Cine n-are vacanta, sa-si cumpere – as parafraza vorba aia celebra cu batranii.
Pai eu chiar mi-am cumparat. Nu una, ci trei pana acum! Insa toate anulate din cauza de pandemie.
Asa ca profit ca disperata de toate deplasarile facute cu munca, pentru a ma bucura de orice coltisor frumos din tara si a ma pacali, astfel, ca sunt in vacanta…
Am ajuns in Bucovina. Dupa 20 de ani! Io si muschetarii… In 2000 cu gasca, in 2020 cu echipa.
In turul tarii facut in 2000, revedeam cu mult drag manastirile, nostalgica fiind dupa vremea copilariei, cand le vizitasem pentru prima oara.
E august 2020 si suntem cu treaba in Suceava. Treziti la 5 dimineata si munciti bine pana spre dupa-amiaza, ne mobilizam totusi sa tragem o fuga la cateva dintre manastiri. Prima pe lista – Putna.
MANASTIREA PUTNA
Recunosc ca am o emotie in mine, pentru faptul ca ma leaga niste amintiri de locul asta: in copilarie am stat aici intr-o vara. “Aici” insemnand chiar in interiorul manastirii, in camerele de oaspeti!
Am mancat la aceeasi masa cu calugarii, iar vacanta mi-a fost marcata de o intamplare haioasa: in timpul primei cine, admiram niste picturi de pe pereti. “Uite ce misto e tabloul ala!” – am spus la un moment dat surorii mele. Un calugar s-a intors catre mine si, amuzat, m-a intrebat: “E misto, zici? Da?…”. De atunci, la fiecare mic dejun, pranz sau cina, parintele Calinic ma intreba daca omleta e misto, daca ciorba e misto, daca farfuriile sunt misto si tot asa. Spre distractia noastra, a tuturor.
(Peste multi ani, mai precis in zilele noastre, aveam sa decopar ca Parintele Calinic de la Putna este nimeni altul decat… actualul Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor!!! “Misto” fazã, nu? J)
Putna a insemnat pentru mine, in acei ani ai copilariei, portretul in marime naturala al unui Stefan cel Mare “mic la stat”, a insemnat hãlãduieli pe toate dealurile din jur, legende despre locul de unde a tras Stefan cu sageata ca sa decida locul noii manastiri; si a mai insemnat Putnisoara, satul de peste deal, unde, in casa unor oameni primitori, ne lingeam pe bot dupa ce basculam paine facuta in casa, prajita pe vatra si unsa cu untura.
N-am nicio fotografie de atunci. Aparatul foto era un lux si, cum eram in vacanta fara parinti, zero aparat la noi.
mormantul lui Stefan cel Mare
In 1992 m-am reintors la Putna, dupa o calatorie luuunga, cu mai multe trenuri. Am stat in gazda, pe strada principala. A fost vacanta in care am fugit la oficiul postal, sa sun acasa cu taxa inversa, sa aflu vestea! O functionara m-a trimis intr-o cabina, dupa ce a reusit sa faca legatura. Atunci m-a anuntat tatal meu ca am intrat la facultate. Doamne, cata bucurie!!!
In 2020 m-au napadit toate amintirile astea. Poate asta e una din partile bune ale pandemiei…
Am aprins lumanari pentru cei plecati, apoi… am revenit repede la realitate: in fatza mea a aparut o lume de mascati. Caci doar mascati am intrat in biserica.
N-am mai pupat icoane. Cel putin eu, nu. Si am iesit de acolo cu o dilema: oare pictura recenta din biserica este in linia celei originale sau cineva a facut un mare rau locului?…
N-am reusit sa aflu, ca eram pe fuga.
Am bagat repede niste selfie, repede un dialog cu domnii din caruta la care era inhamat un cal frumos (aici ajunge 1, nu trebuie 6…) si am fugit.
Urmatoarea oprire? Sucevita.
MANASTIREA SUCEVITA
La Sucevita se tot strang norii, da’ se strang, nu gluma. Apuc sa fac o poza cu mine si una fara mine, apoi sa te tii, nene, ce ploaie se porneste! Fugim care incotro, cei mai multi, chiar in biserica. O buna ocazie pentru a-i admira nu numai picturile, altarul, icoanele, ci si izolarea fonica J.
Si se pune, frate, pe un tunat si-un fulgerat, de ti-e si frica sa te uiti la cer!
Devenim… sinistrati, blocati intre zidurile bisericii. Ploua spectaculos, ca sa descriu realitatea cat mai fidel.
Masina e departe, fâsuri nu avem, umbrele, nici atat. Asa ca stam in pridvor, protejati.
Studiem pictura de pe ziduri, schelele puse pentru lucrarile de restaurare, ne facem poze, reintram din nou in biserica, singurii turisti, alaturi de 2 maicutze.
Intr-un colt, remarc un afis:
Acum, serios, ce minte sa ai sa iti scrijelesti numele fix pe pictura de pe zidul unei manastirii aflate in patrimoniul UNESCO?!?! Macar, daca tot esti asa, ia-te dupa vorba aia cu “numele…… pe toate gardurile” si fa-o acolo, nu aici. Mama, mama, ce spume ma apuca!!!
Bate de 6 seara. Ne hotaram sa o stergem, totusi. Pana in parcare, la masina, ne facem fleasca.
Plecam pe o ploaie nebuna, fulgerele ne sar in ochi, dar noi nu ne lasam, mergem spre Voronet.
MANASTIREA VORONET
Si aici ploua, asa ca imi bag aparatul sub tricou. Am venit atat de pregatita in deplasarea asta, am doua geci impermeabile zdravene, de firma, plus alte doua fáșuri din alea de plastic, de uz rapid, am incaltari pentru ploaie si cate si mai cate. Toate insa in Suceava, nu la mine…
Un saculet impermeabil pe care il am de la aparatul foto devine cea mai buna cale de aparare impotriva ploii… Si naste poza care poate scoate pe oricine din depresie J)).
In biserica ne asteapta cuminti, pe langa lumanari si biletele pentru acatiste, niste masti chirurgicale. Albastre, ca sa fie in ton cu faimosul albastru de Voronet, normal.
Sunt de vanzare, cu autoservire. 2 lei bucata. Doar 2 lei?!? Pai as lua si eu cateva cutii, ca nu gasesc nicaieri la pretul asta…
Cand sa iesim, domnul care ne-a vandut bilete ne demonstreaza ca e multitask: pe langa portar, vanzator de bilete, paznic, vanzator de suveniruri, este si… imblanzitor de pasari!
Adevaru’ ca erau tare prietenoase micile pasari din curte, venind fara teama sa ii manance din palma.
Am ocolit biserica de mai multe ori, sa vad bine si partea cu pictura stearsa, si partea cu pictura inca ok. Si sa incerc sa descifrez mesajele pe care le transmiteau oamenii vremii prin pictura.
Data viitoare imi iau ghid…
A urmat sesiunea de selfie cu o frumusete de curcubeu, pe care nimeni din cei cativa turisti nu a vrut sa il rateze.
Si… gata vacanta de juma de zi! 3 manastiri, 5 lei intrarea la fiecare, deci te scoti si ieftin, daca nu dai iama prin suveniruri si obiecte bisericesti.
CETATEA DE SCAUN
Prinzand gustul (si viteza…), a doua zi am mers in Suceava sa vizitam Cetatea de Scaun a Moldovei.
Un loc in care s-a investit, dupa cum am vazut, ca sa devina atractiv pentru turisti. Ceea ce ne-a scos din buzunar cate 16 lei!
Aici mi-am vazut varianta boiereasca J)). Contra sumei de 3 lei, te imbraca astia digital de zici ca acu’ vine Stefan si te cere de nevasta…
Si, apropo de Stefan cel Mare, dupa vizita la Cetate am mers sa ii vedem statuia impresionanta, ecvestra, de care tot auziseram.
Chiar este impresionanta! Poti sta la poalele ei sa mananci niste poale’n brau, sa meditezi sau sa iti certi copiii.
Eu am facut aici o obraznicie. Da’ nu ma scoateti pe mine vinovata. Ce sa fac, daca la magazinul de suveniruri de la Cetatea Sucevei au medalioane cu… Decebal si Sarmisegetuza??? Mi-am luat si io unu’, ca era prea tare. Si m-am pozat cu el langa domnul Moldovei:
Stefane, no offence, cu tine nu aveau decat magnet.
Si, pana la urma, sunt pui(cutza) de dac, nu?… Si oricum, “Moldova n-a fost a stramosilor mei, nu e a mea…” J
