva locuri in lumea asta de care m-am indragostit la prima vedere. Roma a fost primul. Au urmat alte cateva. Bruges e printre ele.
Vazusem niste fotografii pe internet, citisem cate ceva despre oraselul belgian care a inflorit spectaculos in Evul Mediu si, incet-incet, mi-a incoltit ideea sa il vizitez. Datorita canalelor care il brazdeaza, Bruges imparte cu Amsterdam titlul de Venezia Nordului. Asa ca din start eram entuziasmata.
Habar nu aveam, insa, ce urma sa traiesc acolo…
BRUGES – GHID RAPID…
Daca aveti noroc, cum am avut eu, orasul vi se va dezvalui brusc in toata splendoarea lui, dupa un drum pana la hotel pe stradutze inguste care nu lasa prea multe de vazut, in afara de frumoasele cladiri medievale. Soare, vreme perfecta si o stare de bine in care intri instant!
Descopar euforica cele doua piete centrale – Markt si Burg.
Pozez continuu… Cladirile ma fascineaza, incerc sa nu pierd niciun detaliu de pe ele.
Vreau sa ma dau si eu sociabila in franceza, dar ce sa vezi, oamenii locului nu vorbesc franceza, ci flamanda. Prefera engleza, ca limba straina…
CE POTI FACE IN BRUGES
Bruges e considerat orasul ciocolatei, al dantelei, al diamantelor si al berii, deci nu prea ai cum sa te plictisesti aici J.
Iau canalele la picior, dar si intr-un tur clasic cu barca – tur in care vezi case vechi, pitoresti, poduri frumoase si asculti povestioare spuse de ghidul de serviciu. Aici aflu si ca Brugge in flamanda inseamna “pod”, “punte”.
Pe unul dintre canale, ghidul ne atrage atentia asupra unui balcon, unde doarme nestingherit un caine. Si pac, ne apucam toti sa il pozam.
Lui nici ca-i pasa… Cati turisti o fi vazut la viata lui, cred ca nimic nu-l mai deranjeaza de la siesta.
Apare intr-un film, aflu. Aaa, i-auzi, e vedeta! Un film realizat in mare parte aici, in Bruges. Asa ca, dupa tur, caut prima librarie si cer “In Bruges”, cu Colin Farrell.
Ce credeti, dupa ce am vazut filmul, nu mi-a mai venit sa urc in Belfry (Belfort) – turnul-clopotnita din Grote Markt, inalt de 83 metri, de unde cica panorama e misto J. Lasa, e ok si daca vad orasul de jos… Oricum aveam de urcat 366 trepte!
Daca plimbarea cu barca pe canale si mersul per pedes pe stradute sunt bifate, mai ramane o varianta – trasura. Cu care poti face un tur romantic al orasului vechi, la un pret de cca 4 ori mai mare decat barca… Eu ma multumesc cu calul de fier, ca e gratis J.
Si bicicletele sunt o optiune, pentru cei care au deja fundul tabacit J.
V-as propune si masina de epoca, dar teapa: asta de care am dat, e privata. Omu’ a venit si el la shopping in week-end, sa isi ia un tablouas pentru living. Un Jan van Eyck, un Rubens…
LOCURI DE NERATAT IN BRUGES
In plimbarile mele, am dat peste o multime de biserici vechi, muzee de arta, palate, hop si Catedrala sau Primaria spectaculoasa, Muzeul Diamantelor, Muzeul Ciocolatei, dar si… Muzeul Cartofilor Prajiti! J. De toate pentru toti!
Eu n-am vrut sa ratez Biserica Maicii Domnului, pentru un motiv (oricum nu ai cum sa o ratezi, fiind vizibila de departe, datorita turnului sau inalt de 122 metri): in interiorul ei se afla o sculptura de-a lui Michelangelo – Madonna cu Pruncul. E una dintre foarte putinele opere ale lui Michelangelo aflate in afara Italiei!
Si tot auzisem despre un loc special, aflat chiar in buricul targului, in Piata Burg: Basilica Sangelui Sfant.
O biserica din secolul al XII-lea, care adaposteste o relicva cu sangele lui Isus Christos! E un soi de capsula, pe care o poti vedea doar in anumite zile si intre anumite ore (cand am fost eu, am vazut-o vineri, undeva pe la pranz).
Apare in toate ghidurile, dar mi-a placut mult ce a spus cineva despre acest loc: nu e un obiectiv turistic, ci un act de credinta.
BRUGES – ORASUL CIOCOLATEI!
Sa nu cumva sa veniti in Bruges daca sunteti la vreo dieta sau ceva. O sa intrati in crize!!! O sa va legati de caloriferul hotelului J. Pentru ca aici gasesti ciocolata la fiecare pas, in cantitati industriale, de toate tipurile, dar, mai ales, sub toate formele…
Ca sa nu ni se aplece, hai sa incercam cateva combinatii de ciocolata cu altceva decat ciocolataJ. Recomandarile mele sunt goffra cu ciocolata si capsunile inmuiate in ciocolata.
Fratilor, va rog eu, sa ii zica cine lui Bradley Cooper ca, daca ma scoate la o inghetata, jur ca nu conteaza ca sunt ghiftuita cu toata ciocolata din Bruges, ma bag!
CE POTI MANCA IN BRUGES IN AFARA DE CIOCOLATA…
Exista si mancare, totusi, aici. Ca n-om trai doar din ciocolata bagata in vene…
Am nimerit peste foarte foarte bun, capturat in ziua respectiva. Cu fructe de mare proaspete. (Eu nefiind mare fan).
Altadata am luat clasicul castron cu midii.
Dar, oricat de snob ai fi la mancare, nu poti sa nu iti cumperi de la tonetele stradale deliciosii cartofi prajiti cu multaaa maioneza!!! (Aoleu, imi ploua in gura…) Cartofi pe care sa ii mananci relaxat, stand in fund pe piatra cubica din Piata Markt.
Si unde ai bagat un cartof, merge si o bere! Iti trebuie, insa, niste ore sa te decizi ce tip de bere bei J.
Daca toata oferta bogata a unor supermarketuri sau a unor baruri nu iti e suficienta, exista si localul in care gasesti peste 300 tipuri de bere!!! Ia-o p’asta J))
MISTERELE DIN BRUGES…
…NU, NU ERAM BEATA CAND S-A INTAMPLAT!
Mancare, bautura, plimbari, dar sa ajungem si la hotel, zic.
Printr-o cautare clasica pe net, am ajuns sa ma cazez chiar in centrul istoric, la un hotel cu nota si recenzii foarte bune, amplasat fix pe canal – Hotel Duc de Bourgogne.
Un hotel care dateaza din 1648! Mi-a placut din prima! Genul de hotel boutique decorat astfel incat sa pastreze din farmecul trecutului si sa mentina un aer de mister…
Stau la mansarda, intr-o camarutza simpla. Am o vedere beton asupra canalului! Si, daca ma apuca nebunia, ma pot arunca in cap direct in canal, pentru o balaceala J.
La o anumita ora, pe inserat, trec prin fatza geamului, frumoase, maiestuoase, lebedele locului. Sunt stapanele canalelor de sute de ani, avand in vedere ca exista documente care atesta prezenta lor aici inca de prin anul 1400!
Dupa rondul de seara al lebedelor, ai parte si de un “concert” de clopote, care imbraca muzical toata zona.
Eu descarc pozele de peste zi, ma bag la dus si sunt gata de somn. Dar, ce sa vezi, ia pijamaua de unde nu-i. Hm… Stiu sigur ca am scos-o din bagaj, pentru ca, dupa atatea calatorii, am deja niste reflexe formate.
Ei, cine stie, poate m-am luat cu altele – imi spun – si nu am scos-o din valiza. Oricum, e usor de gasit, pentru ca am camera mica si pijamaua rosie. Ochiul n-are cum sa o rateze. Ma uit in valiza. Nu e.
Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, sub perne, sub patura, in dulap. Nimic. Ok, don’t panic… Hai sa vedem baia, poate nu am realizat cand am luat-o cu mine la dus. Nu e…
DISPARUTA FARA URMA…
Ma uit iar in valiza, scotocesc si in rucsac. Nimic. Sub scaun, sub masa pentru valiza, desi e stupid, ca as fi vazut-o din prima.
Iau din nou patul la puricat. Pernele, patura, cearceafurile, spatiul stramt dintre saltele.
Si nu, nu exista “sub pat”, fiind un pat pana jos.
Ooo-cheiiii. E clar, am innebunit, am impresia ca am venit cu pijama si, poate, de fapt, am lasat-o acasa. Putin probabil, dar nu gasesc alta explicatie. Asa ca mai verific totul o data, dupa care ma las pagubasa, aleg un tricou si gata, in ala ma bag in pat.
Dimineata ma trezeste soarele de-afara.
Nu apuc bine sa-mi intind oasele, ca mare soc ce am: langa mine, mototolita, zace PIJAMAUA MEA ROSIE!!!
Cum, frate?!!?!? Doamne fereasca Sfantu’!!! Jur ca sunt socata! Mai, nene, e langa mine, pe pat, in dreptul capului si al pernelor.
O sa imi trebuiasca 1.000 de ani sa inteleg!
Asta e camera. Analizati si voi unde Dzeu ar fi putut fi cand o cautam, sa va vad…
Trec de faza de soc si ma apuca rasul. E de ras, pe bune!
Gata de o noua zi de colindat, ma pregatesc sa ies din camera, dar nu inainte de a-mi intipari in minte locul unde pun pijamaua. Ca sa fiu sigura ca nu am visat J.
Ies in oras si ce credeti ca fac? Imi cumpar ceva ce am vazut ieri in librarie, ceva care azi capata o anumita valoare pentru mine: un… Ghid mistic!
Dupa ce il rasfoiesc un pic si aflu ca orasul are povesti nu departe de ce am trait eu, decid ca e mai bine sa il citesc cand ajung acasa, la Bucuresti, altfel nu mai dorm aici neam!
Seara, imi gasesc pijamaua la locul ei. O imbrac, apoi, pentru orice eventualitate, salut fantoma din camera J. Ii zic ca as prefera sa convietuim civilizat noptile astea cat stau in Bruges si gata, ma bag la somn.
A doua zi imi spun ca am noroc sa ma trezesc tot in pat, nu pe vreo barca pe canale haha. Si ma bucur mai departe de Bruges!
Intamplarea, insa, ramane una dintre dilemele mele…
La doar 5 luni distanta, mi-am luat iar bilet de avion sa merg in Bruges. Nu, nu m-am dus sa caut fantoma, ci am vrut sa merg si iarna, cand au targ de Craciun, cand orasul e pregatit de Sarbatori. Pentru linistea mea, insa, am schimbat hotelul J.
