Londra cu mascã, fãrã mascã…

N-am mai fost la Londra de 2 ani! Pentru mine e ceva, avand in vedere ca am o dependenta de acest loc, in care am fost pana acum de 25 de ori!!!

Ultima oara cand am ajuns aici, in noiembrie 2019, nimic nu prevestea ce avea sa se intample pe planeta si cum ne va schimba pandemia calatoriile…

Practic, de un an jumate, am eliminat Londra din lista de “posibile destinatii”, in primul rand pentru ca accesul era interzis, apoi pentru ca aveau niste conditii infioratoare, incluzand carantina nu stiu cate zile, platita din propriul buzunar, teste peste teste… si a mai venit si valul Delta care mi-a dat frisoane.

Acum, insa, mi-am luat inima in dinti! Fiind si covidata si vaccinata, pe de o parte m-am simtit mai in siguranta, pe de alta parte, am presupus ca e mai simplu de intrat in Marea Britanie.

Da’ de unde.

Am facut test inainte de plecare – noroc ca au inceput sa accepte si antigen, ca m-a costat mai putin decat un PCR. Apoi mi-a trebuit o rezervare pentru un test PCR pe care sa il fac in Anglia in ziua 2 de la sosire – asta pentru ca sunt vaccinata si ca Romania e in zona verde pentru ei, altfel lucrurile ar fi fost mult mai complicate.

Apuca-te, nene, si cauta unde sa iti faci test in Londra. Pe net, zeci de clinici isi aruncau ofertele inspre mine, incepand cu 20 lire testul, doar ca, practic, distractia m-a costat… 119 lire!!! Aproape cat biletul de avion!

Insa fara aceasta programare platita din tara, nu as fi putut face pasul urmator.

A urmat completarea unui “locator form”, obligatoriu pentru a te urca in avion. In acest document ti se cere si programarea platita la testul PCR din Anglia. De n-am scris, frateee, la acest “locator form”, de ziceai ca dau examen la facultate! Capitolul principal avea vreo 34 de intrebari!!!

Si, ca tot sunt acum discutiile legate de noile noastre carti de identitate, sa va arat ce am gasit la intrebarea 16:

Bun, gata cu “testul grila”, pot acum sa-mi fac valiza sigura ca am totul in regula, conform cerintelor.

Aeroportul Otopeni e mai plin ca niciodata! Nu l-am mai vazut asa din vremurile bune, de dinainte de pandemie. Cu niste cozi la check-in care ajung pana la intrarea in aeroport!

Mii de oameni pleaca entuziasti care incotro, in vacante amanate.

Eu ma astept sa nu fie multa lume la zborul de Londra, avand in vedere conditiile, dar ce sa vezi, avionul e plin!

E adevarat, nu prea vad aer de vacanta pe fetzele celorlalti, ci mai degraba grijile unor romani care se intorc, cu tot cu familii, in tara adoptiva. Par singura nebuna surescitata ca merg sa revad Londra, dar, mai ales, ca merg la musicaluri, care mi-au lipsit enorm!

Apropo, abia au reinceput spectacolele. Unele de prin iunie, altele in iulie, iar multe – cunoscute deja mie sau premiere – incep abia din septembrie.

Valul de relaxare din Marea Britanie (19 iulie) a eliminat limitarea numarului de persoane la adunari, lumea care a lucrat de acasa se intoarce treptat la locul de munca, s-au redeschis cluburile de noapte, distantarea sociala nu mai este obligatorie, teatrele si cinematografele se intorc la capacitatea maxima de spectatori, iar purtarea mastii este doar recomandata in locuri publice aglomerate, ca de exemplu transportul public.

Se vede ca e doar “recomandata”, pentru ca in metrou am dat de atatia oameni fara masca!

• 

• 

Interminabilele scari rulante pe care in mod normal ai timp sa vezi toate invitatiile la spectacole – fie ele musicaluri, piese de teatru sau opera, acum sunt pline cu mesaje legate de pandemie, masti, dezinfectare.

In unele locuri doar asta vezi, in altele, mesajele alterneaza – mai un musical, mai o masca…

LONDRA IN PANDEMIE

CE MI S-A PARUT DIFERIT FATA DE VREMURILE NORMALE

• 

• 

Au aparut multe terase pe carosabil. De cand cu pandemia si cu restaurantele inchise la interior, au luat din strada cate o bucata si au trantit o terasa, ingustand carosabilul, practic.

Londra? E plina!!! N-am mai vazut-o asa de foarte mult timp! Pe de o parte, iti da speranta ca ne intoarcem la normalitate, pe de alta parte, te si sperii, uneori, cand te trezesti in aglomeratie.

Dar culmea, nu e plin de turisti straini, ci e plin de turisti englezi. Am auzit atata engleza britanica pe strazi incat nu era nevoie de confirmari, insa si la restaurant si la hotel mi-au spus ca asa e: de cand s-a putut circula intre orase, de cand s-au deschis salile de spectacole, muzeele etc, englezii au dat navala in Londra.

Din cand in cand mai aud spaniola si italiana la niste familii galagioase si… wow, vad un cuplu de asiatici! Pare bizar in peisajul asta pandemic.

Orasul se anima si mai tare cand baietii care conduc trancariciuri imblanite si impopotonate cu te miri ce, dau la maximum cate un hit si isi plimba pe strazi clientii abtiguiti, deci veseli J.

IT’S UP TO YOU

Orasul te dezinfecteaza, daca vrei, dar nu iti pune si masca pe nas si gura.

Foarte putina lume poarta masca! Bun, in exterior, inteleg, dar nici in interior nu am vazut lumea disperata sa isi traga masca pe figura.

“Wearing a face covering is now up to you” – e mesajul pe care il vad in mai toate locurile, de la hotel, la teatru sau restaurant.

In magazine?… Aici m-au cam bagat in ceatza.

• 

• 

• 

• 

Intrarea in magazine e bine marcata, astfel incat sa nu aiba legatura cu iesirea. Sunt data cu dezinfectant pe maini de omul de la usa, care nu ma lasa sa intru altfel. Il intreb ce fac cu masca si imi spune: “it’s up to you”…

Cam asta e politica, daca e sa trag linie dupa cele cateva zile la Londra. “It’s up to me” daca o port sau nu. Oriunde. Chiar si in locurile in care pe afisul cu masca apare un “must”.

LONDRA TURISTICA IN PANDEMIE

Mi-a fost atat de dor de Londra, incat am dat o tura prin toate locurile turistice cunoscute de mine, pe unde am mai fost de jdemii de ori. Dar imi doream sa le revad, sa vad ce fac ele in pandemie, cum o mai duc…

Covent Garden e plin de lume! Lume vesela, zgomotoasa, terase pline ochi, artisti stradali. E ca in vremurile bune, as zice.

• 

• 

• 

• 

O iau pe jos, zeci de kilometri in fiecare zi, bucurandu-ma de locurile celebre. Palatul Buckingham, Tower Hill sunt bine merci, la locul lor, poate chiar mai linistite in pandemia asta, care le-a rarit cotropitorii…

Imi pun masca, imi scot masca, dupa cum ma simt mai in siguranta sau nu.

In Trafalgar Square, oamenii au venit cu o idee care mi se pare tare misto: au instalat sevalete pentru cine doreste sa isi arate talentul la pictura/desen. Fiecare sevalet are si umbrela atasata, avand in vedere norii de pe cer.

Pe la 10 dimineata nu e nimeni, dar spre pranz scaunele se ocupa si e simpatic sa privesti atat copii, cat si adulti desenand care ce poate.

Caii garzilor isi retraiesc gloria din vremurile normale: multi oameni, dar mai ales copii, se opresc in dreptul lor si ii rasfata cu mangaieri, in ciuda avertismentului ca poti fi muscat cand iti e lumea mai draga.

• 

• 

Ma uit de pe pod la London Eye si vad ca merge. Isi face turul de 30 de minute pe care eu l-am facut de mai multe ori, in ani diferiti, dar, din cate vad acum, capsulele sunt mai mult goale.

In schimb, Big Ben e la fel de acoperit de schele ca acum doi ani. E un santier. Insa ceasul dinspre pod functioneaza! Dar bataile nu se mai aud. Aflu mai tarziu de la un ghid ca Big Ben bate, totusi, orele la cateva ocazii speciale, gen Anul Nou sau ziua Reginei.

Ia ca le vad si pe ale noastre pe pod. Ofera trandafiri inducand lumea in eroare, pentru ca oamenii iau trandafirul crezand ca le este oferit, apoi afla ca trebuie sa il plateasca…

PLIMBARE PE TAMISA

N-am mai fost de mult pe Tamisa si profit ca merge repede coada de sute de oameni, sa fac o plimbare. (Nu stiu daca 5% poarta masca)

Intre London Eye/Westminster si Tower Hill faci o plimbare chiar placuta, in care un ghid iti povesteste despre tot ce-ti apare in cale. Daca nu bate vantul prea tare, reusesti sa si auzi ce zice…

TESTUL PCR

Stati ca a venit ziua testului!

Aoleu, de n-am stat stresata sa nu uit de programarea asta!!! Ma si vedeam luata de politie si aruncata peste granita…

Primesc de la centrul medical instructiuni cum ca n-am voie sa mananc, sa beau sau sa mestec guma cu cel putin 20 de minute inainte de test. In caz contrar, rezultatul testului va veni mai tarziu. Ma rog, nu inteleg prea multe, dar ma duc la ei disciplinata, nemancata, nebauta si nemestecata.

• 

• 

Langa un bar foarte popular in anii trecuti (acum inchis), intr-o incapere mica, in spatele unor perdele albastre, ma asteapta o tanti sa imi faca testul.

Si aici, ca si in Italia cand am facut test PCR, ma surprinde modul lor de a face: imi baga batzul pe gat, apoi ACELASI batz mi-l baga si in nas. Doamne, bine ca nu invers!

Si gata. Uite cum s-au dus in cateva secunde 119 lire!!!

Imi duc nasul suferind de pe urma scormonelii sa se delecteze cu mirosurile din China Town, unde abia astept sa ma opresc la o ratza sacrificata intru fericirea pofticiosilor.

Nu apuc sa salut cei 4 cai celebri din Piccadilly Circus, protejati acum de un gard de fier, ca se baga in cadrul meu cateva sute de cai putere, dintr-o rasa foarte scumpa si zgomotoasa.

“Let’s open up, London” – apare mare, intr-o reclama de pe celebrul perete de reclame din Piccadilly Circus. Sunt fericita de mobilizarea asta, pentru ca profit si eu J. Si zic ca, daca s-au deschis toate, ar merge niste cumparaturi.

SHOPPING IN LONDRA. LONDRA PANDEMICA.

Mergand des la Londra, am invatat deja “harta” magazinelor. Pe cararile mele batatorite am deja in cap lista magazinelor al caror prag vreau sa il trec de fiecare data.

Acum sunt bulversata: au disparut magazine! Stiam clar unde sunt anumite branduri, dar in 2021… puf, s-au evaporat.

• 

• 

Abercrombie e abandonat, Top Shop inchis si el – desi geamurile sunt pline cu reduceri. Speedo nu mai e, Asics nu mai e si nici nu le-am gasit in alte parti din oras. Pur si simplu nu mai sunt. Trist, frateee.

• 

• 

In schimb, au aparut jdemii de magazine de dulciuri. Dulciuri americane, in principiu. Din astea de nu le gasesti pe niciunde.

Eu am fost dintotdeauna client al acestor magazine si stiam vreo doua prin zonele turistice. Acum sunt la orice pas!

Pentru ca accesul e restrictionat, vezi deseori cozi imense la intrarea in anumite magazine.

De cate ori am ajuns la Londra si am intrat in paradisul bombonelelor, la M&M, n-am vazut niciodata coada la usa. Am vazut doar buluc. Acum e coada. Ca si la Lego.

Adevarul e ca lumea pare dornica de shopping in perioada asta, daca e sa ma iau dupa numarul mare de papornite de cumparaturi care se plimba prin oras…

A, iar programul magazinelor s-a scurtat, fata de ce stiam eu de dinainte de pandemie.

Revin cu drag si dor la celebrul magazin Harrods, unde am facut mai mereu “window shopping”, avand in vedere preturile J, dar unde am dat iama in jucarii si am mancat in spectaculosul lor food court.

Desi e august, oamenii au scos deja la vanzare ursul anual de Craciun, pe care eu il colectionez inca de la prima mea vizita in Londra – 2007. (Povestea inedita a ursilor Harrods, aici.)

• 

• 

• 

Din scurtul tur prin Harrods, dar analizand si vitrinele altor magazine, trag o concluzie: se poarta blanitza.

Asa ca… romani, hai cu oile la inaintare! Sa nu fim fraieri, zic J.

• 

• 

Ce mai remarc, si nu intr-un singur magazin, ci la mai multe branduri de sport, sunt manechinele. Probabil in urma unor acuze de discriminare sau mai stiu eu ce, oamenii au instalat manechine de toate marimile si au demonstrat, astfel, ca au echipament nu numai pentru 90-60-90, ci si pentru… pufoase. Iar, pe de alta parte, le-au si transmis elegant pufoaselor ca nu mai au nicio scuza sa nu faca sport. Ma simt vizata rau J))

Nici gravidele nu sunt ignorate, in caz ca isi doresc sa ramana “fit” in perioada sarcinii.

SUVENIRURI

In toate orasele europene in care am fost in pandemie, am cautat suveniruri “pandemice”. Un ceva cat de mic, dar care sa aduca aminte de perioada asta nasoala, care ne-a dat peste cap.

N-am gasit. Nici magneti de pandemie, nici vederi de pandemie, nici altceva.

Acum, in Londra, am descoperit singurul suvenir pandemic:

… normal ca am cumparat felicitarea.

Dar trebuie neaparat sa va arat cele doua produse la mare moda acum:

Caracatitele de plus, cu dubla fatza si “pop it” – jucaria care inteleg ca destreseaza copiii.

Doamneee, de nu m-am impiedicat de ele pe toate drumurile!!! Nu, nu mi-am cumparat, desi sunt recunoscuta pentru faptul ca imi cumpar toate prostiile.

Apropo de cumparat: aproape nu mai poti plati cu cash!!! L-au eliminat in favoarea platii cu cardul, din motive de pandemie. Si poate si pe motiv de bancnote falsificate?

Chiar si o lira si ceva daca am avut de platit, am platit-o cu cardul.

La teatre, in magazine, in mai toate restaurantele in care am mancat, mi-au spus ca nu accepta cash. Pana si supermarket-urile au self service la care poti plati doar cu cardul.

Doar pe la magazinele de suveniruri in care vand asiatici am mai scos monede si bancnote. Si intr-un târg, unde se pare ca pe om il avantaja mai mult sa ii dau cash, decat sa astepte dupa banii din banca.

CAMDEN TOWN

• 

• 

• 

Zona super populara, care merita vizitata pentru vibe-ul ei, dar si pentru cladirile inedite, suvenirurile ieftine si mancarea stradala, Camden Town e un labirint in care te pierzi usor, dar asta ii mareste farmecul.

Poti gasi aici kitch-uri, dar si produse vintage sau marfa cool, unicat, poti sa dai de roboti giganti, dar si de fiinte vii dupa care iti vine sa intorci capul, discret:

Pandemia? Nu prea se simte aici. Mastile fie sunt purtate ca accesoriu care completeaza tinuta (vezi fetele din poza), fie nu exista deloc.

In unele magazinase vad oameni care scot masca sifonata din buzunar si o pun. Asa fac si eu.

In zona de mancare, nicio masca la orizont, pentru ca toti avem o preocupare: sa bagam in noi tot felul de bunatati de toate natiile!

Eu am ales o vita argentiniana si nu mi-a parut rau. Am mancat-o pe jos, pe trotuar, alaturi de alti zeci de infometati, englezi, in cea mai mare parte. (Da, da, stiu sigur, pentru ca, desi vorbeau cu gura plina, le auzeam accentul J)

CE POTI MANCA IN LONDRA PANDEMICA

Daca tot am ajuns la mancare, pot spune ca am stat linistita in mini vacanta asta: toate erau deschise. De la street food pana la restaurantele de lux. Deci nu aveam cum sa mor de foame…

China Town mi s-a parut mai aglomerat decat l-am vazut eu vreodata! Cu terase intesate de lume (terase aparute in pandemie), cu interioare pline, ba chiar cu cozi la usa, sa stai sa prinzi o masa. Ceea ce am facut si eu:

• 

• 

Dar pe cuvant ca nu puteam sa nu revin la marea mea dragoste – crispy duck, pe care o mananc de fiecare data cand ajung aici.

Asa ca am stat rabdatoare sa se elibereze o masa, una cat de mica…

La Harrods, in zona lor celebra de food court, au aparut despartitoarele din plexi. Simti ca mananci in cabine telefonice, nu alta. Le-am vazut si in alte locuri.

Indiferent unde am mancat si ce am mancat, am incercat sa-mi fac siesta… in mers, sa imbin utilul cu placutul.

MUZEE IN LONDRA

Redeschise de curand, muzeele din Londra sunt, din nou, magnet pentru turisti. Numa’ ca turisti nu prea sunt…

Profitand de cozile mici, m-am decis intr-o dimineata sa revad Muzeul Figurilor de ceara – Madame Tussauds, dupa 13 ani de la prima vizita.

Tin minte ca prima oara mi s-a parut dragut, dar nu m-a dat pe spate, ba mai mult, dupa cativa ani, cand l-am vazut si pe cel din Amsterdam, cel de la Londra a trecut pe locul 2.

• 

• 

• 

Imi place! E un muzeu adus la zi, cu celebritati din toate domeniile, sa fie pentru toate gusturile. Cu zone bine delimitate, cu interactivitate, cu suspans, umor si fantezie.

• 

• 

• 

Cu extraterestri celebri, cu Shrek, King Kong sau alte lighioane din filme care, cu siguranta, atrag copiii.

Desi accesul se face controlat, pe anumite ore, muzeul tot mi se pare prea plin pentru perioada de pandemie. Si lumea nu prea are treaba cu masca sau distantarea sociala. Asa ca decid sa nu imi mai pese nici mie de distantare cand vine vorba de Brad Pitt J)).

Imi pun, insa, masca. Mi-e teama ca, imediat ce ma va vedea, o sa-i vina sa ma pupe pe gura si io stiu ce covid o avea? J))

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Pierzi ore bune aici daca stai sa iti face poze langa toate celebritatile, daca mai intri si in jocurile oferite de muzeu, daca asculti muzica unor cantareti faimosi, daca dansezi in fata unui ecran alaturi de Madonna sau daca stai la rand sa fii pozat alaturi de familia regala.

Ma sui in taxiul care te plimba pe sine prin istoria Angliei, taxi de care imi aduc aminte si de la prima mea vizita.

• 

• 

Ma implic si in Star Wars, caci se pare ca au nevoie de cineva… cu greutate la bordul navei.

Si gata cu povestile aici, ma duc la povestile muzicale, caci mi-am propus sa vad cate un musical o data la doua zile, ca nesatula haha.

MUSICALURILE LONDONEZE

• 

• 

In noiembrie 2019, ultima oara cand am vazut Londra inainte de pandemie, se anunta cu surle si trambite pregatirea musicalului Frozen pentru 2020, intr-un teatru aflat in lucrari de reabilitare. Bineinteles ca in 2020 nu s-a lansat nimic, din cauza de pandemie, drept urmare acum, in 2021, am dat iar de o promovare masiva a lui, caci incepe la cateva zile dupa plecarea mea din Londra (final de august). Nu-i nimic, un motiv bun pentru a ma reintoarce la Londra J. Mai ales ca mai sunt si alte musicaluri care vor aparea si la care vreau sa ajung.

Cum multe dintre spectacole s-au redeschis anul acesta in iunie, iulie, cand s-au mai relaxat restrictiile aici, lumea a dat navala! Am fost la trei musicaluri si era full la toate trei!

Nu intru in detaliile lor acum – o sa fac un update la experienta mea legata de musicaluri, pe care o puteti citi aici.

Vreau doar sa va povestesc cum e sa mergi la musicaluri in pandemie, intr-un loc in care se anunta cresterea vertiginoasa a cazurilor de covid varianta Delta.

• 

• 

In primul rand, am gasit super locuri, la super preturi!!! Doamne, n-am mai dat 25 lire pe un bilet foarte bun de nici nu mai tin minte! De fapt, nu am dat niciodata…

La primul musical – Hairspray, intri in teatru cu masca. Nu ai, iti dau ei.

Intreb dacă este obligatorie. In sala da, mi se spune.

Vad si pe peretii teatrului afise care ne zic sa purtam masca, “in semn de respect pentru ceilalti spectatori si cast”.

Pai la naiba, ceilalti spectatori e clar ca nu ma respecta deloc pe mine, ca nu vad pe niciunul cu masca. Ma simt si prost haha.

Pana la urma descopar cativa cu masca. Cam 90% nu poarta, insa. E si cald in sala, asa ca vad musicalul asta “ba cu masca, ba fara masca”.

Nu mai zic ca ma asteptam sa fim asezati un scaun da, unul nu. De unde?? Stam om langa om, sala e ocupata in totalitate!

La Pretty woman deja lucrurile se schimba: primesc pe email solicitarea de a veni la musical cu un act care sa confirme fie ca sunt vaccinata cu ambele doze, fie ca am trecut recent prin boala, fie ca am un test negativ recent. Hait, deci astia nu se joaca. Isi verifica toti spectatorii.

Intr-adevar, la filtrul de control de la intrare mi s-au cerut biletul si dovada vaccinarii. Si a fost control dublu!

• 

• 

A fost primul loc in care m-am simtit in siguranta, fiind o sala de oameni verificati. Asa ca am decis sa imi dau masca jos. Mai ales ca riscam sa ma intzepe privirile contrariate ale doamnelor din spatele meu J.

Tre’ sa va spun: am avut marea bafta sa gasesc un bilet (scump!) la prima reprezentatie a noului musical Cinderella! A avut premiera mondiala pe 18 august, cu invitati speciali, probabil, iar a doua zi a fost primul spectacol pentru publicul larg.

Amanat deja un an, din cauza pandemiei, apoi amanat iar cateva luni din cauza de covid printre protagonisti, a creat o asteptare mare! Mai ales ca muzica e semnata de prolificul Andrew Lloyd Weber.

E cel care a compus muzica pentru Jesus Christ Superstar, Cats, Evita (cu celebrul Don’t cry for me, Argentina), Fantoma de la Opera si continuarea Love never dies, Sunset Boulevard (l-am vazut cu Glenn Close), School of Rock, o parte din Vrajitorul din Oz etc. Cica 21 musicaluri!

Omu’ a luat Oscar, Grammy, Emmy, Golden Globe si tot ce se mai putea…

Aici nu am avut nevoie de documente, ci doar de masca. Pe care, in ciuda afisului, multi nu o purtau. Cine sa-i mai inteleaga si pe englezii astia, cu regulile lor incalcate? J

In ceea ce ma priveste, ba am tinut-o, ba nu, in functie de cat de cald mi se facea in timpul spectacolului sau de cum imi tusea un nene in ceafa…

Nu stiu daca parintii cu copii din sala au venit sperand sa vada Basmul Cenusareasa. Eu am avut bafta sa prind un reportaj la Stiri, cu o seara inainte, si am realizat ca voi vedea o Cenusareasa reinterpretata.

M-a surprins, m-a incantat, de multe ori mi-a depasit asteptarile, pe unii i-a contrariat (dupa cum le vedeam reactiile), iar pe copii… nu stiu, ca erau multi in sala si chiar nu imi dau seama cum au gustat ei povestea asta, care e mai degraba pentru adulti.

………

E ora 10 seara, s-au terminat spectacolele in West End, dar spectacolul strazii abia incepe. Curg gârlã oameni pe toate usile teatrelor si imprastie din incantarea lor pe strazi. E o energie greu de descris! O fi si covidul din zona greu de descris, nu zic J.

Eu ma pregatesc de plecare, gata cu zilele libere.

A doua zi, in aeroport, resimt presiunea pandemiei, restrictiile, distantarea sociala. Si ma intreb cand om reveni la normalitate…