Intr-o zi, absolut intamplator, s-au intersectat doua pasiuni ale mele: cea veche, de a trimite/primi/cumpara carti postale, cu una ceva mai noua – aceea de a da iama prin targurile de vechituri.
In Covent Garden, Londra, exista un astfel de targ in fiecare luni. Pe care eu l-am descoperit tarziu, cand intoarcerea mea in tara nu a mai fost lunea, cum era de obicei.
Nu ma pricep la chestii vechi, dar au inceput sa imi placa mult, semn ca am imbatranit J.
Iau targul la pas in lung si-n lat, pipai obiecte vechi, analizez chestii de argint, ma minunez de preturile mari si, in final, poposesc la taraba cuiva care insira carti postale. Mii! Originale.
CARTI POSTALE VECHI
Puse in tipla, bucata cu bucata, asezate frumos pe continente, regiuni, tari. Cele mai multe sunt din Marea Britanie. Dar uite ca imi pica ochii pe cutia cu “Europa de Est”. Ia sa vedem ce avem noi aici… Si iau toate vederile la mana.
Romania!!! Yuhuuu!!!
Gasesc doua, doar doua vederi din Romania, una nescrisa, cu niste oameni imbracati in costume populare si una cu Bucuresti. Asta din urma imi place, ca e si scrisa!
E o carte postala expediata in anul 1909!!! Acum 111 ani, frateee! Este in stare foarte buna, putin indoita la un capat, cu o urma de timbru pe ea.
O cumpar. 3,75 lire.
Si, o data ajunsa in tara, incep sa o studiez…
E trimisa pe data de 20 mai 1909, catre Stan Johns, in Surrey, Anglia.
Din ce am reusit sa descifrez, expeditorul zice cam asa: “20 mai 1909. Best love from Pater. Many happy returns on the 28 June”. Poate un doctor sau o farmacista ar putea sa imi confirme daca am inteles bine J.
Ei, bine, vederea asta m-a incitat, asa ca mi-am facut un plan.
PRIMUL PAS
“Bucuresti, Calea Victoriei spre Hotel de Franta”, scrie pe cartea postala.
Ies din casa, iau autobuzul si ma duc acolo! Pe Calea Victoriei. Vreau sa depistez locul, sa vad unde este exact, ce e cu hotelul asta de care n-am auzit.
Sunt in dreptul CEC-ului mare, vad biserica Zlătari si cladirea de dupa, profit de bulevardul liber si incerc sa prind unghiul din vedere.
Fac poza de pe trotuar, ma duc apoi in strada, ma intorc pe trotuar in alta parte, ma duc pe pista de ciclisti, iar pe strada, iar pe trotuar… Blocul comunist de langa biserica ma incurca cel mai tare. E clar ca nu mai pot obtine unghiul ala.
Uite cum, de la o vedere cu Bucuresti, gasita intr-un targ de vechituri din Anglia, ma apuc eu sa sap, sa citesc, sa aflu…
Hotel de Franta nu mai exista de peste 40 de ani. Se afla fix langa CEC-ul mare, pe locul pe care astazi este Banca Comerciala Romana (cand a fost construit ansamblul asta, cu turnul de 18 etaje, aici functiona Bancorex).
Hotel de Franta a purtat si numele de Hotel Lafayette, in vremea in care s-au construit faimoasele Galerii Lafayette, dupa modelul parizian. Stramosul Magazinului Victoria. Va amintiti de Victoria de pe vremea lui Ceausescu? Ii stiam toti sloganul: “50 de magazine intr-unul singur!”…
Initial am cautat Galeriile Lafayette in vedere, imediat dupa hotel, dar magazinul nu exista in 1909, ci a fost construit ulterior, in perioada interbelica. Era o mare smecherie in perioada aia, fiind primul magazin mare al capitalei! Luxos, aratos, cu multe oferte. Si super promovat prin toate mijloacele vremii.
Revenind la hotel, acesta a fost demolat, din pacate, in loc sa fie reabilitat, reconsolidat. Suferise mult in urma cutremurului din 1940 (7,4 grade pe scara Richter), fiind nevoie de barne de lemn ca sa ii sustina parterul, asa cum am vazut intr-o fotografie document de pe blogul unei vechi cunostinte pe care o pretuiesc, alex galmeanu.
Apoi a suferit mai rau, in urma cutremurului din 1977. Si asa s-a ales praful de el, fiind pus pe lista demolarilor. Ce sa ne mai incurcam cu o cladire monument…
PASUL 2
La urmatoarea vizita in Anglia, ma duc glont in Surrey, orasul destinatarului! Mai ales ca este vorba despre locul unde s-a petrecut jumatate din actiunea filmului Vacanta, cu Cameron Diaz, Kate Winslet, Jack Black si un Jude Law de al carui personaj ma indragostesc de fiecare data cand revad filmul J.
As fi mers acolo si ca sa cumpar “cottage-ul” din film, dar stiu ca nu exista fizic, a fost doar o “carcasa” construita special…
Sunt insa curioasa in privinta vederii, in privinta destinatarului. Or exista urmasi ai domnului Johns?… Or sti de Romania, de Bucuresti si de vechea prietenie a stramosului lor care a trait la inceput de secol 20?? Sau poate domnul e Stan John, fara “s” si e, de fapt, roman – Stan Ion???… Aflat in Anglia la studii sau ceva? Mai sap.
Va tin la curent. (Imediat ce iesim din starea de urgenta, normal J)).
