Eu vreau sa fiu turist. Oriunde o fi. Daca nu se poate afara, atunci in tara, daca nu se poate in marile orase, atunci in micile orase. Deci oriunde!
Numai ca acest “oriunde” nu e intotdeauna pregatit de turisti…
Am ajuns, printr-o conjunctura profesionala, in orasul Roman. Nu, nu Roma (I wish!), ci RomaN, din judetul Neamt.
Si, daca tot am terminat treaba devreme, ia sa dau eu o raita prin oras.
Gata. Asta a fost excursia prin Roman!
?????
Da, da, fix asa a fost, cat am clipit. De ce?
Pai sa le iau pe rand:
Casa Calistrat Hogas (monument istoric) – INCHISA.
Inchisa temporar, nu ca am ajuns eu in afara programului. Nici in curte nu poti patrunde, sa citesti ce scrie pe placa de pe casa. Are literele sterse de vreme, asa ca nu pot fi descifrate de dincolo de gard.
Lasa ca aflu de pe net: cand e deschisa, in vila asta in care a locuit si domnul Hogas niste ani, poti vizita muzeul etnografic, poti vedea o expozitie de icoane vechi, de carte veche, plus ca exista si targuri cu vanzare, deci e frumos, zic.
Muzeul de Arta Roman – INCHIS!
Sa iau partea buna: m-ar fi costat 16 lei biletul de intrare J. Asa scrie pe usa, impreuna cu orele de vizitare, in care ma incadrez inca!
Biserica Sfintii Voievozi – INCHISA si ea!
Ma ambitionez si merg mai departe…
Muzeul de Istorie Roman – si el INCHIS!
Hai ca de data asta clar am depasit eu ora, imi spun.
Ce sa vezi, nu! Doar ca pe usa scrie clar: “Spatiu expozitional in reabilitare”.
Ok, profit ca centrul orasului Roman se poate bate lejer cu piciorul si merg mai departe, in speranta ca dau de ceva deschis.
Ma invart de nebuna prin zona, cu telefonul deschis pe harti, incercand sa dau de o casa de care citisem de cum am ajuns in oras: Casa Sergiu Celibidache.
Celebrul dirijor si compozitor, cunoscut si de astia de p’afara, nu doar aci, pe plan national, este nascut chiar in Roman, chiar in casa pe care o caut.
De 3 ori am batut aceleasi strazi din vecinatatea bustului dirijorului, uitandu-ma dupa casa. Ca apoi sa o vad, ascunsa aproape in totalitate printre copaci, tufisuri si buruieni!!!
What??? Asta sa fie???
Da, asta e.
O placa atinsa de rugina ma avertizeaza sa stau departe… Stau departe si abia atunci zaresc ceva mai mult din casa:
Of, ce imagine dezolanta!!! (Si cand ma gandesc ca poate fi inmultita de sute de ori pentru a avea imaginea reala a cladirilor abandonate. Si ma refer aici la cele din patrimoniu, monumente istorice, nu adaug si casele obisnuite, ca ar fi dezastru!)
Plec cu un gust amar, incercand sa gasesc alte case de patrimoniu, memoriale etc, care sa stea, totusi, in picioare si sa mai fie si deschise.
Nici macar Casa de Cultura a Sindicatelor nu e deschisa J.
(Doamne, nici nu stiam ca mai exista asa ceva!)
In Biblioteca municipala zic eu ca ar fi meritat sa intru, sa vad interiorul, dar, din pacate, am aflat despre ea abia dupa ce nu mai eram in zona.
Citesc ca aceasta cladire frumoasa rau, construita la final de secol 19, inclusa acum in “colectia” monumentelor istorice si multi ani aflata intr-o stare avansata de degradare, a fost salvata de cetateni. Foarte tare!
Turnul ei, care te duce in zona florentina, a facut din cladire un unicat in zona Moldovei.
GRÃDINÃ ZOOLOGICÃ IN ROMAN??
Si, daca toate muzeele si casele memoriale de care am dat sunt inchise (unele chiar ferecate bine!), as putea spune ca am vizitat Gradina Zoologica a orasului. Una aflata in aer liber, fara ingradiri, cu intrare libera si care detine o colectie impresionanta de… 2 pisici vagaboande J))
Primul exemplar – pisica neagra – mi s-a urcat pur si simplu in poala cand stateam si eu linistita la masa. Nici cand am dat-o jos sa mananc nu s-a lasat, ci s-a cuibarit langa mine, dornica mai mult de afectiune decat de mancare…
Al doilea exemplar – Garfield de Roman – a stat cuminte la sedinta foto, uitandu-se la mine ca vitelul la poarta noua… (Ce-o fi fost in capul lui?)
Dupa ce am bifat si capitolul “zoo fara frontiere”, am mers intr-un loc tare frumos, linistit, inundat in soare, care te face sa simti si mai intens ziua de azi, 14 octombrie.
Am intrat in Catedrala Cuvioasa Parascheva, care dateaza din secolul 16! Si m-am bucurat mai ales ca am vizitat-o intr-o zi speciala, cand la Iasi e deja scandal din cauza conditiilor actuale de (non)acces la moaste.
Foarte putina lume in interior. Unii, curajosi (inconstienti?), au pupat si icoanele.
Am aprins si eu cateva lumanari, apoi am plecat, cu gandul sa mananc in cel mai bine cotat restaurant din oras. Conform tripadvisor, ia sa vedem… acesta este… o cofetarie J.
Ei, acum ce, daca nu-i o tochitura moldoveneasca, merge si o… Indiana. Merg si niste fursecuri cu crema. Hai si niste pateuri cu branza sarata, sa mai echilibram un pic zaharul.
O buna ocazie sa aflu si eu de pe internet personalitatile locale – oameni nascuti aici sau care au trait aici o perioada.
Am dat de nume precum Miron Costin, Cezar Petrescu, Otilia Cazimir, Garabet Ibraileanu, apoi oameni de teatru, oameni de stiinta, ca sa nu mai zic de cei doi de mai sus – Calistrat Hogas si Sergiu Celibidache.
Fara google, stiu si eu pe cineva celebru, nascut aici: Andreea Marin.
Careia i-am declansat nostalgia cand i-am trimis un mic “flavor” din centrul orasului.
Hai ca s-a terminat cel mai scurt city break pe care l-am avut vreodata.
Plec, analizand arhitectura din centrul orasului. Nu plec mai culta – ca nu mi s-a dat ocazia – dar am aflat lucruri noi: stiti cum se numesc locuitorii din Roman? Recunosc, eu habar nu aveam! Se numesc… “romașcani”! Tare, nu?
Daca ma gandesc bine, chiar nu s-ar fi putut numi “romani”, caci au venit unii cu vreo 2000 de ani inainte si au luat dreptul asupra numelui J.
O iau inainte prin Moldova, ca poate in alt oras am mai mult noroc…
