Virusul asta ne-a legat de maini si de picioare, asa ca, pentru multi ca mine, Stop calatorii, Stop filmari!
Stirile care ne arata cum se intorc din strainatate, printre altii, si rromii care nu mai au de lucru in Occident, ma fac sa imi aduc aminte de un moment amuzant, trait pe vremea in care produceam Plasa de stele, emisiunea cu farse facute vedetelor.
Eram la Paris, intr-una dintre putinele calatorii in afara tarii in care am filmat farse. Farse pentru care nu existase prospectie inainte, ci un plan facut pe hartie din ce stiam noi ca turisti.
Ne-am imbarcat in avion – echipa mai devreme, impreuna cu Dan Negru –, iar vedetele-victime la 1-2 zile distanta, stiind ca la destinatie le asteapta cu totul altceva decat le astepta de fapt: o farsa J.
Am luat-o la pas si cu metroul prin Paris, sa batem in cuie locurile pentru filmari. Ca noi ne facuseram planu’ ca tiganu’…
Trebuia sa organizam totul cu mare atentie, fiind “in deplasare”, in unul dintre cele mai aglomerate orase turistice, unde nu detineam controlul, unde neprevazutul putea sa ne strice socoteala de-acasa.
Sedintele “de redactie” le-am tinut la terase, pe stradute celebre, pline de turisti, intr-o atmosfera de vacanta pe care noi doar o miroseam… Bine, fie, o mai si gustam J.
Melcii ca melcii, buni rau, da’ noi trebuia sa luam viteza, ca n-aveam timp de pierdut. Asa ca fiecare s-a dus in treaba lui, eu am fost “repartizata” la Politie, unde am mers cu documentele necesare obtinerii aprobarilor si cu “svp, svp, vrem – filmam – noi – la voi”… Ca nu filmezi tu de capul tau pe strazile pariziene, mai ales pe langa obiectivele turistice, cu actori, costume, recuzita etc etc.
Cu actele dupa mine, cu fatza de producator “apasat de griji”, am reusit sa obtin cat am putut de mult, fara bani… Of, tiganca din mine J)).
Am plecat apoi de la Politie la locul filmarii, unde actorii erau deghizati in personaje, cu haine corespunzatoare, dotati cu recuzita de tot felul, conform scenariului.
O scurta repetitie, ultimele indicatii regizorale, camerele se ascund si asteptam semnalul cum ca “victima” se apropie.
Negru, retras intr-o zona de siguranta pentru noi toti, intra in starea de turist obosit… Umbra, aer, putini trecatori, contextul perfect pentru toropeala.
La poale de Tour Eiffel, asta-i somn de lux, pe barosaneala, ca sa ma exprim la zi. Dar, cum era nevoie de Negru la cadru, luxul s-a incheiat repede…
Si uite asa se duse o farsa, apoi inca una si inca una. Ne-am mutat ca tiganu’ cu cortu’, in locuri faimoase, pline de turisti.
Si ne-am imprastiat care incotro, ca sa avem control asupra pasilor farsei, fara a fi vazuti.
Ma rog, faptul ca eu paream o cersetoare intr-o intersectie, pe cheiul Senei, se putea transforma si intr-un avantaj. Totusi, n-am avut norocul sa primesc vreun euro J)).
Dupa 3 zile de filmari, ne-am relaxat cu totii. Cu “victima” Simona Gherghe am facut o plimbare cu vaporasul pe Sena, iar cu Sorana ex-ASIA am zis sa facem la locul „crimei” o poza de grup, cu Negru, o parte din echipa si o parte din actori (desi chiar si noi, cei din echipa, am jucat… E adevarat, doar rol de figuratie).
Si de aici, de la poza cu echipa, a inceput bulgarele sa se rostogoleasca la vale… Caci ce sa vezi, niste rromi veseli care isi faceau veacul in zona Tour Eiffel, l-au recunoscut pe Negru si au vrut imediat sa isi faca o poza cu el. Asa ca noi am disparut din cadru, ca sa intre ei. Magie… J))
Mi s-a parut cea mai amuzanta si rapida “alba-neagra” jucata la Tour Eiffel! Uite albii – uite Negru – nu sunt albii – iata negrii…
S-o-ntindem de-aici, am zis, ca se lungea sesiunea foto si se uitau turistii la noi ca la felu’ 14. Ca sa nu mai zic ca mi-era teama ca apare politia. Aprobare de filmare aveam, dar de sedinta foto cu poporul suedez, nu…
Va imaginati ca am scapat dupa episodul de la Tour Eiffel? Nici vorba!
SUB Tour Eiffel, niste elevi simpatici din Romania au vrut si ei poza cu Negru…
In alt cartier, un alt grup de elevi romani – aceeasi solicitare.
Plus cateva cupluri de moldoveni si ardeleni plimbareti, pe la Notre Dame si pe Champs-Elysées, pe care nu le-am mai prins in telefon.
Era clar, iesiseram cu “maimutza” in oras J)). Si nu in orice oras, ci in Paris! Nu mult a lipsit sa ne trezim si cu niscaiva turisti straini care sa solicite o poza langa Negru. Ii vedeam cum se uita lung, intrebandu-se, probabil, cine-i, cine-i, oare unde l-am vazut? Oare selfie-i de facut?…
Norocul nostru ca apucaseram sa terminam farsele in conditii de discretie absoluta, ca, dupa cate planuri, aprobari si emotii avuseseram, ar fi fost culmea sa ne inecam ca tiganu’ la mal…
