Ochii cat cepele, urechile pâlnie, asa am fost toate cele 5 zile in Feroe. O fi deformatie profesionala, nu stiu, dar m-am bucurat de fiecare lucru vazut sau aflat.
ANIMALELE SI PASARILE DIN INSULELE FEROE
N-am vazut si nici n-am auzit de animale salbatice pe pamantul insulelor. Nu tu vulpi, nu tu serpi, nu tu lupi sau altceva. Cred ca nici capuse nu au aici J)).
In schimb, n-ati uitat, nu? Pe Insule sunt cca 80.000 de oi. Cand ai insomnii, macar ai ce numara…
Numarul oilor e depasit doar de cel al pasarilor. Sunt cca 110 specii de pasari. Multa lume crede ca pasarea nationala a Insulelor Feroe este pufinul, da’ io ma dau desteapta si zic ca sigur nu e, ca fusei in Islanda, unde pufinul, un soi de papagal de mare, e vedeta.
Aici, pasarea nationala este haematopus (oystercatcher in engleza, tjaldur in feroeza si… habar nu am cum ii zice in romana…). Am pozat-o in mai multe locuri, cum zburda libera, cu ciocul ei portocaliu.
Am dat si de cativa porumbei, pescarusi si chiar ciori. Dar sa revenim la animale.
Au vaci. 1.000 de vaci de lapte, care inteleg ca le sunt arhisuficiente. Jumatate dintre ele sunt daneze si jumatate norvegiene. Au avut si feroeze, dar erau mai mici si nu prea dadeau lapte, asa ca le-au trimis la plimbare…
Intr-un sat am dat peste frumusetile astea! Daca erau de plus, le cumparam imediat! J
Highland Scotian se numeste vaca asta muuu. E o rasa scotiana de bovine, rezistenta la conditii de vreme netemperata.
Pe-acasa pe la ei, feroezii au si caini si pisici. Zic „pe-acasa”, caci n-am vazut pe strazi niciun caine comunitar si nici vreo pisica vagaboanda.
In Insulele Feroe exista 500 de cai. Un Ferrari, nu?…
Cei mai multi sunt adusi din Islanda, altii din Norvegia si un procent mic il reprezinta caii feroezi.
Eu nu am vazut niciunul in calatoriile mele. Dar care credeti ca a fost prima mea intrebare cand am auzit de cai: „mancati cal?” Hahahaha. Ce sa fac, io mancai cal in Islanda, asa ca m-am vazut indreptatita sa intreb.
Nu, in Feroe calul nu e de mancare. In schimb, balena e…
Chiar, ce mananca feroezii?
CE POTI MANANCA IN INSULELE FEROE
Miel!!! In toate locurile in care am fost sa mananc, aveau miel.
In supermarketuri am vazut bucati mari de miel in frigidere. Si la suveniruri tot mielul pare ca e in top, doar ca pe ala nu il poti manca.
Eu nu ma omor dupa miel, dar incerc mereu mancarea locala cand merg undeva. Asa ca am bagat o specialitate la care au poftit si vecinii de restaurant, atunci cand mi-a adus-o ospatarul: shoulder of lamb, ii zice in meniu. Bun, n-am ce zice!
La cate oi au pe Insule, am fost mirata sa aflu ca, totusi, importa carne de oaie. Din Islanda si din Noua Zeelanda. De ce? Pentru ca se mananca multa carne de oaie si de miel, mi s-a raspuns. Alta intrebare!
Ajung imediat si la balena, dar sa va zic o faza: daca sunteti fani fast-food, alegeti-va alta tara. Nici urma de Mc Donalds, KFC sau mai stiu eu ce alt fast-food unde e mereu coada.
In Insulele Feroe sunt doar doua lanturi internationale de fast-food, fiecare cu cate o singura locatie, atat.
In capitala exista un mic mall si acolo am dat de Burger King si de Sunset Boulevard. De acesta din urma nu am auzit pana acum, dar am citit ca e un lant danez care are 42 de puncte in Danemarca, unul in Feroe si unul in Groenlanda.
Ah, ca mi-am adus aminte, apropo de Groenlanda: am vrut si eu sa merg la singurul restaurant cu 2 stele Michelin din Insulele Feroe, aflat pe Insula Streymoy, dar oamenii l-au inchis, plecand in Groenlanda sa deschida acolo unul, fix in orasul in care am fost eu acum 6 ani! Pfuu, sincronizare proasta, as putea spune…
Koks e numele restaurantului din Feroe si, cand am oprit masina, l-am zarit peste apa, undeva, ascuns intre munti. Nu il vedeti, nu?… Atunci sa mai apropii un pic:
Intr-o casa tipic feroeza – vopsita in negru si cu acoperis de iarba, restaurantul este o mare smecherie. Spun „este”, pentru ca e inchis temporar, in 2022-2023. Apoi se va redeschide. Nu stiu daca in aceeasi locatie cool. Dar tare fraieri ar fi daca l-ar muta.
Nu ajungi la restaurant oricum. Vii cu masina ta in zona, parchezi langa aceasta casuta care e un soi de valet house si de aici esti dus la restaurant cu un 4×4 de-ale lor, ca altfel nu ai cum.
Ce tare! Si ce rau imi pare ca nu l-am gasit deschis!
Nu-i nimic, am alternative bune, chiar daca nu cu stele.
cod proaspat, direct din portbagaj 
cod preparat, cu sparanghel si sos
Peste, de exemplu. Ca daca nici ei n-au peste… Foarte, foarte mult somon. Si foarte mult cod. Am mancat si, si, sa nu il ratez pe niciunul.
Oricum, gasesti peste oriunde si oricand. Si poti pescui pentru uz personal.
Ca si in alte tari nordice in care am fost, oamenii astia pun la uscat peste. Il lasa afara iarna-primavara, dar nu si vara, ca vin pasarile si il executa J.
In magazine gasesti mult peste uscat, foarte sanatos. Un obisnuit pe mesele feroezilor. Eu am cumparat si de aici si din alte tari si… l-am facut cadou. Pute prea tare ca sa ma tenteze.
Desi au atata peste, piata de peste e scumpa. Ei vand foarte mult si foarte bine in afara tarii. Pestele reprezinta, tineti-va bine, 98% din exporturile Insulelor Feroe!!! Tare, nu??
Asa ca, daca vrei peste la un pret bun, iei fie de la privati, fie de la tarabe, nu din magazine.
Ca tot sunt la peste: am dat in drumurile mele de o companie care ia tot ce nu se mananca din somon si face ingrasamant. Acesta este imprastiat apoi in zona. Iarba creste foarte verde prin locurile astea. Oile care pasc aici… ce sa vezi, sunt mai grase cu 2-3 kilograme decat oile din alte zone! Ca sa nu mai punem la socoteala ca sigur au si gust de somon J)).
Langa orice carne am luat, am primit cartofi fierti si morcovi, in primul rand. Sunt legumele cel mai des intalnite aici, pentru ca le ajuta pamantul. In rest, traiasca importul!
Doar 7% din pamantul Insulelor Feroe este cultivat. Atat! Si cel mai mult cu cartof si morcov.
„Obisnuiti sa mancati balena aici?” il intreb pe ghid. „Sigur!” – imi raspunde, cum as fi raspuns eu legat de porc. Atat imi trebuie: incep sa caut restaurante unde se serveste balena. Dintr-o pura curiozitate. Am mai mancat de doua ori balena (o data in Islanda si o data in Groenlanda) si n-am fost cine stie ce incantata. Vreau sa vad, poate aici e mai gustoasa…
Numa’ ca toate incercarile mele de a gasi un restaurant cu balena in meniu esueaza. Rog si receptionerul sa afle si… nimic, timp de doua zile.
„Am o veste buna si una rea!” – imi spune acesta in a treia zi. Zic sa incepem clasic, cu cea rea.
„In oras nu exista restaurant cu balena in meniu. Dar vestea buna e ca avem carne de balena la noi in familie.” Hahaha, ce ziceti de asta…
Si, cum lumea e mica, mai ales in Feroe, aflu ca bunicul receptionerului e chiar ghidul meu! Si ia uite cum ne oprim noi pe o alta insula, in timpul unui tur, ne intalnim cu niste rude/prieteni (n-am pus intrebari), iar acestia ne pun in brate o punga plina cu carne cruda de balena.
Sotia ghidului, o femeie tare amabila si gata sa-mi satisfaca aceasta dambla, ma invita intr-o seara la ei acasa, la cina, gatind special balena. Super tare!
Mi-a placut, de data asta. Adevarul e ca a gatit-o foarte bine, facand si un sos bun care a mers perfect cu friptura.
Saru’mana pentru masa!
Si da, perceptia de cand am mancat balenã in alte parti se mentine: e un soi de carne de vita cu consistentza de ficat.
Ii intreb in timpul cinei de scandalul cu „killãritul” balenelor, ce mai vazusem si eu pe net.
Ca si orice alta natie, si feroezii au dreptul – reglementat – sa foloseasca resursele naturale de care dispun. Mult din ceea ce consuma ei nu este importat, ci prins si vanat pe plan local. Treaba cu vanatul balenelor se face dupa niste legi stricte.
Am citit niste date recente conform carora populatia de balena-pilot din estul Atlanticului de Nord este de 380.000 de exemplare, din care 100.000 sunt in zona Insulelor Feroe. In ultimii 20 de ani, media de balene vanate anual de catre feroezi este de 600.
Sunt atat de curioasa cand si cum le vaneaza!
„Tot timpul anului” – imi raspunde Sámal, ghidul. Dar s-a dovedit de 450 ani incoace ca cele mai multe capturi de balene au fost in luna august.
Nu pleaca la vanatoare cum mi-as imagina eu. Ci le asteapta… Cand un grup de balene se apropie de tarm, oamenii sunt anuntati si lasa totul balta: pleaca de la serviciu, de acasa, de la biserica, de oriunde ar fi, ca sa vaneze.
Le imping in golfuri si apoi le ucid.
Dupa ce un grup de balene este vanat, captura este impartita dupa calcule foarte clare, reglementate prin lege, astfel ca nimeni sa nu plece suparat…
O balena este impartita gratuit intre vanatorii care au participat la prinderea ei si comunitatea unde a fost vanata. Apoi, oamenii astia fac ce vor cu ea. De exemplu i-o dau lu’ Mladin sa o manance haha.
Nu se comercializeaza, de aceea rareori gasesti in magazine balena. In capitala existã intr-un singur supermarket. Ce am gasit, am luat:
Grasime de balena, vanduta in bucati mici mici. Si un soi de file. Tare ca piatra.
Nu mi-au placut, ca sa fiu cinstita. Dar chiar voiam sa gust. Asta dupa ce vanzatorul m-a avertizat sa nu care cumva sa mananc grasimea de balena ca pe slana noastra de porc, ca nu e bine. Trebuie taiata in felii foarte subtiri si mancata cu cartof fiert, rece. Sau cu paine, il completez eu si nu zice „nu”, desi ei o halesc cu cartof fiert.
Dar foca??…
Nici gand sa manance asa ceva! In primul rand, inteleg ca, daca vaneaza vreo foca, SUA au amenintat ca nu mai importa peste de la ei. Pa si la revedere!
Insa, mai presus de asta, exista o legenda, una dintre cele mai importante din folclorul lor!
FEMEIA FOCA DIN MIKLADALUR. KÓPAKONAN.
In satul Mikladalur, de pe Insula Kalsoy, exista o statuie mare a unei femei-foca – „selkie” = varianta feroeza, islandeza, scotiana si irlandeza a sirenei.
Se spune ca femeile-foca puteau iesi din mare, „dezbracandu-se” de pielea lor de foca si devenind femei.
Conform legendei, o data pe an, in ajunul Bobotezii, femeile-foca veneau la tarmul de langa satul Mikladalur si isi dadeau jos „hainele” de foca, devenind femei. Dansau si jucau toata noaptea pe tarm si in pestera de langa sat.
Un tanar pescar de pe insula s-a indragostit de una dintre ele si i-a furat pielea de foca, inchizand-o intr-un cufar. Aceasta nu s-a mai putut intoarce in mare si n-a avut de ales, s-a dus cu barbatul. El a luat-o de nevasta, i-a facut copii si au trait ca o familie pana cand, intr-o zi, plecand pe mare la pescuit, omul a uitat acasa cheia de la cufar. Ghinionul lui…
Femeia a gasit cheia, a descoperit pielea, a imbracat-o si… dusa pe mare a fost. Unde s-a intalnit cu masculul-foca ce fusese perechea ei si o asteptase ani la rand sa se intoarca pe mare.
Dupa ceva vreme, satenii s-au pornit sa vaneze focile care veneau in apropiere. Pe scurt, au omorat multe, printre care si pe masculul-foca si puii pe care ii avea acesta cu femeia din poveste. Dupa care si-au impartit prada si au mancat-o, ceea ce a facut si pescarul nostru, nenica.
Femeia-foca, plina de durere, i-a blestemat pe toti locuitorii satului sa moara cazand de pe stancile inalte sau inecandu-se in mare – lucru care, culmea, in realitate s-a tot intamplat. Naspa.
Deci clar oamenii astia nu se mai baga la vanat foci!
A, o informatie simpatica pe care nu am putut sa o verific, dar o voi face cu proxima ocazie: copiii de pe insula asta ar avea pielea dintre degete mai mare. Ca se trag din foci…
Fug, ca pierd feribotul, singura cale de a pleca de pe Kalsoy, dar voi reveni cu povesti si imagini beton!
TRANSPORTUL IN INSULELE FEROE
Poti strabate in lung si in lat cu masina cele mai multe dintre insule, in timpi foarte scurti! Ca sa nu mai zic de peisaj: poti conduce kilometri intregi pe coaste si ai un super view.
In punctele cele mai indepartate (exceptand doua insule) ajungi intr-o ora, o ora jumate. Pentru ca infrastructura e brici!
Au drumuri foarte bune, au o retea excelenta de tuneluri – 20 la numar, cele mai multe sapate in munte si 3 tuneluri pe sub mare, acestea din urma fiind cu taxa.
tunel pe sub mare tunel in munte
Ca sa va faceti o idee, cel mai lung tunel are 11 km, iar cel mai scurt, 500 metri.
La doua dintre insule, aflate in sudul arhipelagului, accesul se face doar pe apa – din capitala faci 30 de minute cu feribotul pana la una si 2 ore pana la cealalta.
Dar, ce sa vezi, una are deja un tunel de legatura construit pe sub apa, care va fi deschis in 2023. Deci accesul va fi mult mai rapid.
M-a impresionat o poveste: pe o insula fara acces rutier traiau 12 oameni. Cea mai simpla solutie ar fi fost sa ii mute pe cei 12 de acolo pe insule mai populate. Doar ca feroezii au decis altfel: au votat pentru acces rutier la insula, astfel ca s-a sapat tunel in munte, in ciuda costurilor foarte mari. Politica lor nu e sa stramute oamenii, ci sa creeze cai de acces, pentru ca si alti oameni sa poata popula locul respectiv. Tare sau ce?
Nu realizez decat atunci cand mi se spune: nu am trecut pe poduri. Si asta pentru ca in Insulele Feroe exista doar 2 poduri! Atat, doua!
Unul este chiar in capitala, trece peste un râuletz. Normal ca nu il puteam rata. L-am trecut cu masina usor-usor, tocmai pentru ca e ceva unic in peisaj…
Cel de-al doilea pod mi se pare super cool: este „podul peste Atlantic”, cum mi-a fost prezentat de catre ghid.
Intr-adevar, e un pod care trece peste o… bucata de Atlantic, legand doua insule. Nu stiu, nene, eu vreau o Diploma ca am trecut Oceanul Atlantic cu masina haha.
In timp ce ne oprim sa bagam benzina, aflu ca in Feroe exista doar doua companii de gaz, ambele avand acelasi pret. Sistemul concurential se pare ca nu e in floare aici, si asta am descoperit nu numai la benzinarii.
Luandu-ne cu vorba, plecam de la pompa fara ca ghidul sa plateasca, lucru de care isi da seama dupa niste zeci de kilometri. Cauta numarul benzinariei, suna sa ii anunte de scapare si ii asigura ca va plati in cel mai scurt timp posibil, desi nu ne mai sunt deloc in drum.
„Nu-i problema, spune omul de la celalalt capat al firului, platiti data viitoare cand ajungeti pe la noi”. Luati-o p’asta…
Daca nu ai masina, daca nu inchiriezi masina, intre insule poti merge bine merci si cu autocare. Super civilizate.
Iar in orase, transportul public este gratuit. Pentru toata lumea, fie ca esti localnic sau turist. E moca, free, gratis. Va dati seama ca mare mi-a fost mirarea cand am aflat asta si m-am suit in RATB-ul lor cu mare entuziasm. Am facut chiar si o tura pana la un capat de linie – pe un varf de deal.
I-am zis soferului ca ma plimb, mi-a raspuns intr-o engleza de invidiat ca foarte bine fac, doar ca trebuie sa il astept cca 10 minute, sa isi spele autobuzul. A luat frumusel un furtun si l-a spalat, a dat cu mopul in tot interiorul, apoi a sters cu ceva uscat si gata, am plecat inapoi spre oras.
Foarte prietenosi si saritori soferii din transportul public. Macar o faza tre’ sa va povestesc: tocmai grabisem pasul sa ajung intr-o statie cand, soferul autobuzului care mergea in sens invers opreste, deschide geamul si ma intreaba unde vreau sa ajung. „In centru”, ii raspund, crezand ca am gresit directia. Imi face semn sa urc, spunandu-mi ca tot el e cel care se intoarce sa ma culeaga din statia spre care ma indrept, avand in vedere ca acum se apropie de capatul de linie. Asa ca n-are rost sa stau in frig sa il astept, cand pot sta in autobuz, la caldura. M-a lasat paf.
Nu exista aproape deloc semafoare in Insulele Feroe!!! Citisem ca sunt 3 intersectii semaforizate pe tot teritoriul, alt site spunea de 5. Eu parca am vazut mai mult de 3, dar sigur nu mai mult de 5…
In capitala am dat de doua intersectii cu semafor, atat. Si pe o alta insula am mai vazut semafor intr-o intersectie cu o scoala.
In afara de caile rutiere si maritime, exista si transportul aerian intern: au elicoptere pentru transportul domestic, cu care localnicii se pot deplasa intre insule la preturi foarte mici (intre 11,5 euro si 49 euro). Daca ai fost la cumparaturi, doctor sau la rude si te intorci acasa, elicopterul e o buna solutie (dar atentie, nu ai voie cu caruciorul de piata in elicopter…). Pretul e atat de mic fiindca e sustinut de guvern, pentru a facilita accesul celor care traiesc pe insulele indepartate. Ca sa nu mai zic ca persoanele de peste 67 de ani si copiii cu varsta intre 7-12 ani platesc juma de bilet, iar cei de 2-6 ani nu platesc nimic, dar au loc asigurat.
In schimb, daca esti turist si vrei un tur cu elicopterul, moftul asta te costa 200 euro.
M-am uitat in toate drumurile mele dupa biciclisti si trotinete. Trotinete deloc, biciclisti foarte rar. Inteleg ca mai degraba prin munti dai de niste mountain bikers, dar pe sosele nu prea vezi biciclisti, pentru ca nu sunt in siguranta pe drumurile lor de coasta, tunelurile nu se preteaza la asa ceva etc. etc.
SUVENIRURI DIN INSULELE FEROE
Mai, nene, de unde pot cumpara niste suveniruri, ca nu vad pe nicaieri magazinase cu asa ceva, ca in alte tari.
„Du-te in librarii” – mi se spune. Si, intr-adevar, in cele doua librarii descoperite gasesc magneti si cateva obiecte. Apoi si in Oficiul de Turism.
Scump, doamna, scump – imi aduc aminte reclama. Un magnet costa 6 euro, frateee! Si totusi iau, nu ma las…
Iar suvenirurile – o cana, o sapca, un fund de bucatarie in forma de oaie, un servet, o pasare din lemn sau altele – incep de la 20 de euro si se tot duc in sus.
Pretul e peste tot la fel, nu vad o diferenta intre magazine. Doar la plecare descopar in micul duty free din aeroport suveniruri un pic mai jos ca pret fata de oras. Hai sa mai iau si de aici ceva, ca e pacat sa nu profit J.
Conform obiceiului, de oriunde merg, eu trimit multe vederi (stiu, nu e deloc sanatos micul dejun haha).
Luasem deja doua vederi frumoase din oras, dar, profitand ca aveam Posta aproape de hotelul meu, m-am dus chitita sa cumpar 11 vederi si 13 timbre, ca sa trimit la tot poporul.
Am crezut ca imi cade tavanul in cap cand am dat pe cele 11 vederi si 13 timbre incredibila suma de… 61 de euro!!! Doamne fereste! Nici nu mai puteam da inapoi, ca platisem cu cardul si, pana am facut eu conversia sa vad drama… vederile plecasera deja.
Aveam sa aflu o informatie tare, legata de filatelie: daca pestele reprezinta 98% din exporturile Insulelor Feroe, pe locul 2 se afla timbrele! N-as fi ghicit in veci!
Aaa, acum pricep: deci ei exporta timbre, prin urmare alea pe care le mai au la vanzare pe plan intern devin infiorator de scumpe J.
SHOPPING IN INSULELE FEROE
Ca sa stiti: cele mai multe dintre magazine inchid la 6 seara. Raman deschise pana mai tarziu (22, 23), doar cateva supermarketuri si farmacii.
Citisem inainte sa ajung pe aceste tãrâmuri despre „SMS” – un mall care exista in capitala Insulelor Feroe.
De nu m-am uitat dupa el prin oras… Nu pricepeam unde se ascunde, intr-un loc in care nu prea ai cum sa te ascunzi.
Nici cand mi-a aratat un domn directia, spunandu-mi „e dupa cladirea aia”, tot nu am priceput care e. Ca nu vedeam nicio cupola, nu vedeam etaje multiple, geamuri mari, parcare imensa etc etc.
Cand colo, mall-ul SMS arata ca un ansamblu de case identice. S+P+1, iar parcarea e ca parcarea mea de la bloc, dar cu siguranta suficienta pentru vadul de aici.
Numeri magazinele pe degete – cateva de haine/pantofi, o farmacie, un soi de Altex, o librarie, un magazin de ochelari, unul cu chestii de casa, altul cu pomezi, unul de ceasuri, 2 fast-food si o cafenea. Gata.
La subsol este, inteleg, cel mai important supermarket din oras (singurul in care am gasit balena).
Imi place sa ma plimb prin supermarketurile din strainatate si sa descopar produse inedite, pe care nu le gasesti la noi.
Din ce vad, pare ca marketurile au aceleasi preturi la produse, dupa principiul non concurential pe care l-am vazut si la suveniruri sau benzina.
Ma plimb printre rafturi si fac un mercurial:
- Paine 600 grame = 5,25 euro (26 lei)
- Franzela = 3 euro (15 lei)
- Bagheta = 2,65 euro (13 lei)
- Coca 1,5 litri = 4 euro (20 lei)
- Pepsi la 0,5 l = 2,54 euro (app 13 lei)
- Bere Tuborg la 33 cl = 1,40 euro (7 lei)
- Apa la 0,5 l = 2 euro si un pic (11 lei). Am gasit si una ieftina, de 1,2 euro (6 lei).
- Lamai – 3 bucati = 2 euro (10 lei)
- Banane – 4 bucati = 1,5 euro (app 7,5 lei)
- Mere rosii sau verzi – 8 bucati = ~3 euro (15 lei)
- Portocale – 4 bucati = ~3 euro (15 lei)
- Rosii cherry Italia – 500 grame = 8 euro (45 lei)
E plin de fructe si inteleg ca pentru ei nu sunt scumpe. Sunt aduse din Danemarca.
Si ce mai vad e rubarba – o gramada de produse cu rubarba: sucuri, prajituri, dulciuri.
Nu gasesti alcool in magazine. Deloc!
Gasesti doar bauturi foarte foarte slab alcoolizate sau cu alcool 0%. Este interzisa comercializarea lor in supermarketuri, iar buticuri ca la noi nu am vazut.
Daca vrei alcool, mergi la singurul magazin de pe insula care are dreptul sa vanda alcool. Si care nu vinde oricand, ci doar dupa-amiaza, ca sa evite situatia in care feroezii o iau cu bautura de dimineata si nu mai sunt buni de nimic peste zi…
Serios, nu e gluma! In cateva localitati mai mari exista cate un magazin, un singur magazin care poate vinde alcool. De acolo poti cumpara bere, vin, tarie.
Acum pricep ce era cu disperarea din aeroport, din duty free, cand cei coborati din avion isi umpleau sacosele cu bautura!
Apropo de bautura, cred ca v-am ametit cu atatea informatii haha.
Am stat 5 zile pline in Insule si nu m-am saturat sa aflu lucruri. Si, bineinteles, sa vad locuri! Am incercat sa ajung in cat mai multe, despre care citisem sau aflasem din putinele surse avute.
Abia astept sa vi le arat si sa scriu despre ce nu ar trebui ratat in Insulele Feroe.
Prima parte cu ce am aflat despre Feroe, o puteti citi aici. Iar peripetiile de la inceputul acestei vacante, aici.
Multumesc, Sámal Bláhamar, pentru ca mi-ai fost ghid si mi-ai povestit atatea!
