N-am vrut sa ratez nimic din ce ofera Groenlanda, mai precis Ilulissat, unde ma aflu.
Asa ca am zis imediat Da cand mi s-a propus turul cu elicopterul la ghetarul Sermeq Kujalleq – cel mai productiv ghetar din Emisfera Nordica! Asa cum spuneam si in alta poveste, ghetarul asta e cel mai rapid din lume: in ultimii ani avanseaza 40 de metri in 24 de ore!!!
PLIMBARE CU ELICOPTERUL
La ora 10 ma prezint la Centrul de Turism, de unde suntem dusi pe aeroport, toti cei care am optat pentru acest tur. “Toti” inseamna zece. De toate natiile. Pe unii deja ii stiu din excursiile anterioare…
Pe pista, niciun avion, doar elicopterul nostru. Mare, frumos, rosu, pupa-l-ar mama J))
Ghidul ne explica ce fel de elicopter este. Aud doar „a fost in Vietnam” si „acum merge bine” si decid ca nu mai vreau sa ascult nimic in plus haha.
Elicopterul are 12 locuri. Noi suntem 10 turisti, asa ca suntem ingramaditi care pe unde poate. Unii se urca pe usile principale, altii – ca mine – pe niste mici usi laterale. Pot spune ca am loc in loja laterala…
Fata de pasagerii care s-au suit in corpul principal al elicopterului si care stau fie in directia de mers fie invers, eu, din loja mea, vad totul din lateral. Nu prea am loc de miscare, ca-i spatiu’ mic aici si il si impart cu o tanti asiatica, dar ma chinuiesc sa fac un selfie. Prost J.
Sub noi se deruleaza niste imagini de vis. O realitate impresionanta!
Cei doi piloti ne arata ghetarul, imens, frumos, care se intinde imediat dupa bucata de munte pe care o survolam.
La cata gheata e aici, ar merge niste tiruri cu whisky J)).
Dupa o jumatate de ora de zbor aterizam pe un varf de munte.
Coboram, pilotul si copilotul se apuca sa faca nu stiu ce verificari la elicopter.
Noi, cei 10, incepem sa ne imprastiem, ca sa vedem locul si sa facem poze. Ghetarul e foarte aproape de noi, dar zona noastra de miscare e limitata, ne-a fost precizata de cand am coborat. Pentru siguranta noastra, normal!
La cateva sute de metri de noi e o statie care inregistreaza permanent deplasarea ghetarului.
Cei doi piloti imi arata zone in care, spun ei, “peisajul” nu mai e asa cum il stiau de ieri, de alaltaieri! Se mira si ei de unele schimbari, generate de deplasarea bucatoaielor de gheatza.
Rog copilotul sa imi faca si mie o poza. Dar imi e imposibil sa stau cu ochii deschisi in decorul asta alb, in care lumina e extrem de puternica! Eu, care sunt mereu pregatita cu de toate, taman acum nu mi-am luat ochelarii de soare (i-am pus bine in bagaj, pentru ca plec in Islanda imediat dupa turul asta)
Copilotului i se face mila de mine si… imi da ochelarii lui! Nu, nu de tot, doar pentru poza J)). Si cat sa ma uit si eu la peisaj.
In linistea asta in care am fost debarcati, se aude cum trosnesc blocuri de gheata! E un sunet straniu!!! „Tunete” – imi spune pilotul. Fix asa suna, ca tunetele de furtuna. O senzatie de nedescris! Cred ca, daca as fi singura aici, as muri de frica…
Jumatate de ora ne plimbam in zona, facem poze, ne apropiem cat putem de ghetar.
Pilotul si copilotul ne arata o bucata de gheata bleu si ne explica faptul ca astea bleu sunt bucatile cele mai „proaspete”. Ele, in contact cu oxigenul, vor deveni albe, ca toata marea asta de gheata.
Hai, gata, a trecut jumatatea de ora de umblat teleleu, asa ca ne imbarcam, pentru a ne intoarce in oras.
De data asta schimbam locurile – asa e regula. Eu, pentru ca la venire am stat in “loja” laterala, am acum loc in fata, spate-n spate cu pilotii. Bag un selfie cu cei doi (fara stirea lor…), apoi imi pregatesc aparatul, telefonul si gopro-ul si… go, planet!
Suntem anuntati ca drumul de intoarcere e pe deasupra ghetarului si, o buna bucata din drum, ne minunam ca niste copii de peisajul de gheata. “Frozen” e mic copil…
Pilotii vorbesc des intre ei, aratandu-si reciproc schimbari de “tablou” fata de zilele trecute.
De vreo doua ori am avut senzatia ca oamenii astia nu ridica elicopterul suficient incat sa treaca peste blocurile de gheata care se inalta ca niste piscuri. Ma ia panica… Deh, ce sa fac si io, daca sunt sperioasa…
Apoi apare apa. Semn ca, incet-incet, ne indreptam spre Ilulissat. Filmez cum creste oraselul sub ochii nostri, filmez chiar si aterizarea! Tupeu, nu gluma haha.
Nu stiu ce top as face din toate experientele traite aici. Fiecare are farmecul ei!
Aventura cu sania trasa de caini o puteti citi aici.
Turul de noapte pentru a vedea spectaculoasa Aurora Boreala, aici.
Excursia cu barca printre aisberguri, aici.
Si hiking de 5 oreeee, intr-un peisaj superb, aici.
