Nu stiu Delta Dunarii mai deloc. Numar pe degetele de la o mana de cate ori am ajuns aici.
Prima oara, la 9 ani. Pentru filmul artistic “Intalnirea”, in regia lui Sergiu Nicolaescu. Habar nu am pe ce brat am fost. Stiu doar ca am filmat intr-un birt J.
Ani mai tarziu, am prezentat un spectacol in Sulina, in care protagonista era trupa ASIA.
In urma cu ceva vreme am revenit in Delta intr-un teambuilding, cu echipa Next Star de la Antena.
Si acum, in vara lui 2020, am ajuns din nou, cu treaba.
Deci v-am zis, imi ajunge o mana sa numar vizitele mele in Delta.
SFANTU GHEORGHE
Dincolo de luxul cazarii, dincolo de mirosul marii (hai ca ma lovi poezia), dincolo de peisajele perfecte pentru o expozitie fotografica, mie in Sfantu Gheorghe mi s-a pus pata pe… ulita satului!
E o senzatie, nene, sa strabati satul pe o ulita cu nisip fin, din ala demn de o Mamaia plina de fitze…
Iar stradutele laterale isi dezvaluie si ele farmecul nealterat. (Asta daca faci abstractie de micul trotuar)
Ma gandesc ce copilarie fericita au avut si au copiii de aici. Nu le trebuie decat galetuse, lopatele si forme de nisip sa faca niste prajituri frumoase, necomestibile J.
CUM AJUNGI IN SFANTU GHEORGHE
Accesul in localitate se face doar pe apa. Asa a ajuns si gasca noastra de la munca, luand barcile cu motor din Murighiol, unde ne-am abandonat masinile intr-o parcare care ne-a pãpat 20 lei pe zi.
Am facut cam 50 de minute, traseu in viteza, un prim contact cu Delta, pe canale largi.
Apropo de transport: cat am stat in Sfantu Gheorghe, nu cred ca am vazut mai mult de 3 masini pe ulite. Inteleg ca masinile sunt aduse cu barca, bacul sau cum i-o zice aici… stati ca am aflat: ii zice gabară.
CE POTI FACE IN SFANTU GHEORGHE
Categoric, poti da la peste. Daca nu vii cu sculele tale smechere, poti inchiria de aici. Si, daca nu te bagi la râme si alte vietati de infipt in ac, ia intr-un servetel mamaliga pe care ti-au adus-o la saramura de peste de la cina…
Poti lua excursii cu barca pe canale – un “must”, dupa parerea mea!
Satul e plin de afise/bannere/placute puse pe casele sau gardurile oamenilor, cu oferte de plimbari cu barca. Si resorturile au oferte pentru clientii lor.
Sunt trasee bine “batatorite” de barcagii, canale lungi, lacuri largi, canale mari pe care prinzi viteza si… aoleu, stai asa, ca era sa ajungem in Ucraina J.
Noroc cu sperietoarea de ciori… ma rog, de pelicani si cormorani. Adevarul e ca si eu, lebada ce sunt J, m-am speriat de copacul asta din mijlocul apei, imbracat intr-o plasa de peste.
Nu te poti plictisi de peisaj. Si, chiar daca mergi de ceva vreme pe acelasi canal si te ia toropeala, sare brusc o pasare din boscheti, taind calea barcii sau, mai rau, te trezeste la realitate un taun… F*%&#@$k, ce doare!!!
Nu am ajuns la Letea, dar am dat si aici de cai salbatici. Sau semi-salbatici, dupa cum am auzit.
In drumul nostru prin salbaticia Deltei am dat si de un camping abandonat.
Nu va puteti imagina cat de intins e! Un miniorasel in mijlocul Deltei! Cu multe casute colorate, dotate toate cu baie. Doamne, cine l-a lasat in paragina asta???
“E al lui Vantu” – ne spune barcagiul. Ok, sa avem vant din pupa si sa plecam de aici, ca ne apuca toate spumele marii.
Mai bine ne șade sa ne entuziasmam ca niste copii la fiecare vietate zarita prin stufaris, in aer, prin apa, pe nisip.
Cormorani, egrete, rate, pescarusi, pelicani si… gata, aici se opresc cunostintele mele. Nu ma intrebati de altele…
Intram cu barca pe un traseu “mai putin turistic”: un canal ingust de tot, taiat printr-o adevarata padure verde de stuf. Senzatii tari, daca taman ambarcatiunea in care te afli e condusa de un barcagiu mai putin experimentat: blocati in stufaris, hai jos sa impingem barca, din astea, nimic grav… Si oricum, ce se intampla in stufaris, ramane in stufaris J.
Faza e ca, in timp ce unii se spetesc, altii isi fac selfie salbatic haha.
Am iesit la liman pana la urma si ne-am intors pe un soi de DN1 al Deltei…
In excursia cu barca poti intalni cirezi de vite si cai care isi fac veacul pe intinderi de nisip. Nu stii ale cui sunt, daca sunt ale cuiva, par pierdute pe o margine de canal, luptand cu tãunii.
“Stiti de ce intra in apa?” – ne intreaba nea Marcel, barcagiu cu vechime, care ne e si ghid. “Pentru ca e singura cale de a scapa de tãuni”.
Aflam ca asa e pe-aici, animalele sunt lasate libere. Atat de libere, incat portile resorturilor si pensiunilor au un anunt clar pentru turisti:
Bun… ce mai poti face aici?
Poti merge la plaja la Marea Neagra.
Nimic amenajat, insa intinderea plajei si nisipul extrem de fin sunt puncte forte!
Ca reper, de la resortul Green Village pana la plaja faci 20-30 de minute pe jos, in functie de cat maresti compasul si de cat te fura peisajul.
Exista un trancarici care transporta oameni din cand in cand, dar n-am stiut cand e “cand-ul”, asa ca am luat-o per pedes, prin nisip, printre copaci, dând nas in nas cu un magar suspect, vaci la pascut si berze. Si cu politia locala, care patrula in ritm de vacanta.
Aici poti sta la liber cu burta la soare. Plaja e imensa si ai libertatea de a-ti alege o “parcela” mare cat un Regat, peste care sa domnesti.
Dom’ne, ca sa fiu cinstita, apa marii nu mi se pare deloc tentanta, cu toate astea, vad ca lumea se balaceste cu entuziasm.
Daca te-ai deshidratat, la intrarea pe plaja exista vreo doua barulete. Si niste wc-uri ecologice, in caz ca te taie pishu. Asta daca nu ai profitat de momentele in care erai in apa marii J.
LOCUL UNDE SE VARSA DUNAREA IN MARE
Daca o tii drept de-a lungul plajei, mergand cu picioarele prin apa sau prin nisipul plin de scoici bune de coliere, in vreo 20 de minute ajungi in punctul unde Dunarea se varsa in Marea Neagra!
Nu te astepta sa fie marcat cumva locul, dar nici nu ai cum sa il ratezi. Ajungi la “coltz”, unde o ia plaja la dreapa si vezi cum Dunarea isi croieste drum.
vedere dinspre Dunare inspre Marea Neagra
E un loc salbatic, pustiu (cel putin acum, la apus de soare), cu o mare linistita care nu se potriveste in capul meu cu ceea ce ne-a povestit ieri chelnerul din restaurant: din cauza curentilor din Mare si a vartejurilor din Dunare, locul asta este extrem de periculos!!! Chiar si inotatorii cu experienta pot s-o mierleasca aici. Baiatul ne povestea cum veneau la ei grupuri de turisti, plecau sa vada locul si sa faca o baie si… se intorceau mai putini. Brrr, oribil!
LOCALITATEA SFANTU GHEORGHE. CE AFLAI SI VAZUI IO…
Sfântu Gheorghe are o populație de nici 800 de locuitori. Romani, lipoveni, ucrainieni – zice internetul. Cazaci, nu ucrainieni, ma corecteaza un localnic… Care imi spune ca nu’s mai mult de 600 de locuitori acum.
Ocupatiile principale ale acestor oameni sunt pescuitul si recoltarea stufului – folosit la construirea gardurilor, acoperisurilor. “Noi suntem pescari, nu unditari” – subliniaza oamenii locului.
Copii? Doar vreo 45 sunt. Care merg in sat la gradi si apoi la scoala cu clasele I-VIII.
Pe langa scoala, exista o biblioteca + muzeu, pe care le-am prins inchise de fiecare data cand am trecut pe langa cladire. Deci nu pot spune nimic despre ele.
La fel de inchisa pare si unitatea militara din zona. Cat am stat aici, nu am vazut picior de soldat in incinta. I-o fi prins covidul in permisie la casele lor?
Pentru pasionatii de shopping, exista micul (super)market din Sfantu Gheorghe. Bun pentru alimentari rapide cu cele necesare. Nu prea multe, ca oricum au pret mai mare decat preturile cu care esti obisnuit. Cei de aici traiesc cu ce produc in propria gospodarie, cu ce pescuiesc si cu ce cumpara din Tulcea, unde preturile sunt mai jos.
A, apropo, vino cu cash de acasa, pentru eventuale cumparaturi gen un peste, o icra… Nu exista niciun bancomat in sat.
Daca nu esti pasionat de peste – ceea ce ar fi pacat, la cate optiuni ai – mergi sa bagi o pizza la pizzeria din centru. Lumea o recomanda ca fiind buna si, dupa mesele ocupate seara, asa s-ar parea. Nu am testat-o. Eram setata pe plimbari.
Si in plimbarile prin buricul targului am dat de blocuri comuniste de 2 etaje. Singurul “peisaj” care mi-a suparat ochiul prin locurile astea. Asa ca am decis sa ma intorc la ulitele mele preferate si sa admir casele din drum.
Satul e plin de case care, in sezon, devin cu siguranta, in marea lor majoritate, case de oaspeti. Una mi-a sarit in ochi:
Vesela, colorata, impopotonata cu tot felul de accesorii, cu proprietari pe care i-am gasit pregatind cina pentru oaspetii lor.
Raman insa fana caselor cu stuf. In sensul ca mi-ar placea mult sa imi fac un astfel de acoperis, chiar si in Bucuresti! Acum am si de unde lua stuf. Imi lipseste doar casa J)).
Bine, daca nu rezolv cu casa in Bucuresti, atunci o sa ma bag mostenitoare la casa unor oameni fericiti, care stau multe luni pe an aici, in Delta:
O casuta pe apa, o undita aruncata zilnic, o barca la scara. Ce-ti mai trebuie…
Hai ca ma trezesc la realitate… Dupa ce fac “recensamantul” ambarcatiunilor trase la mal, imi aleg barca mea preferata – devenita ghiveci pentru vegetatia Deltei:
Cum se lasa seara aici, ai concert de broaste. Care mai de care mai talentate! Daca stai prost cu nervii, ia-ti niste dopuri de urechi la tine. Daca stai bine cu nervii, concertul poate fi cel mai bun somnifer. Ma rog, asta daca nu te omoara tantarii!!!
Daca e sa nu imi placa Delta pentru ceva, tantarii sunt acel “ceva”. Zici ca esti apãrat noaptea de plase puse in geamuri, de pastile sau sprayuri, dar ce sa vezi, esti muscat inca din timpul zilei, de-ti vine sa te scarpini cu furca!
Gata, imbarcarea si acasa! Am dat iama prin cherhana, ne-am luat peste si icre la pachet, am cules scoici de pe malul Marii (eu as fi luat si niste galetuse cu nisip J), am aruncat spray-urile de Autan consumate in timp record si am plecat.
Masina ne astepta incinsa in parcare la Murighiol. Si, ce sa vezi, ne-a lasat in drum cand ne era lumea mai draga, intr-o comuna din Tulcea… Pentru o clipa, am si vazut ca ajungem acasa cu nea Costel si vehiculul sau:
“Hai, Cristina, sa mergem!” – il aud pe om strigand. Il intreb amuzata de ce si-a botezat magarita taman Cristina.
“Cristina e femeia de pe trotuar, cea cu sacose. O strig sa vina sa o duc acasa.” J)))))) Si pleaca, fara macar sa imi spuna cum il cheama pe magarus!
Gasim pana la urma o cale sa ne intoarcem acasa. Ce bune ar fi fost acum canalul Dunare-Bucuresti si o barca cu motor…
