GROENLANDA – cu barca printre aisberguri

Spectacolul bucatzoaielor de gheata de pe apa e fascinant, mai ales ca “decorul” se schimba de la o zi la alta!

Sunt pe coasta de vest a Groenlandei, in unul dintre cele mai frumoase si, prin urmare, populare destinatii din Groenlanda: Ilulissat.

Final de martie si minus 15 grade Celsius (in zilele mai calduroase, un minus 10).

Am platita o excursie de 2 ore jumate, cu barca printre aisberguri. Abia astept!

BOAT TOUR ILULISSAT ICEFJORD

Toti cei care am optat pentru plimbarea asta suntem dusi in port, unde asteptam sa fim imbarcati. Eu iau la analizat toate ambarcatiunile. Cele mai multe hiberneaza, blocate in gheatza.

Asa par si eu, la cum sunt imbracata:

Desi am venit in Groenlanda echipata cu destule haine de vreme câinoasã, am decis in ultimul moment sa inchiriez din oras un costum din piele de foca. (Poti lua si separat, doar pantalonii sau doar haina. Cum poti lua separat si cizme, rezistente la temperaturi extreme). Pentru azi, eu am decis sa le iau pe toate 3, asa ca sunt infofolita din cap pana-n picioare!

Amintirile mele legate de alte plimbari pe apele lumii pastreaza senzatia de curent, de frig care mi-a intrat in oase. Asa ca, desi e o zi luminoasa, prefer sa fiu pe modul “safe”… Am chiar si mai multe tipuri de caciuli si manusi in rucscac. Ale mele personale. Daca tot nu le car in spate, am zis sa le iau pe toate J)).

Co-vaporenii mei se uita cam bizar la mine. Unii nu stiau de faza cu hainele inchiriate (si eu am aflat-o ieri), altii stiau, dar se considera imbracati corespunzator.

Gata, plecam. Suntem o mana de oameni, dar nici nu incapeam prea multi in barca.

Toti stam pe punte, facem poze ca disperatii. Oricum, “inauntrul” este mic, foarte mic: o cabina in care, la ora plecarii, se afla doar un nene la cârmã.

O luam usor usor de-a lungul coastei, incercam sa recunoastem cateva din cladirile oraselului, dupa care ne indepartam si facem slalom printre aisberguri.

Suntem un soi de Titanic in mizerie, da’ macar noi ocolim aisbergul…

Bucatile de gheata sunt din ce in ce mai mari in drumul nostru. Ne tinem departe, ca nu stii niciodata cand se intoarce una cu fundu’n sus, din cauza modificarii centrului de greutate si cica treaba asta e extrem de periculoasa (sunt oameni care au prins pe camera astfel de intoarceri ale aisbergurilor).

Ne apropiem de un perete imens de gheata! Si fatza mea a inceput sa fie de gheata… Soarele a disparut in spatele norilor si deja se simte rau frigul, curentul. Incep sa imi scot arsenalul de caciuli si manusi.

Sunt foarte ok in hainele de foca, dar orice parte ramasa neacoperita, ingheata instant! (Noroc ca nu imi curge nasul, ca as fi avut niste stalactite de ai fi zis ca-s Pestera Muierii J))

Uitandu-ma la ce „modele” sapa natura in imensitatile astea de gheata, ma gandesc ce tare ar fi aici un concurs de sculpturi in ghetari…

E din ce in ce mai frrrig, dar frumooos!!! Ireal de frumos! Pe punte mai sunt doar 4 persoane in afara de mine. Doi englezi si un cuplu din Filipine. Ceilalti au clacat si s-au dus in cabina, sa isi incalzeasca oasele si sa bea un pahar de ceai fierbinte.

Unul dintre englezi isi noteaza ceva intr-un carnetel. Asta face de cand am plecat. Se uita in jur, noteaza, iar se uita, iar noteaza… Isi mai freaca degetele, ca sa nu degere. Nu stiu cum Dzeu ii merge pixul pe vremea asta!

Eu continuu sa fotografiez si sa filmez si imi aduc aminte ce ne-au zis oamenii locului: in fiecare zi se desprind bucati din ghetarul Sermeq Kujalleq – cel mai productiv ghetar din Emisfera Nordica – si ele vin incoace, in Disko Bay.

Ghetarul asta e cel mai rapid din lume! In ultimii ani avanseaza 40 de metri in 24 de ore!!!

A inceput sa ninga. Ninge serios, nu gluma! Cei 4 colegi de pe punte au depus armele in fata gerului si se duc inauntru. Eu rezist fara probleme. Intru doar un minut, sa imi pot pune o cagula sub caciula, ca simt cum imi degera creieru’. Aolicaaa, aglomeratie mare in cabinutza! Nici nu-l mai vad pe omu’ care tine timona…

Cand ies din nou pe punte, sper sa aud in spatele meu un val de admiratie si invidie din partea celorlalti turisti, pentru faptul ca am fost desteapta si mi-am ales hainele din foca pentru turul asta. Nu aud nimic… Ei, nu aud din cauza marii si a motorului barcii, altfel sunt sigura ca am deja un fanclub! J))

Ramasa singura afara, fraiera sa fiu sa nu bag vreo 1.000 de selfie-uri, ca nu ma incurca nimeni. As putea chiar spune ca am inchiriat un vapor doar pentru mine…

O barca modesta, cu pescari, trece pe langa noi. Pescarusii ii dau tarcoale, doar-doar or pune mana pe un peste. Ma rog, ciocul…

Cred ca ce au prins oamenii astia azi, vom putea manca noi mai tarziu, in vreun restaurant. “Catch of the day” – o sintagma des intalnita in meniurile din restaurantele de-aici si din Islanda.