Ce stiam eu cand eram copil despre trecutul glorios al Magazinului Victoria? Nimic.
Magazinul Victoria – 50 de magazine intr-unul singur – era sloganul care ni l-a facut celebru pe vremea lui Ceausescu.
N-am numarat niciodata sa vad daca erau chiar 50 de magazine, ca probabil as fi adormit ca la numaratul oilor…
Unirea si Cocor imi erau familiare in vremea copilariei. Magazinul Victoria, aflat pe Calea Victoriei colt cu Lipscani, imi parea mai putin frecventabil. Nu stiu de ce. In zona lui, mama ma ducea doar la Romarta Copiilor si la La trei ursuleti. (Sau erau doi?…)
Asa ca am putine amintiri despre cum arăta.
Am mai citit, insa, despre el, cand intamplarea mi l-a scos in cale.
Asa am aflat ca Magazinul Victoria a fost primul mare magazin universal din Romania, inaugurat in 1928. Era facut dupa fratele mai mare si mai aratos – Galeriile Lafayette din Paris, de la care a preluat si numele. Da, da, aveam si noi Galerii Lafayette la Bucuresti!
Un magazin luxos, modern, dotat cu lift si avand pardoseala din marmura rosie, fiind mandru ca se aprovizioneaza direct de la Paris.
Ma rog, istoria e mai lunga de atat, dar eu vin inspre prezent: Galeriile Lafayette din Bucuresti au devenit dupa nationalizarea din 1948 “Magazinul Victoria”, pastrandu-si functionalitatea. Iar, in timp, sloganul “50 de magazine intr-unul singur” i-a pus o noua stampila.
Am dat o raita nostalgica prin Magazinul Victoria la multa vreme dupa Revolutie si, peste ani, azi… Intr-o zi de primavara a lui 2023.
DE LA GALERIILE LAFAYETTE LA BUCUR OBOR
Intru in magazin si ma simt ca intr-o… biserica, atat de liniste este J. Mi-e si frica sa tusesc, sa nu care cumva sa aud pe cineva strigand: “silence, please!”.
O pustietate de doare, nu alta.
Noroc ca putin mai incolo, pe culoarul principal, trei vanzatoare stau vesele la o sueta. In mijloc de drum, caci chiar nu au pe cine incurca, nefiind clienti.
“Nu-mi place deloc solutia de curatat pentru parchet, tre’ sa caut altceva” – se plange una dintre ele. Si uite asa se porneste o mica dezbatere care ar putea fi subiect de analiza pentru agentiile de publicitate.
In ochi imi sar multe, foarte multe haine. Expuse, agatate, colorate, impachetate, despachetate. Ma simt ca in Bucur Obor. O multitudine de produse ingramadite in anumite spatii inchiriate la metru patrat, probabil.
In plimbarea de la parter, vad haine, tablouri, cani, pahare, obiecte vechi, ceasuri, palarii de tot felul, mai apoi multe, multe haine de copii, care mai de care mai de… nunta.
O vanzatoare ninsă de vreme isi aranjeaza materialele la metru, la “raionul de metraje” (parca asa ii zicea, nu?).
Doamna imi pare de la inceputurile magazinului, dar ma contrazice: lucreaza doar de 15 ani in Magazinul Victoria, inainte a lucrat la acelasi raion, dar in Cocor… tineti-va bine: timp de 40 de ani!!!
Practic, o viata de om a masurat stofa, matase, catifea, bumbac, satin, tafta, dantela, in, brocard, care au facut fericite niste doamne, niste mese, niste ferestre sau niste canapele.
Mai cumpara lumea materiale? – o intreb, curioasa.
Dă din cap a “nu prea”, resemnata. Imi spune ca vremurile glorioase au apus de mult, de cand lucra dincolo.
PRIMUL MAGAZIN CU SCARI RULANTE
Stiati ca Magazinul Victoria a fost primul magazin cu scari rulante din Romania?!? Tare!
Acum probabil e singurul magazin caruia nu ii merg scarile rulante J.
Ba chiar acest fapt este semnalizat si prin Serviciul de Paza si Protectie al Manechinelor:
Pe-aici nu se trece, ne da de inteles tanarul acesta palid, care poate fi dezbracat oricand de haine, daca ai niste cash sau un card la tine…
Ok, ok, am inteles, nu merge nicio scara rulanta. Nu-i bai, iau liftul! Mai ales ca aud ca e chiar cel original, cu maneta si insotitor!
Teapa: liftul e parcat, fiindca tocmai ce s-a defectat, imi spun vanzatorii din apropiere. Ma refer la liftul cu nr 1, pe care scrie “folositi liftul nr 3”.
Iar liftul cu nr 2 nici sa fi vrut sa il iau, nu as fi putut. Un scaun si un extinctor blocheaza accesul la usa, astfel ca liftul cu nr 2 a devenit doar un perete publicitar, nimic mai mult. Si el te indeamna sa te indrepti spre liftul nr 3. Mai, sa fie, hai sa vad ce e cu liftul nr 3.
Un lift pentru marfa, inca in uz, cu scaunel pentru insotitoare, isi face somnul de frumusete. Grilajul cred ca e singurul element ramas din vremurile lui de glorie, in rest, e colantat din cap pana-n picioare si are butoane, nu maneta laudata.
O iau pe scari. Aflu de la cei care vand ceasuri ca sunt chiar scarile originale, de la inceputuri, acele scari celebre din marmura rosie, de pe vremea cand magazinul traia in lux si opulenta.
In schimb, la renovarile post-revolutionare, marmura rosie de pe jos a fost inlocuita cu gresie. Si, in unele raioane, cu mocheta.
Vitrina de pe scari se vrea o fereastra spre Paris, doar-doar nu om uita fratia cu Galeriile Lafayette.
Lustrele si aplicele as fi zis ca sunt si ele obiecte din tineretea magazinului, dar cica nu, sa nu ma las pacalita de aspect.
La etajul 1, ma plimb pe carari formate din vitrine, standere, haine. Nici picior de cumparator.
O doamna vanzatoare cocotata pe scara care ii serveste sa agate hainele mai la vedere, se chinuie sa scoata sirul de beculete de Craciun care ornase mobilierul. Ma ofer sa o ajut, dar ma refuza amabil, caci o alta colega vanzatoare, care nu are nici ea clienti, vine sa ii dea o mana de ajutor.
Ma uit la niste carpe de bucatarie cu model popular. Doamna care le vinde atata asteapta, incepe sa le desfaca una cate una, sa imi arate ca au model diferit. Ii multumesc, dar ii spun ca nu e nevoie sa le desfaca pe toate.
“Ei, lasati, ne bucuram ca v-ati oprit la ele, le mai scuturam si noi un pic de praf daca vi le aratam!” – imi raspunde cu toata convingerea. Si mi le lauda ca sterg bine.
Am senzatia ca fiecare vanzatoare cu care leg un dialog e bucuroasa de oaspeti… Pare ca cineva le mai scoate din amorteala de zi cu zi si sunt gata sa iti ofere informatii despre marfa de care se ocupa. Si nu numai.
“Magazinul Victoria avea 5 etaje” – imi reaminteste o alta vanzatoare. “Acum functioneaza doar parterul, etajul 1 si 2.” Ma rog, din 2 doar o mica parte, daca e sa ma iau dupa o sfoara trasa in fata unui raion mareee.
Si la atelierul de retusat e lantul tras. Cainele de paza mai lipseste…
Pe etajul dedicat domnilor nu e picior de barbat!
Sunt doar barbati fara capete, care stau pe post de bodyguarzi ai liftului stricat si ai scarilor pe care nu ai voie sa urci.
Din ultimul etaj al magazinului, o parte inteleg ca e luata de restaurantul de dupa colt, care a atras din prima clienti cu igloo-urile sale de pe terasa – cred ca erau unicii cu asa ceva la vremea aceea.
In rest, spatiu nefolosit.
“Puteti inchiria, ca exista chiar mult!” – ma incurajeaza o vanzatoare. Adevarul e ca, la cate haine zac prin dulapurile mele, mi-ar iesi de un raion in Magazinul Victoria!
Intreb al cui e acum magazinul si aflu ca este “al unui fost fotbalist, Munteanu. Dar nu Dorinel”.
Cobor la parter. Aud cantecul “Vrei sa ne-ntalnim sambata seara” si ma astept sa vad un patefon pe undeva. Dar e doar un laptop pe o tejghea si o vanzatoare care zambeste nostalgic…
Un tanar impreuna cu bicicleta lui studiaza niste bijuterii.
O doamna isi cumpara o bluza verde, dupa ce primeste aprobarea sotului. Yuhuuu! S-a strigat “Vanzare!”.
Pare asa, ca o victorie a magazinului Victoria. Dar cu o floare nu se face primavara in “50 de magazine intr-unul singur”. Alte 49 asteapta sa vanda si ele ceva. Ma rog, sau cate au mai ramas…
Greu, in 2023, cu mall-uri in fiecare cartier.
Daca domnul proprietar ar planta aici o sala de jocuri, o covrigarie, o farmacie, un Mega sau o banca, sa vezi ce-ar zbârnâi magazinul! J
Serios vorbind acum, dupa mintea mea, sansa ca acest magazin istoric sa straluceasca din nou e sa devina un magazin specializat pe ceva. Sa stii ca mergi la Magazinul Victoria pentru ca e plin de anticari. Sau e cel in care gasesti toate brandurile de lenjerie intima, apropo de Victoria’s Secret… Sau stii ca vii special aici pentru ca e cel mai tare magazin de gadget-uri, in cel mai frumos ambient Art Deco. Sau cel mai mare magazin de suveniruri cu Romania.
Si, chiar daca unii ar veni doar sa se plimbe cu liftul cu maneta si insotitor, tot ar fi un castig…
Pana la vremurile alea, sa profitam, zic, de linistea din magazin pentru o picoteala J.
