„2 hour snowshoe walk” – este ceea ce am platit intr-o noua zi din Ilulissat.
Se pare ca traseul e cat de cat similar cu ce am facut in prima seara de Groenlanda, cand am fost in gasca sa vedem Aurora Boreala, asa ca oamenii de la Centrul de Turism imi propun sa fac azi… “5 hour snowshoe HIKING”!
Aoleu! Io nu si nuuu, cum sa ma bag la asa ceva, din moment ce sunt o sedentara de ceva vreme… Clar nu voi fi in stare si raman, Doamne iarta-ma, pe drum pe undeva.
Ce sa vezi, insa, mi-au dat lovitura de gratie: mi-au povestit ca, deunazi, au avut intr-un grup o femeie de 81 de ani care a facut tot traseul!!! Fir-ar, ma fac de ras, nu alta. Asa ca zic OK, let’s do it!
Cand sa plecam de la Centru, ia turistii de unde nu’s. Niciunul dintre cei… 3 inscrisi la traseu nu a venit. Asa ca iata-ma singura la marginea orasului, intr-un private tour, practic. Ca sunt doar eu si ghidul. Un ghid care, daca tot nu are grup, mi-a combinat traseele din oferta lor, ca sa vad cele mai frumoase locuri.
Sunt infofolita bine! Trei tipuri de pantaloni, caciuli si pe cap si in rucsac,
geaca foarte groasa sub care mai zac niste straturi de haine, conform
instructiunilor. Si multe manusi.
Ghidul, un spaniol care lucreaza aici cateva luni pe an, imi da in primire “rachetele” de pus in picioare. Cu care voi face lipa-lipa prin zapada…
Oriunde te uiti, ti se taie rasuflarea! (bine, mie mi se taie si de la ce vâjgãlãu e…).
O ambarcatiune de pescari pare pierduta printre blocurile de gheata.
Ghidul imi spune ca vara sunt mult mai multe aisberguri si ca, din cauza aglomerarii lor, uneori nu circula niciun vapor, pentru ca nu are pe unde merge!
GHETARUL SERMEQ KUJALLEQ
Ma uit de sus la blocurile imense de gheata, pe care le-am vazut si de jos, cand am fost cu vaporasul. Si imi aduc aminte ca ele sunt desprinse din ghetarul Sermeq Kujalleq – cel mai productiv ghetar din Emisfera Nordica! Acesta are o viteza inspaimantatoare: inainteaza 20 de metri pe zi in timpul iernii si 40 de metri vara!
Pe prima coama, hop si eu cu pozele: si cu telefonul si cu aparatul. Gopro-ul mi-a murit la doar cateva minute de la inceputul drumetiei. De la frig, probabil. Eu rezist, inca… Desi simt cum imi ingheata toata transpiratia pe spate. Am urcat, nene, de mi-a iesit pe nas! Dar merita tot efortul!
Ce e fascinant, imi spune ghidul, e ca „peisajul” se schimba de fiecare data. De cate ori vine cu turisti, totul arata altfel, pentru ca blocurile de gheata sunt in continua miscare.
De la batzul asta incepe zona protejata UNESCO. Adica de aici incolo nimeni nu are voie cu snowmobile, sanii, inorogi…
E o zona respectata de toata lumea! Sau, ma rog, de aproape toata lumea, caci ghidul tocmai ce culege din zapada o doza goala de cola. Cum nu exista niciun cos pe creasta asta, o baga la el in rucsac.
“Ma bucur ca iti place aici” – imi spune, dupa ce parcurgem o alta zona de “sus-jos-si iar sus”, eu respirand greu si chircindu-ma de frrrrig, el vioi, eu simtind ca’s uda leoarca pe sub straturile de haine, el simtind ca are de-a face cu o disperata dupa fotografiat J.
Dupa ce fac jdemii de poze si filmez, imi arata si el in telefonul lui niste filmari facute in zona chiar zilele trecute. Frumos ce vad!
Da’ si ce vad eu acum, cu ochiul liber, e frumos:
HIKING PE TRASEUL ALBASTRU
Suntem pe traseul albastru, dupa cum ne anunta si vopseaua de pe gramada de pietre… Traseu care nu se mai terminaaaa. Si pe care bate un vant, neneeee, de iti ingheata mucii-n nas!
La mine se intampla un alt fenomen: sunt transpirata in cap! Simt pe sub caciula cum am transpirat si, intr-o viteza nebuna, ca sa nu imi degere mainile, umblu in rucsac si mai pun o caciula intre caciula si gluga J.
Acesta este un soi de sant. De fapt, chiar un sant. Singurul loc mai ferit de vant. Aici, la adapostul pietroiului, stand in zapada, trebuie sa luam pranzul de la mijlocul expeditiei. Adica sa mancam un soi de supa instant. La ce frigalau e, numa’ de foame nu imi arde, asa ca prefer sa mergem, decat sa facem halta.
La urmatoarea sesiune de fotografii, omul scoate din rucsac cate o ciocolata (inclusa in pret), menita sa ne dea energie. Ce sa mananci din ea, frate, ca e bocna! Tare ca piatra! Mi-am rupt dintii la prima incercare, asa ca m-am lasat pagubasa.
O luam iar la pasul lipa-lipa, cu rachetele in picioare, iar ghidul ma asigura ca am scapat de zonele greu de urcat. Ura!!!
Vara aduce un plus plimbarilor pe cararile astea: contrastul dintre colinele inverzite, inflorite si albul aisbergurilor. Acum totul e alb, pe mare, pe munte. Dar asta nu stirbeste cu nimic frumusetea ireala a peisajului!
Privind atata gheata, ma amuz aducandu-mi aminte ca am cautat ca disperata niste suc… neinghetat, la temperatura camerei. Nicio sansa… In supermarket il gasesti doar in frigidere. La restaurant ti-l dau cu gheata. Iar cand descoperi, printr-o minune, niste cutii cu sucuri la temperatura magazinului, iesi cu ele afara la minus 10-15 grade si pac, au inghetat instant hahaha.
Sub titlul “Cum poti speria animalele salbatice J”, dupa o noua bucata de drum, imi pun o noua bucata caciula-n cap.
Simt cum imi ingheata creierii, asa ca uit ce inseamna “stil” sau “fatza umana” si bag tot ce am: caciula gri initiala, peste care imi trag gluga de la hanorac, peste care imi pun un burlan merino si, in sfarsit, gluga de la geaca.
Pe drumul nostru in coborare, dam de un afis batut in lemn. Partea naspa nu e ce scrie acolo, ci… cum sa citesti al 4-lea cuvant din propozitia groenlandeza J. Ulorianartorsiortitsisinnaavoq. Ia-o p’asta…
Aflu ca inseamna “it can be dangerous”, “it can cause harm”.
Cand vad cabana de lemn unde inteleg ca e Finish-ul, nici nu ma pot opri, la cat de teleghidata sunt!
Am reusit sa fac tot traseul!!! Ala lung, albastru, combinat cu nu stiu ce alta bucata. Traseu estimat la 5 ore, facut in 4 ore si un sfert! (Nu ca am fost eu viteaza, ci ca nu ne-am oprit sa mancam, cred…)
Ne ia o masina, pe mine ma lasa la hotel, ca e musai sa-mi dezlipesc hainele transpirate de pe mine… Sauna zici ca e sub primele straturi!
Ma bucur atat de tare ca am reusit, de parca as fi doborat vreun record mondial! Ma uit pe poze in timp ce ma usuc si stiu sigur ca, daca as fi iar la inceputul drumetiei, aici unde ma strambam in lumina, odihnita, relaxata, nu m-as mai incumeta sa plec la drumul asta. E greu, nene, cu oamenii care au conditia fizica varza!…
EXCURSII IN GROENLANDA
Gata, am povestit toate aventurile mele din Ilulissat, Groenlanda. Acum ma apuc sa fac un ghid J)). Ca imi prinde bine si mie sa imi amintesc cum Dzeu am ajuns acolo, ce am mancat, ce am cumparat etc etc.
Pana atunci, aventura cu sania trasa de caini o puteti citi aici.
Turul de noapte pentru a vedea spectaculoasa Aurora Boreala, aici.
Excursia cu barca printre aisberguri e aici.
Zborul cu elicopterul pe deasupra ghetarului, chiar aici.
