Fug din camera mea la vale, spre micul port Riomaggiore, ca sa prind vaporul. Azi e zi pe mare, pana in Monterosso al Mare (drum de numai 25′, nu va imaginati ca plec in croaziera…).
E ultimul sat cum vii dinspre Portovenere si ultimul si cronologic, pentru ca e gasit in documente abia prin 1400.
Din vaporul taman sosit sa ne ia, se aude un „oooo”, semn ca turistii care coboara aici si au bagaj remarca multitudinea de trepte de piatra pe care le au de urcat cu valizele. Ehe, inca nu stiu ce ii asteapta…
Drumul pe mare e frumooos, practic vad toate cele 5 satuce, de pe mare. Si ascult si cateva informatii care ne sunt servite prin statie.
Incep sa disting Monterosso al Mare, un sat pe orizontala, de ses, fata de celelalte, care sunt mai pe verticala, cocotzate pe deal. Asta e un lucru bun, caci gata cu urcusul, gata cu scarile! Uf.
E singurul sat din zona care are plaje cu nisip.
Pentru a-l intelege repede, va zic ca Monterosso al Mare are doua parti distincte: orasul vechi si plaja.
Daca vii in Monterosso al Mare cu vaporul, te lasa in orasul vechi. Daca vii cu trenul, cobori direct la plaja.
Cele doua parti din Monterosso al Mare sunt legate de… ce altceva, decat de un tunel, ca sa fie in nota celorlalte sate. Un tunel de cateva sute de metri, drept, pe care circula, din cand in cand, si masini, asa ca mersul tau e cand pe stanga, cand pe dreapta, cand pe centru.
Daca vii cu bagaje aici, fa in asa fel incat sa aiba roti, altfel, din gara pana la cazarea din orasul vechi iti rupi cârca… Ai de mers cam un kilometru.
MONTEROSSO AL MARE ORASUL VECHI
E zona dominata de cladiri medievale, ziduri de aparare, cu stradute medievale inguste si case colorate.
Ai terase, restaurante, baruri, magazine cu produse locale sau aduse de pe la asiastici… E o forfota simpatica aici, specifica unui orasel turistic.
Si poti vizita si biserici. Eu am dat de vreo 3…
Biserica San Giovanni Battista, aflata in piata principala din orasul vechi, dateaza de prin 1200!
Exista si o manastire – Manastirea Capucinilor. Un loc linistit, deasupra orasului, pe colina care imparte orasul in doua. Eu n-am avut habar de ea cand am fost, asa ca nu am nicio poza… Inteleg ca in interiorul ei sunt lucrari ale unor pictori celebri.
Daca iti e lene sa bati drumul pana la plaja mare, populara, din partea celalalta a orasului, ai si aici o plaja mica, in zona unde acosteaza ambarcatiunile. Pare mai de localnici. Dar atza ii trage pe cei mai multi turisti dincolo…
PLAJA MONTEROSSO AL MARE
Cobori din tren sau vii prin tunel dinspre orasul vechi, plaja din Monterosso ti se arata in toata splendoarea ei. Lunga, cu un nisip fin, cu zeci de umbrelute, sezlonguri si oameni care stau cu burta la soare. Si cateva pietroaie in apa, ca sa ii dea o nota ceva mai… salbatica.
Arata ca o mica statiune!
O apuc pe faleza lunga, frumoasa, prietenoasa – poti sa vii si cu rolele aici sau sa iti plimbi linistita bebelusul in carucior.
Pana una alta, in fata mea sunt niste tineri care clar au luat cararile dintre sate la picior, daca e sa ma iau dupa incaltari si bagaj… Punct Terminus pentru ei in Monterosso al Mare, un bun prilej pentru o binemeritata baie in mare.
Chiar daca aici gasesti din plin nisip fin, ramane obiceiul pe care l-am vazut si in celelalte sate, acela de a “campa” direct pe pietroaie. Iti iei frumusel o paturica si pui stapanire pe ce roca vrei tu (important e sa fie comoda la fund J).
Privesc de pe faleza oamenii care au optat pentru varianta asta de plaja si pun ochii pe un cuplu. Si ma apropii cu aparatul foto, ma apropii, ma apropii tot mai mult, ca sa descopar ce fac…
Macao? Popa prostu’? Nu conteaza. Noroc sa fie!
Plec mai departe, ca, daca mai stau un pic, o sa ii spun lui ce carti are ea.
Distractia e si in aer, nu numai la nivelul marii… E bine! E loc de multa, cand esti in vacanta!
Cladirile frumoase de pe plaja, cu obloanele trase, ma fac sa cred ca proprietarii sunt plecati pe timpul verii undeva… la munte? Oricum, cred ca au sughitat mult, la cat i-am pomenit. Din invidie, normal, pentru ceea ce au aici.
Niste negri si pakistanezi (presupun) te imbie sa cumperi de la ei cearceafuri de plaja. Intinse pe nisip de parca ar fi pe tarlaua lor.
Unele chiar imi plac! Dar nu ma las convinsa sa iau, pentru ca, nefiind fan plaja, parca vad ca imi asez cearceaful in casa si mananc seminte pe el…
Si… jump in mare!!!
Ma rog, suna aventuros, da’ n-a fost deloc asa. Mi-a trebuit un sfert de ora sa ma obisnuiesc cu apa, ca era rece (vorbim de luna iunie). Si apoi, cand sa dau si eu putin din brate, mi-am adus aminte cat de greu e sa inoti intr-o mare sarata rau, care te tine la suprafata mai mult decat ar trebui hahaha. Am luat din greseala si o gura de apa, de mi-am pus la saramura toate matzele!
La final de octombrie, baia in mare e… atat cat se vede in poza haha. A, nu va imaginati ca nu intra lumea, insa eu am venit nepregatita, pentru ca nu credeam ca va mai fi inca vreme de intrat in apa.
Dar sa revenim la iunie… M-am intors in Monterosso al Mare dupa doua zile de la prima vizita, in week-end. Neneeee, pai venise tot poporul la plaja!!!
Am bifat o balaceala, un pic de soare fatza-verso, apoi am luat-o spre capatul satului, pe faleza, sa vad ce e si pe acolo.
Undeva dupa ce se termina plaja, iesit dintr-o roca, il descopar pe Gigantul din Monterosso.
E sculptura impresionanta a lui Neptun (1910), avand o inaltime de 14 metri, cunoscuta si sub numele de “Uriasul”.
Pe vremuri, tinea pe umerii lui o scoica imensa, care era ring de dans. Tare!
Dragul de Neptun a fost avariat rau in bombardamentele din al doilea razboi mondial, bașca furtunile mari care l-au lovit de-a lungul timpului. Dar tot ramane impresionant.
APUS DE SOARE IN MONTEROSSO
Ca sa intelegeti cat sunt de dusa: eram in alt sat, am vazut cum se lasa soarele si am luat repede trenul! Pentru ca mi-am inchipuit ca cel mai frumos apus de soare e aici, in Monterosso al Mare, fiind ultimul sat, cu vedere larga de pe plaja.
Teapaaa!!! Soarele s-a ascuns destul de repede dupa o stanca… Asa ca tot in Manarola mi se pare cel mai frumos apus – si vara si toamna.
In schimb, m-am bucurat pe deplin de linistea de aici. O liniste de inceput de toamna.
UNDE MANANCI IN MONTEROSSO AL MARE
Cel mai mic, ingust si ascuns loc de luat pranzul, eu l-am gasit hahaha. Gastronomia San Martino. De fapt, tre’ sa recunosc, mi-a fost recomandat.
Pe o alee printre case, si-au pus oamenii 4 masute. Am stat, practic, lipita de zid J. Ba mai mult: a trebuit sa ma ridic de la masutza mea ca sa le fac altora loc sa iasa de la masutza lor… Daca intindeam mana, luam din farfuria vecinilor hahaha.
Dar e unul dintre cele mai bine cotate locuri din orasel, cu mancaruri super proaspete, intre 7-12 euro portia.
Adevarul e ca am mancat excelent! Salata de caracatita, cu cartofi, masline si ulei de masline. Buna rau!!! 12 euro portia.
Paste trofie cu sos pesto. Specialitatea zonei. 8 euro portia. Iar pesto e de senzatie, ca peste tot pe unde l-am mancat.
Daca nu te nimeresti la pranz sau la cina in locul asta, ca sa prinzi deschis, nu dispera. Exista terase care raman deschise toata ziua. M-am oprit intr-o zi la una dintre ele si am mancat foarte bine!
…si, pentru cei care mai aveti loc in bagaj, merge si niste mancare la pachet. Macar niste paste traditionale, sa le faceti acasa, cum v-oti pricepe.
Bene, bene, mi scusi acum, tre’ sa fug sa prind ultimul tren. Ca altfel, o iau inot inapoi spre Riomaggiore…
Vara, e nebunie la ultimele trenuri. Lumea sta cat poate de mult pe plaja, apoi se buluceste la gara.
N-am pozat gara plina ochi, dar cred ca nici nu aveam cum sa scot telefonul din buzunar, la cum stateam ca sardinele pe peron J.
Asa ca, daca veniti aici, cel mai bine e sa ajungeti in gara cel mai tarziu la penultimul tren. Sa nu aveti vreo surpriza. Intarzierile mari cauzate de aglomeratie va pot tine blocati zeci de minute! (Mi s-a intamplat o data). A, pai, daca tot stati, puteti sa vedeti cateva imagini din Monterosso. Crude, neprelucrate, reale!
CINQUE TERRE
Gata, am fost in toate cele 5 sate! Si nu doar o data…
M-as intoarce oricand! Pentru ca e un loc care mie, cel putin, imi da energie! Si buna dispozitie! Si mancare buna J)).
Daca mergeti pe mana mea, fugiti macar o data in Cinque Terre. Despre primul sat, Riomaggiore, am scris aici; despre Manarola, al doilea sat, aici; despre Corniglia, satul cocotat, aici. Despre Vernazza, aici. Iar informatiile utile pentru o calatorie in Cinque Terre, sunt aici.
