Colectii si colectionari

N-am mai colectionat ceva din copilarie! De fapt, nimic in mod intentionat, pentru ca, in realitate, m-am trezit usor-usor cu niste colectii J.

Mai colectioneaza ceva “copiii din ziua de azi”? In afara de jucarelele sau cartonasele puse la bataie de promotiile supermarketurilor?

COLECTIILE COPILARIEI NOASTRE

Cred ca “a colectiona” era una dintre placerile copilariei, asa-i?

Servetele colorate, pe care le luai Dzeu stie de unde, pentru ca in magazine gaseai doar ceva insipid. Mai de la o nunta, mai de la o strainatate, unde preferai sa nu te stergi cu ele, doar ca sa le tii amintire; sau mai faceai un schimb cu cine avea rude pe-afara si primea in mod constant.

Monede. Orice ban posibil, doar valuta nu, ca te bagau direct la zdup cu ea…

Masinute de jucarie. Daca aveai de fier, era smecheria suprema! Si, daca li se mai si deschideau usile, erai Dumnezeu! J

Rahane sau PIF-uri – nene, asta era lux! Erai stapanul cartierului, chiar daca nu intelegeai mare lucru din ce scria in ele. Dar nu conta, te bucurai de animatii si tineai la ele ca la ochii din cap.

Timbre. Astea erau mai la indemana, pentru ca gaseai timbre de tot felul la oficiile postale. Gaseai si Clasoare, ca sa ti le ordonezi frumos. Nu m-au pasionat deloc timbrele, desi am ajuns sa ling o multime J, la cate vederi trimit eu de peste tot din lume!

In schimb, am fost pasionata de capacele de bere. Alea batute (batute, nu baute…), pe care noi le numeam “berese”. Nu ma intrebati de unde si cum de le numeam asa. Eu credeam ca e un substantiv comun, dar ce sa vezi, nu il gasesc nicaieri haha. Inca fac cercetari…

Tin minte ca mergeam la patiseria din cartier, unde se gasea delicioasa placinta cu branza sarata, rotunda, imensa, asezata ca o pleasca pe o tava metalica. (Imi ploua in gura!!!) Ne luam cate o felie taiata cu un satar pe care doar acolo il vedeai (cam cum sunt alea de pizza azi), apoi ne rugam de vanzatori sa ne dea si noua capacele de la berea bauta de drojdierii cartierului. Erau capace diferite, pe care le luam si le faceam plate. Singura metoda de care imi aduc aminte era pusul lor pe sina de tramvai. O data calcate de tramvai, deveneau foitza (dar riscai ca tramvaliul sa iti strice si designul lor…).

GUMA TURBO

Mai apoi m-a cuprins febra gumei Turbo. Pentru ca era la mare moda si surprizele din ea erau atat de variate, plus numerotate, incat ti le doreai pe toate. Erau surprizele cu masini, pe de o parte, insa eu am fost dependenta de surprizele cu actori. Ca si alti prieteni de-ai mei. Le strangeam intr-o carte de povesti, cu coperta cartonata, sa fiu sigura ca stau bine…

Batalia era mare! Pentru ca cele mai multe surprize erau cu actori turci, care nu prezentau interes pentru noi, insa, rar, dadeam si de actori americani! Si atunci ne consideram victoriosi! Fiind clienti permanenti, fideli, aveam pile la tiganii din cartier care vindeau guma. Asa ca mergeam la ei acasa, unde ne puneau pe masa pungi intregi cu ciunga Turbo. Noi ce faceam? Desfaceam usor coltul, uitandu-ne daca avem deja sau nu surpriza respectiva – te prindeai dupa culoare, dupa numar, dupa un inceput de nume. Si tot desfaceam colturi pana cand dadeam de surprize noi.

Chit ca nu gaseam nimic, tot trebuia sa cumparam niste ciungi, la cate desfacuseram…

Eu mai aveam acasa si ascutitori chinezesti. Asta si pentru ca mostenisem ascutitorile folosite de cele doua surori mai mari.

In rest, nu prea am fost pasionata sa strang chestii. Poate d’asta m-a si apucat acum haha. Ursii de Craciun marca Harrods sunt un exemplu. Au devenit deja un reflex pentru mine, in fiecare decembrie, la fel ca taiatul porcului in cazul altora… Puteti citi povestea lor aici.

COLECTIILE MELE ACTUALE

Am descoperit ca am strans lucruri fara a avea in plan asta. Pur si simplu s-a intamplat.

Magnetii de frigider – sunt un exemplu. Fara a fi colectionara, din fiecare calatorie am inceput sa aduc magneti pentru mama si prietenii colectionari. Intotdeauna am luat backup-uri, pentru ca intotdeauna se mai gaseau doritori. Cel mai mult am cumparat, intr-o singura vacanta… 111 magneti!!!

Luand mereu atatia, mi-am oprit si mie cate 1-2. Au ocupat mai intai usa de la frigider, apoi usa si partea laterala de la frigider, apoi o tabla mare, metalica! Atunci cand si aceasta a devenit neincapatoare, am mai luat una.

Sunt magneti adusi doar de mine, de pe unde am umblat. Nimic de la altii! Pentru ca nu sunt colectionara J.

Si, ce credeti? M-am mai trezit cu o colectie: colectia de globuri cu zapada! Aduse tot de mine.

O adevarate pacoste atunci cand vrei sa le cari din strainatate in tara: daca le lasi in cutia lor de siguranta, iti ocupa loc in valiza, daca le scoti din cutie, risti sa ti se sparga in bagaj… Sa ma vedeti cum am umplut eu valiza doar cu globuri cand am facut un tur prin Italia si Franta si mi-am luat din fiecare orasel!!!

COLECTIONARI CELEBRI

Am prezentat la un moment dat o emisiune la Antena 1 si, printre altele, filmam la vedete acasa, unde descopeream tot felul de lucruri traznite. Asa am aflat ca Benone Sinulescu, fiindca zbura des transatlantic, avand turnee in America, a inceput sa isi achizitioneze de nevoie, dopuri de urechi. Avea sute!!! Colorate, la borcane mari de plastic, cum luam noi muraturile…

La Mirabela Dauer am descoperit o colectie impresionanta de cani.

Catalin Botezatu a strans din toata lumea acele semne de “DO NOT DISTURB” care se pun la usa camerei de hotel. Multe, atat de diferite!

Am remarcat si eu asta pe unde am umblat. Unii si-au pus chiar imaginatia la lucru si au scos ceva original: intr-un hotel din Budapesta in care am stat acum cateva luni, nu aveai un cartonas de agatat pe clanta, ci o carticica intreaga! Astfel ca, in functie de starea ta, iti puteai alege mesajul potrivit.

Mi se pare misto lumea asta a colectionarilor. Chiar daca e demonstrat ca, o data cu inaintarea in varsta, devii “colectionar” de orice: pungi, caserole goale, sticle, cutii, sarme si orice crezi ca poate fi refolosit… Ma indrept si eu intr-acolo J. Dar, pana atunci, ma laud doar cu acea colectie de cutii postale cu care voi intra in Cartea Recordurilor in vreo 100 de ani haha. Pentru cine nu stie de nebunia mea, povestea aici.