M-am nimerit si eu la Venetia de Revelion, printr-un concurs de imprejurari. Mai pe romaneste, a esuat planul facut impreuna cu prietenii, acela de a ne petrecere zilele de final de an aici, asa ca ia uite cum m-am trezit io in Venetia singura cuc. Si de Revelion!
Am zis sa vad partea plina a paharului: sa compar Venetia pandemica Revelion 2022 cu Londra Revelion 2019, dar, mai ales, cu Paris Revelion 2020, cand am stat bot in bot cu sute de mii de oameni pe Champs-Élysées. (Doamne, cat covid o fi fost atunci in multime?…)
REVELION IN PANDEMIE
Prind un nou val de schimbari ale conditiilor de calatorie. Primesc email cum ca e obligatorie masca ffp2 in avion, nu te sui fara. Asa ca o iau in buzunar, cu gandul de a o pune fix inainte de imbarcare (ca nu ma simt confortabil cu ea).
Numa’ ca, ce sa vezi, aproape nimeni nu are masca din asta pe fatza, ci masti normale. Suntem lasati sa urcam in avion asa, fara nicio problema. Pai cum era cu noua regula, nene?…
La Venetia, masca ffp2 e obligatorie in mijloacele de transport in comun, asa ca o scot din buzunar cand urc pe vaporetto si o pun… peste cea normala, ca mi-e mai simplu. Acum abia inteleg ca si altii, pe care ii credeam speriati de covid, fac la fel ca mine: pun masca peste masca. Cum coboram din vaporetto, cum ne scoatem masca ffp2 si ramanem doar cu cea normala.
Oricum, in cele cateva zile petrecute aici, am remarcat ca si la ei regulile sunt facute pentru a fi… interpretate: controlul mastii ffp2 pe vaporetto difera de la “nu aveti voie sa urcati, imi pare rau, mergeti sa va cumparati o masca ffp2”, la “ok, hai, urcati cu masca asta neconforma, dar sa nu se mai repete” si pana la ignor total, astfel ca vad oameni cu masca normala care circula fara probleme.
Bag si eu selfie cu masca si fara masca, daca tot e pe interpretare… Nu e prea multa lume in Venetia, nici macar in Piazza San Marco, asa ca nu reprezint un pericol.
Hait, fix cand ma bucuram de mult aer rece in nãri, vine politia si ma trage elegant de maneca: “madame, pune masca pe mecla daca nu vrei sa te prinda anu’ nou mai usoara cu niste sute de euro”.
Vânez brazii de Craciun din Venetia, dar vanatoarea se termina rapid: dau de cel din San Marco – la care se opresc toti trecatorii sa isi faca poza – si mai descopar unul foarte simpatic, in poarta unui parc. E un brad facut din… patratzele crosetate. E atat de vesel, incat stau sa analizez fiecare model in parte.
Pe masura ce ne apropiem de Anul Nou, toata laguna e invadata de ceatza. Dar nu orice fel de ceatza, ci una atat de densa incat o poti pune pe un selfie stick sa o mananci ca vata pe batz.
NOAPTEA DE REVELION
Stiam inca dinainte de a debarca la Venetia ca au fost interzise toate petrecerile in aer liber, focurile de artificii, spectacolele etc etc. Deci mi-am asumat ca nu voi participa la ceva grandios in noaptea de Revelion. De fapt, ca nu voi participa la “ceva” J. Dar cel putin voi fi la trecerea dintre ani in Venetiaaa.
La hotel, liniste totala.
Plec pe la 10 seara spre Piazza San Marco, buricul targului, macar sa fiu acolo cand bate de 12 noaptea. Receptionerul se uita la mine mirat, reamintindu-mi ca nu se intampla nimic in acea piata. Bine, bine, si ce sa fac? Sa stau in camera sa ma uit la televizor??
O iau la pas, stiu ca fac cam juma de ora pe jos pana acolo. Asta daca nu incurc drumul…
Pe strazile intortocheate ale Venetiei mai sunt oameni. Merg in aceeasi directie ca mine. Probabil si ei au gandit la fel, sa prindem un loc acolo, in piata, ca cine stie ce garduri or fi puse sau ce linii de politisti or opri accesul.
Restaurantele sunt, in majoritatea, inca deschise. Eu, de frica sa nu mor de foame in noaptea de Revelion, gandindu-ma ca se inchide totul cu restrictiile astea, mi-am luat la pachet mancare sa fac un mic picnic in camera de hotel. Numa’ ca scenariul din capul meu e contrazis de numarul mare de restaurante pline de lume. Lume care, dupa cat vad prin geam, e in toiul cinei.
Niste asiatici te imbie de pe marginea drumului sa intri in cutare sau cutare local, unde te asteapta mancare buna pentru noaptea de Revelion – gen pizza sau sushi, ca doar nu va gandeati la pomana porcului…
Merg inainte, printre mici gãsti de pustani galagiosi, care fac glume intre ei si rad zgomotos. Niste baieti arunca, din cand in cand, cate o petarda, de ne speriem toti astia cu inima slaba.
Ma astept sa fie plin de politie. Imi aduc aminte ca la Paris erau mii! La fiecare pas, la fiecare cale de acces, era cate un echipaj.
Aici, abia dupa vreun sfert de ora de mers ma intersectez cu prima trupa de politie plus carabinieri. Grabiti sa ajunga undeva, nu imi dau siguranta ca vegheaza la linistea mea J.
Inca sunt deschise magazine. Cele cu suveniuri. Si tarabe cu tot felul de kitchuri care produc bucurie turistilor. Vanzatorilor asiatici nu le pasa ca vine Anul Nou, ei vor sa vanda. Dar nu e mare miscare in noaptea asta.
Trec pe langa mine cativa cetateni deja turmentati. Si nici nu e inca 10 jumate. Incercand sa ma ocoleasca prin stanga, prin dreapta, unul are in mana fix vasul in care se toarna vinul casei in restaurante. Omul a plecat cu el, ce sa se mai incurce cu paharul…
Bum! Iar rasuna o petarda la mica distanta de mine. Un cuplu din fata mea se sperie rau.
Cateva fete s-au aranjat frumos pentru noaptea asta, ba chiar au si masti de carnaval pe fata.
REVELION IN PIAZZA SAN MARCO
Ce garduri? Ce linii de politisti?? Accesul e la liber!
E aproape ora unspe si in piata imensa sunt doar cativa rataciti, ca mine. Suntem ca magarii-n ceata, la propriu! Iti faci selfie si te intrebi ce obiectiv turistic o fi in spatele tau haha.
Politia patruleaza linistita.
La 22.58 incepe sa bata clopotul din Turnul cu Ceas. Arata deja ora 23.00. Pai cum?? Sa fie ora de pe telefonul meu in urma cu 2 minute? Ma rog, incep sa sarbatoresc de una singura venirea anului nou pe fusul nostru orar.
Mai ca imi vine sa strig in piata: “La multi aaaaaani!!!” N-o fac. Cand esti singur, parca nu e asa usor sa te dai in stamba.
La celebra Caffè Florian, considerata a fi cea mai veche cafenea europeana (1720!), e lume inauntru, dar nu e plin. Ma astept sa fie pe lux, dar nu, vad oameni imbracati casual, care se bucura de o gustare, o cafea. Ma rog, zaresc si doua don’soare sclipicioase, insotite de doi domni, consumand cu superioritate sampanie si capsuni.
Daca e sa ma iau dupa meniul gasit pe o masa de pe terasa, pare totusi ca azi cafeneaua are regim special.
Ma apuc sa scriu vederi fix in ora dintre 2021 in Italia si 2022 in Romania. Stau pe o canapea de-ale cafenelei, profitand ca afara nu e picior de client (adevarul e ca este foarte frig!)
Pe la 23.30 Piazza San Marco deja zumzaie. Ridic ochii din vederi si vad ca tot vin oameni. Cei mai multi se aduna aproape de Turnul cu Ceas din piata.
Apare un al doilea echipaj de politie, semn ca lucrurile devin serioase.
Pe langa mine trec niste domnisoare pe tocuri inalte, purtand niste fuste scurte si dresuri subtiri-subtiri, de ma gandesc ce-or zice ovarele lor acum… In Piata, dress code-ul de azi e “tot ce-ai mai gros prin casa”.
A, iar accesoriul obligatoriu e… sticla.
Cred ca nu exista cuplu sau grup fara cel putin o sticla in dotare. Ca e sampanie, bere, prosecco, vin, nu conteaza. Sa curga bautura la miezul noptii!
Stai, ca unii tocmai au spart o sticla. S-a facut tandari pe asfalt, intorcand privirile tuturor. Si ale politiei, care insa nu da importanta micului incident si isi vede mai departe de patrulare.
Imi aduc aminte la Paris cum erau blocate multe strazi spre Champs-Elysées si cum, la capatul celor care iti permiteau accesul pe bulevard, era control la tot – geanta, buzunare, rucsac, astfel incat sa lasi acolo tot ce inseamna sticla, pahar de sticla, artifica sau petarda. Puteai trece doar cu bautura pusa in pahar de plastic. Atat.
Aici? E pliiiiin de sticle. Cei care au rezistat sa nu le desfaca pana in 12 fix, asteapta cu ele la picioare venirea Anului Nou.
Cativa aprind artificii de mana, betze din alea chinezesti, banale. Isi fac repede un selfie, sa dea bine la prieteni. Din pacate Basilica, Turnul cu Ceas si Campanila nu se vad aproape deloc din cauza valului de ceatza.
“Doriti un trandafir?” – intreaba un asiatic cateva cupluri, in speranta ca barbatii se vor arata gentilomi in noaptea de Revelion. Tzeapa…
Daca exista un element comun aici, e ca toti stam pe telefoane haha. Facem poze, trimitem, iar facem, filmam, ne uitam pe retele care pe unde mai e in lume in noaptea asta. Oricum, selfie-ul bate totul!
Piata e plina deja! Indragostiti, gasti de prieteni, parinti cu copii mici, gravide, oameni singuri, amanti, politie si carabinieri.
Niste spanioli veseli canta. Si, cum cantatul nu merge “pe uscat”, au furat startul si au scos deja bautura la inaintare.
Cativa folosesc mastile de carnaval cumparate de la vanzatorii stradali din drum. Adevarul e ca dau o nota festiva. Si, cine stie, daca la Carnavalul din februarie va lovi nu stiu ce val de covid, e mai sigur sa il petreci acum, nu?…
12 NOAPTEA
E si 45 si piata s-a umplut. Chiar si zona dinspre laguna e plina. Aglomerarea cea mai mare e tot langa Turnul cu Ceas.
Ma plimb printre oameni si imi place sa observ cum s-a pregatit fiecare pentru momentul asta. De la masti, la artificii de tort, caciuli haioase, cantece si chestii de consumat.
Ca sa nu ratez miezul noptii, filmez. Prin ceata densa incerc sa vad cand se schimba ora sus in Turn. Si… pac: e XII.00!!! Asa aratã ceasul. L-am filmat si pe zi, fix cand se schimba de ora 12:
Ca mine, mai sunt si altii care remarca ora 12 fix din Turn, asa ca se porneste un mic val de entuziasm. La multi aaaaani!!! A venit 2022!!! Filmez intrarea in Noul An, pupaturi, sampanie pe gat etc. Dar… valul se stinge repede.
Opresc si eu inregistrarea cand, fix atunci aud: “Cinci! Patru! Trei!”. What?!?! Pai cum??? Ma uit la ceasul de pe telefon si vad ca daaaa, abia se schimba ora si apare 00.00. Urari masive, tipete, ciocnit de pahare, artificii etc etc.
Pe bune?!?! Deci am ratat adevarata intrare in 2022 pentru ca Ceasul din Turn merge inainte? Raspuns: DA!
Nu, da’ io chiar vreau sa fac o plangere la Primaria Generala a Venetiei. Stie careva cum se numeste dom’ primar?
E o atmosfera tare misto, sunt lansate cateva lampioane si lumea le sustine cu urale.
Daca e sa va zic ce mi-a ramas pe retina, sunt saruturile cuplurilor – de orice fel. Nene, de nu s-au pupat pe gura… cat sa le ajunga pentru un an intreg!
Curge bautura peste tot, lumea canta care ce stie. Multi sunt deja in video call cu rude, prieteni.
E aruncata o artifica mare in mijlocul pietei. Toti sunt in delir! Politia se grabeste sa il prinda pe “infractor”. Urmeaza huiduieli la adresa autoritatilor…
In alt colt al pietei, alt ilegalist arunca o alta artifica. Si iar delir, si iar politie. Si uite asa urmeaza vanatoarea de “raufacatori” prin San Marco. Nu stiu cum reusesc baietii astia sa faca rapid cerc in jurul lor ca sa poata declansa artificii generatoare de extaz.
Ati zis ceva?? Nu de alta, da’ io nu mai aud cu urechea dreapta. Cineva a aruncat o petarda in apropierea mea. Le urasc!!! Si se aud din ce in ce mai multe. Nu imi mai face placere sa stau, atata timp cat ma uit cu teama stanga-dreapta sa nu mai dea vreunul cu petarde.
Spre mal, unde gondolele se odihnesc, oamenii misuna care incotro. Multi isi fac poze la bradul de Craciun din zona, beau si rad.
Iau vaporetto de noapte. Un fel de rata comunala, caci opreste in toate statiile din zonele non turistice. Ajung si eu la hotel dupa aproape o ora. Mai aveam putin si prindeam Revelionul 2023!
Spre deosebire de toti oamenii planetei care s-au aflat azi in Piazza San Marco, eu deschid prosecco-ul meu de 33cl in camera, nu in Piata la 12 noaptea. Ma rog, merge si acum, daca ma gandesc ca abia a venit Anul Nou prin… Islanda. Hai La multi ani!!!
Imaginile surprinse de mine in noaptea asta, le puteti vedea aici:
Despre Revelionul din pragul pandemiei, de la Paris, puteti citi aici. Acum, de cand cu covidul asta, mi se pare incredibil ce a fost acolo!
