O sa incep cu finalul povestii, desi stiu, e ca naiba sa vinzi finalul cartii si apoi sa ai pretentia sa o mai citeasca cineva. Dar nu vreau sa va tin in suspans…
Am fost la Londra la Incoronarea Regelui Charles, dar nu l-am vazut pe Rege! Nici un pic din el, nici macar umbra coroanei, in drumul de la Palat spre Westminster sau retur. Nimic nimic, nicio secunda. Desi am gonit dupa el milioane de secunde! (Propun sa aiba loc o incoronare in fiecare zi. Telefonul m-a anuntat ca am facut aproape 29.000 de pasi!)
O sa imi spuneti: “pai bine, bre, Mladin, dadusi nas in nas cu Tom Hanks, Richard Gere puse mana pe umarul tau si n-ai fost in stare sa il vezi pe Rege macar pe traseu, daca nu sa stai protap in Catedrala, facand pe aristocrata?!?”. Ei, bine, nu, n-am fost in stare.
Doar m-am pozat cu Regele pe unde l-am gasit, pe strada:
Dar ziua a fost o aventura, tre’ sa recunosc.
INCORONAREA REGELUI CHARLES
M-am hotarat brusc sa merg la Londra, ca, daca am fost de 30 de ori ca turist dus cu capul, era culmea sa lipsesc taman acum.
Nu aveam eu mari asteptari sa il vad de aproape pe Rege, mi-am imaginat ca va fi puhoi de lume, dar va jur ca am fost sigura ca, cel putin in balconul de la Palatul Buckingham, tot il voi zari.
Am venit pregatita cu de toate: telefon + baterie externa (ca sa fiu sigura ca nu ma lasa cand mi-e lumea mai draga), paravânt pentru telefon (da, chinezii au inventat si asa ceva haha), aparat DSRL cu card infinit… si nu m-am lasat: am mai luat inca un obiectiv, ca sa pot prinde si cosurile de pe fata Regelui Charles!
Intri in atmosfera festiva inca de la aeroport, iar in metrou, deja oameni matinali plini de entuziasm si accesorii se indreapta spre centru.
Am si “kit-ul” de incoronare, primit de la prietena Mira, asa ca ma cuprind emotiile. O sa il intalnesc pe Regeee!!!
Primul soc il am cand ajung la hotel: in hol, o vad pe nimeni alta decat Camilla, Regina consoarta.
Se pare ca si ea e socata de aparitia mea. Nu, nu ma stie de la Scoala vedetelor :). Doar ca am o fatza de zici ca m-a lovit trenul regal.
Femeia e prea tare, cum s-a costumat ea pentru aceasta ocazie. Banuiesc ca isi asuma ca va fi vedeta zilei in zona unde va merge, fiindca toata lumea va vrea sa isi faca poza cu ea. Ca si mine, de altfel…
Nu stiu doamna Regina ce program are, dar eu ma grabesc sa ajung in Trafalgar Square, apoi sa ma duc spre Palatul Buckingham, sa o vad pe Regina reala, la bratul Regelui sau. Asta e planul meu.
La 9.30 sunt deja in Trafalgar Square.
Cand, ce vad??… Plin de garduri inalte de fier, practic s-a instalat la Londra cortina de fier.
Nu ai nici cea mai mica posibilitate sa o iei spre interesectia pe unde urmeaza sa treaca Charles spre Westminster. E o singura cale deschisa, pe care o apucam toti, ca oile.
N-am nicio grija, mergem in directia Palatului, dupa cum bine suntem anuntati, dar pe un drum paralel. Si astept din loc in loc sa vad unde o viram la stanga, spre Buckingham.
E distractiv sa vezi atata lume. Oameni veseli, care mai de care mai dotat cu ce si-a cumparat pentru ocazia asta speciala. Va arat mai multi cu care m-am intersectat pe parcursul zilei asteia, care se anunta interesanta foc:
Pe unii recunosc ca i-am pozat pe fuga, dar pe cei mai multi, cei care au depus eforturi si si-au pus imaginatia la lucru pentru a se echipa inedit astazi, i-am pozat fara probleme, cu acordul lor.
Nu numai ca nu i-a deranjat, dar chiar s-au strans special sa stea la poza mea.
Am dat mai apoi si de un cetatean caruia sigur nu ii pasa de Rege si de ceremonie haha.
In schimb, altii au profitat la maximum de numarul imens de oameni din strada ca sa isi promoveze activitatea. Si ma refer aici la niste organizatii religioase – nu stiu cum sa le zic altfel – cu oameni presarati pe tot traseul, impartind pliante, dar mai ales “bancnote” de 1 milion de lire cu Regele, pe care toata lumea le lua bucuroasa, crezand ca e un suvenir de la incoronare. Abia apoi auzeai ca trebuie citit si mesajul de pe verso – un mesaj despre Iisus, despre Biblie si nu stiu ce podcast religios.
Si sa vrei sa intri pe net unde te trimit oamenii astia, tot n-ai putea: eu nu reusesc nici sa sun, nici sa trimit poze, nici sa caut ceva pe internet, nici sa primesc apeluri sau mesaje. Reteaua e caput! Oricare dintre ele, ca am intrat pe toate!!! Eheee, ne-am dezobisnuit sa nu fim conectati non-stop la lume. Iata ca se poate. (O realitate care, dupa cum aveam sa remarc, a tinut 3 zile si 3 nopti, ca in povesti. Abia din a 4-a zi am reintrat in normal cu retelele.)
OAMENII DE PE TRASEU
E plin de oameni de ordine, “indrumatori” si politie! Si cu siguranta multi agenti umblă printre noi…
Vad pe vestele unora ca sunt specializati in “crowd management”.
Echipe de televiziune sunt peste tot, transmitand cele mai calde stiri de sub ploaia rece.
Si noi tot inainte o tinem. Din cand in cand, ma opresc si eu, ca altii, sa intreb politia cand Dzeu o viram la stanga, spre Palat, iar politistii ne tot arata sa mergem drept. Pe sistemul: “voi mergeti, ca va sunam noi…”
Imi piere entuziasmul cand vad la un moment dat ca, in loc de stanga, ne directioneaza pe toti fix la dreapta!!!
Pai ce faci, nene, asta e cealalta stanga, eu vreau sa merg la stanga corecta! Dar n-ai cu cine sa te intelegi.
Niste cetateni se baga pe stradute paralele, crezand ca gasesc o portita, dar agentii de ordine din strada ne explica astora care mai si ascultam ca strazile secundare sunt blocate – o iei pe una, te intorci de unde ai plecat. Asa ca mergem cu valul inainte.
Cativa negustori destepti au scos la vanzare diverse produse, unele la zi, altele mai vechi: steaguri cu incoronarea, palarii si umbrele cu steagul Regatului Unit, medalii cu Charles sau fâşuri de ploaie din plastic. Bineinteles, la preturi la care nu le-ai cumpara in mod normal. Ma abtin… Chiar daca plouă din cand in cand, nu-mi trebuie nici fâşul. Sunt cu geaca impermeabila, am si o umbrela mica asa ca, desi mi-am lasat fâşul meu de plastic in camera, nu-i bai.
Si mergem, tot mergem, iar multimea capătă din ce in ce mai mult volum. Am putea s-o punem de-o revolutie!
Nici bine nu gandesc, ca vad in dreapta mea niste protestatari.
Oamenii mărsăluiesc cu mesajul “NOT MY KING”, fraternizeaza cu politia, care e acolo, umar la umar cu ei, ca nu cumva treaba asta sa ia vreo intorsatura urata.
O intorsatura frumoasa as lua eu cand ajung in dreptul lui Green Park – locul de unde am avut in trecut cel mai rapid acces spre Palatul Buckingham. Dar nu numai ca accesul in parc e interzis, ci politia ii si scoate pe oameni de acolo.
Am legitimatia de presa cu mine, imi trece o clipa prin cap sa vad daca macar asa m-ar lasa in parc, doar ca nu prezint nici cea mai mica garantie ca am venit “sa relatez de la fata locului”: sunt imbracata in trening, cu geaca de mers pe carari montane, cu incaltari de umblat teleleu. Asa ca merg mai departe cu multimea, iar aici incep sa am prima dezamagire: placutele puse din loc in loc pe traseu nu mai zic “Catre Processional Route Viewing”, ci “Catre Ecran”. Pai, pe bune, stateam si acasa in fotoliu sa vad la “un ecran”.
Da, dar cine rata mersul de kilometri intregi prin ploaie/ploicica/duş, plus călcatul in bălți, plus sufocatul in multime?…
Incep sa regret ca am lasat plasticul ala de ploaie in camera. Incaltarile nu fac fața, simt cum inot usor in ele. Dar nu e loc de intors. La propriu! 🙂
Ia uite, dau de Regele Charles!!!
Un alt Charles, insa, Rege al Frantei, care a locuit candva in aceasta cladire londoneza.
Aflăm de la fortele de ordine ca, asa dresati cum mergem noi intr-o singura directie, vom ajunge in Hyde Park. What?!? Pai ne indepartam de Buckingham din ce in ce mai mult, f@&*k!!!
Si mergem, si tot mergem, traversam bulevarde, pana cand intram, cu chiu cu vai, in parcul cu pricina.
Nu stiu daca ati ajuns vreodata in Hyde Park. E mareee, nene. Si sa nu credeti ca minunatia de ecran spre care suntem impinsi e la intrare. O tipa de la Fortele de Redirectionare si Ametire a Multimilor ne arata pe unde sa o luam.
Pe drum, ma delectez cu oameni care mai de care mai inventivi, dornici sa transmita mesaje prin costumatia special creata cu aceasta ocazie.
Judec distanta ramasa dupa… sunet: faptul ca nu aud inca nimic care sa semene a transmisiune, ma dispera. E clar ca ecranul e la mama naibii!
“Cat mai e pana la ecran???” intreaba disperata o doamna pe o fata cu vesta.
“Inca 10 minute de mers”. Vai de capu’ nostru! Si de picioare, normal, da’ in cap tocmai ce ne mai loveste o ploaie.
Cativa dintre noi o scurtam pe drumul de cai, conferind o tenta maro incaltarilor, apoi o luam prin iarba uda, iar cand incepe sa se auda vocea de la transmisiune, eu, una, ma simt ca si cum ma apropii de finish-ul unui maraton!
HYDE PARK
Am ajuuuns!!!
Nu, nu la Palatul Buckingham, nu la Westminster Abbey, ci… la Ecranul din parc!
Noi la ecran, Charles la Westminster, dupa cum vad printre capete si umbrele.
E plin de lume aici! Fiecare incearca sa isi gaseasca un loc de unde sa vada bine, dar nimic nu iti garanteaza asta, pentru ca vin si tot vin oameni cu umbrele.
Apropo de “vin”, e multa bautura pe metru patrat, pe care fiecare incearca sa o protejeze cum poate. Ca nu toti isi doresc un spritz de vara facut cu apa de ploaie…
Bautura, mancarea si copiii mici din dotare sunt toate ascunse sub umbrelele parcate pe pături. O doamna chiar ma atentioneaza cand ma vede cum ma tot mut de pe un picior pe altul: “ai grija, e un copil sub umbrela asta de langa tine”.
Oamenii au venit ca la picnic aici, cu lăzi si cosuri cu alimente, cu scaune pliante si pături de toate culorile si din toate materialele, ca sa urmareasca incoronarea in timp ce baga in gura o slana cu ceapa. Englezesti, normal.
Sunt multe natii aici, din cate aud in jur, iar unii chiar s-au straduit sa se imbrace de sarbatoare.
Si, chiar daca altii nu s-au straduit, drapelul a devenit, de nevoie, un bun element vestimentar pentru ei… Nu stiu cat tine de cald sau cat opreste din ploaie, ca vad multa lume uda din cap pana in picioare. Sau, ca s-o zic p’aia dreapta, pana la chiloti, nene!
Ce sa va spun? Ca ma boscorodesc continuu ca mi-am lasat in camera si plasticul de ploaie si niste botosi de cauciuc de pus peste adidasi??? Nu va spun.
Lipăi prin iarba pana la un stand cu programul oficial al incoronarii. O vad pe Regina la coada la pipi, ca deh, e om si ea, si ma intorc la Regele din ecran.
INCORONAREA REGELUI CHARLES
Si incepe ceremonia, cu momentele ei importante, cu cadre pe toti cei prezenti in Abatia Westminster.
Daca e sa ma iau dupa reactiile publicului din parc la fiecare aparitie sau actiune de pe ecran, stiu care le sunt preferatii: William si ala mic, Louis, iar la polul opus, Harry si Camilla, cu usoare mârâieli primite…
Urmarind ceremonia, cred ca mi-am intins gâtul cu cativa centimetri pe viata, ceea ce nu e lucru rau. Greu sa vezi capetele incoronate de atatea umbrele si capete camuflate.
Mai zariti vreo umbrela??? Ai zice ca s-a oprit ploaia, dar nu-i asa!
Ce se întâmplă, de fapt: o data cu avansarea ceremoniei de incoronare, lumea a devenit mai atenta la ecran si, prin urmare, orice umbrela deschisa obtureaza vederea.
Astfel ca, dincolo de spectacolul de pe ecran, incepe un spectacol amuzant pe gazon: cum trece unu’ prin multime cu o umbrela deschisa, cum toti din spatele lui, pe o raza destul de mare, incep sa strige “strânge umbrelaaa!!!”
Imediat ce persoana respectiva strange umbrela, incep aplauzele hahaha. Invariabil, de cate ori aud intr-o parte sau in alta un ropot de aplauze, stiu ca nu e de la incoronare, ci de la faptul ca cineva si-a inchis umbrela, la cererea publicului…
A fost o reactie simpatica in parc cand Arhiepiscopul de Canterbury a luat Coroana Regala si s-a indreptat spre Charles.
Iar eu am avut o revelatie, sa nu radeti: m-am simtit… ca la noi de Paste, la Inviere! Caci, dupa ce Arhiepiscopul i-a pus Regelui coroana si a exclamat “God Save the King”, tot parcul a strigat intr-un cor “God Save the King!”. Impresionant!
Si gata, dupa ce “am luat lumina”, mi-am luat picioarele la spinare, fara sa banuiesc ca intoarcerea va fi chiar mai grea decat venirea aici.
ROAD CLOSED
Nu va puteti imagina cat ne-a ocolit politia si cat ne-au incurcat gardurile ridicate!!! Toate drumurile stiute de mine din vizitele anterioare erau acum doar niste capcane: o luai pe ele, te intorceai de unde ai plecat, ocoleai mai mult apoi si iar intrai intr-o capcana. Practic, din Hyde Park ajungeam mai repede in Franta decat la hotelul londonez.
Si am realizat un lucru: autoritatile n-au facut altceva decat sa ne bage pe toti intr-un mare țarc in natura, scapand de grija ca am putea sa populam prea multe zone din oras, greu controlabile. Caci eu m-am intrebat de ce naiba nu au instalat mai multe ecrane pe traseu. Sa te opresti daca nu mai poti merge si sa privesti ceremonia de unde esti.
Nu cred ca asta era planul lor, ci sa ne trimita pe toti intr-un singur loc, daca tot era “fully booked” pe traseul Regelui. Si uite-asa am stat cuminti pe o pajiste cu un ecran, wc-uri, tonete cu mancare, punct de prim ajutor etc etc, unde ne-a plouat de ne-a zapacit.
DUPA INCORONAREA REGELUI CHARLES
La doar vreo doua-trei ore dupa eveniment, pornesc pe drumul ala la care n-am avut deloc acces cand trebuia.
Desi gardurile sunt inca in picioare, exista niste mici deschideri pe unde poti trece.
Ma pozez si pozez locurile atat de bine stiute, dar “costumate” acum pentru incoronare.
E inca puzderie de lume pe strada care duce la Buckingham (The Mall). Regele e inca in Palat, avand in vedere steagul regal arborat.
Ca sa imi scot pârleala, ma pozez prin toate locurile pe unde stiu ca au trecut capetele incoronate si o tin asa pana la Palat.
Merg cumva contra valului si ii invidiez pe toti, caci probabil i-au vazut in carne si oase pe “oamenii zilei”.
Stanga-dreapta, dincolo de gardurile mici, ai imaginea clara a faptului ca unii chiar au venit aici cu niste zile inainte si au locuit pe trotuar pana azi, zi si noapte. Corturi abandonate, scaune de pescar, haine, saci de dormit, ca sa nu mai zic de recipiente, sticle, cutii, umbrele…
Ma intreb cum Dzeu s-au dus la un wc, ca eu cred ca niciunul n-a riscat sa isi piarda locul!
Unii inca isi mai folosesc scăunelele, pentru a face poze de la inaltime.
In piata din fata Palatului, gradena instalata special pentru ceremonie a fost clar unul dintre locurile VIP. Oare cine o fi stat aici?… Sper că sughiță la ora asta :). Văzură si caleasca dus-întors, văzură si balconul bine.
Si eu vad bine balconul acum, da’ nu mai e nimeni in el…
Aaaaa, faza: cat am parcurs eu drumul pana aici, la gard, Regele deja a plecat din Palat! Steagul Regal din varf a fost inlocuit cu steagul Regatului Unit.
Of, putea sa mai stea si el nitel, sa ne faca o surpriza noua, astora intarziati.
Corturile rezervate presei sunt pline de echipe de filmare, de jurnalisti gata sa intre in direct cu planeta. Ma uit dupa ai nostri, dar nu ii vad.
Unii sunt in pauza, altii sunt chiar in emisie.
Daca Regele Charles tot nu mai e la Palat, fac, in sfarsit, cale intoarsa. Sunt ca teleghidata dupa atata mers. Si cu degetele de la picioare murate, de la păpucii uzi.
Ma opresc direct la un magazin cu incaltari rezistente la ploaie, nu inainte, insa, de a remarca faptul ca pe celebrul ecran publicitar din Piccadilly Circus, e ditai poza de la incoronare. Cool!
Apropo: Majestate, imi datorati o pereche de Asics!…
LONDRA DE INCORONARE
De cand am venit si pana am plecat, mi-a placut sa observ cum s-a pregatit Londra pentru Incoronare.
In magazine, muzee, hoteluri, restaurante, pe strazi, in piete sau gari, vezi cum s-a mobilizat lumea sa orneze locurile. Unii au facut chiar si o poezie-acrostih.
Orasul e împopoțonat, cativa patroni s-au intrecut pe ei insisi in amenajarea propriilor spatii.
Barurile nu se lasa nici ele mai prejos, mai ales ca lumea clar va ciocni un pahar in cinstea Regelui. Sau doua. Sau trei….
SUVENIRURI DE INCORONARE
Fara exceptie, toate vitrinele librariilor pe langa care am trecut aveau in prim plan carti despre Charles, Regina, ba chiar si carti pentru copii cu “Printul Charles”. Scoase de la naftalina, cu siguranta.
Pentru a celebra Incoronarea, oamenii au creat (sau doar au scos in fata) diverse suveniruri, unele folositoare, altele comestibile, altele doar asa, pe post de bibelou in casa. Ca sa fiu cinstita, ma asteptam sa vad mult mai multe, chiar am fost usor dezamagita.
In schimb, m-a uimit ceva: a doua zi dupa Incoronare, la prima ora, am gasit intr-un magazin carti postale, cani si prosoape de bucatarie cu imagini chiar de la Incoronare! Doamne, cat de repede s-au miscat!!!
Mi le-am cumparat, normal haha.
In rest, nu mare lucru prin magazine. Tot ce am gasit, am fotografiat:
L-am vazut pe Regele Charles prin Londra in toate formele, la toate varstele lui si pe multe tipuri de produse: l-am vazut papusa, steag, l-am vazut pe cani, pe cutii de biscuiti, pe servete de bucatarie, pe tricouri, pe carti postale, l-am vazut Lego in marime naturala. Si intr-o multime de fotografii si afise!
Strada mi-a placut mai mult decat magazinele cu suveniruri. Ca pe strazi, unde nu te asteptai, dadeai de ceva legat de Rege sau de eveniment.
In intersectie la Marble Arch, o ditamai coroana mi-a taiat calea. E cu noroc, mi-am zis, mai ales ca nu mai e aglomerat in zona. Asa ca n-am ratat ocazia de a face un selfie:
Dar Regină cu adevarat am devenit un pic mai tarziu… Daca as fi stiut ca-mi pun coroana in cap, as fi cumparat de la un domn hermina vie pe care o plimba prin centru Londrei, ca sa am si eu “stofă” regală :).
A mers, insa, si fara hermină, mai ales ca am devenit Regină nu la Palat, ci la un restaurant haha. Unde proprietarul a pus la intrare un jilț si un cos plin cu coroane, pentru clientii care doresc sa ajunga intr-o clipa Rege/Regina. Eu am dorit:
Si, apropo de colectia mea de cutii postale, am calcat cu incaltarile mele rezistente la apa pe monograma Regelui Charles III, care va aparea in curand pe cutiile postale, pe pasapoartele britanice si pe cladirile oficiale.
Aproape 29.000 de pasi am facut in ziua Incoronarii! Ca sa il vad pe Rege in carne si oase pe 6 mai 2023. Nu l-am vazut… In schimb, carnea si oasele mele ma dor, nenicaaa.
A fost o zi memorabila. Pentru mine, cu siguranta!
ZIARE DESPRE INCORONARE
A doua zi, prima am fost la magazinul cu ziare! Am socat vanzatoarea cand am luat snopul de ziare care nici nu incapea pe tejghea… Mai avea un pic si inchidea pravalia.
Mi-am luat ziare 4 zile la rand. Multe mie, cateva pentru prieteni. (Si tot as mai fi luat, daca as mai fi gasit, ca s-au dat ca painea calda.) Am facut febra musculara de la cat am carat la ele in fiecare zi!
Cand mi-am facut bagajul, le-am cantarit, din curiozitate, dar si din nevoia de a sti cum le impart in valize: am 19,55 kg de ziareeee!!!!!
Asa ca, ce pot sa spun la finalul vizitei mele la Londra: Traiasca Regele! Ca asa mai fac si eu sport :))
