Sunt gâscã in ceea ce priveste politica, recunosc.
Vin alegerile si eu ma uit la dezbaterile electorale ca mâța-n calendar.
Sa merg la vot?… Sa nu merg?…
E nasol daca nu merg? Ce or sa-mi faca? Or sa imi ia boii de la bicicleta.
E de folos daca merg? Curaj, gãinã, imi zic si decid sa merg.
Dar… cu cine votez???
Am tot primit pliante ale partidelor politice. Orice-ar fi, n-am cum sa impac si capra si varza.
Ma uit pe toate ca vițelul la poarta noua. Pff… Ce de nume! Vedete politice sau umili necunoscuti. Veterani sau tineri aspiranti. Oameni in care ne punem speranta ca nu ne vor transforma in Planeta Maimuțelor.
Trag si eu cu urechea la ce comenteaza alegatorii:
“Bai, ma lasi, astia umbla cu cioara vopsita!”
“Iar astilalti sunt lupu’ care-si schimba parul, da’ naravul ba.”
„Ma gandesc ca ce naste din pisicã, șoareci mananca. Deci nu ii vreau nici pe ceilalti!”
“Fratilor, eu nu dau vrabia din mana pe cioara de pe gard!”
“Da, dar astora le place munca fix ca măgarului fuga…”
„Pai si? Punem stampila pe cei care au fost prinsi cu mâța-n sac??”
“Eu aleg gãina batrana, ca face zama buna…”
“Hai, ma, ca pariem pe cai morti!”
“Mai stii de unde sare iepurele?”
Of, cate capete, atatea pareri. Aud si despre unii care au incalzit șarpele la sân, dar vor vedea ei dupa… Si despre cei care nu au facut prea multi purici intr-un partid si acum intra pe listele altuia… Si tot asa.
Colac peste pupăză, mai toti candidatii ingrasa porcul in ajun, venind cu oferte electorale care mai de care mai colorate. Nu cumva ne vand pielea ursului din padure?…
Sa revenim la oile noastre. La mine, adica. Merg la vot sau nu?
Ma gandesc ca da, decat sa tai frunza la câini duminica.
Daca nu ma duc, o sa ma simt cu musca pe caciula ca ii las pe altii sa imi hotarasca soarta.
Dar si daca merg, parca vad ca ma duc bou si ma intorc vacã… Nu fac din țânțar armãsar, insa am memorie de elefant si imi aduc aminte de situatii similare.
Sper ca, dupa alegerile astea, sa nu realizam ca iar am trecut ca gâștele prin apa. Hai sa avem ochi de vultur, sa nu fim papagali cand punem stampila. Ca altfel o sa ne fie bine cand o zbura porcu’. Bine, fie, imi pastrez optimismul: o sa ne fie bine la pastele cailor.
Ma bag si eu ca musca-n lapte, da’ zic ca ar trebui sa vedem cum sa n-o facem de oaie. Iar… Caci ei vor trai ca peștele in apa, doar corb la corb nu-si scoate ochii, iar noi vom fi vacã de muls. Si parca vad ca, la prima noastra suparare publica, atunci cand vom tipa ca din gura de șarpe si vom plange cu lacrimi de crocodil, ne vor zice scurt: Hai, plimba ursu’! Si atunci vor rade si curcile de noi.
Eu, una, pot sa visez la cai verzi pe pereti. Dar, daca nu iese bine, atunci ma car. Emigrez acolo unde umbla câinii cu covrigi in coada.
Semnat: pisica blândã…
One Comment
Anonim
6 decembrie 2020 at 17:15Excepționala!