O sa ma certati, stiu, dar, daca imi dati sa aleg intre un mar si o ciocolata, aleg ciocolata… Ce sa fac, sunt dependenta de ea!
In Vietnam, insa, am avut o mare surpriza: am scapat de “drogul” asta zile bune! Pentru ca am intrat in raiul fructelor!
Doamne, n-am vazut in viata mea atatea fructe pe metru patrat!!! Unele cunoscute, altele absolut noi pentru mine. In sensul ca nici macar nu le vazusem vreodata in viata mea, nu mai zic de gustat.
Salivand la greu, am dat startul la cumparat, testat si infulecat fructe din Vietnam.
Si daca nu ai vrea sa cumperi fructe aici, tot nu ai scapa: e plin de fructe la orice colt de strada. Vanzatoare ambulante isi aranjeaza frumos marfa pe stative improvizate sau carucioare tunate, pe talere mari tinute in echilibru pe umar sau pe “tarabe” construite pe propriile biciclete.
Si se plimba prin oras, iti ies in cale, se mai opresc din cand in cand, astfel ca, pe oriunde te-ai invarti, dai de ele.
FRUCTELE DIN VIETNAM
Vietnamezii au o varietate foarte mare de fructe, la preturi foarte mici, pentru ca le cresc aici, la ei. De la ananas, pomelo, mango, fructul pasiunii, pana la mangustan, rambutan, fructul dragonului si altele cu denumiri pe care a trebuit sa le scriu pe litere, ca sa fiu sigura ca le pot gugãli ulterior…
In doua saptamani de vacanta am mancat fructe cat pentru 20 de concedii!
Am incercat sa testez cat mai multe, in primul rand din curiozitate. Si tot mi-au mai ramas unele neincercate, asa ca tre’ sa-mi planific o noua calatorie in Vietnam 🙂
Savuroase multe dintre ele! Altele, bune. Iar altele… nu prea pe gustul meu. Ca na, acu’ nu poa’ sa-mi placa chiar toate.
Dar ai de unde alege si asta e cel mai important! Iar preturile, chiar si pentru mine, ca turist, sunt absolut accesibile.
Mai multe vanzatoare ambulante mi-au cerut 100.000 dong pe kilogramul de fructe. Asta inseamna aproape 4 euro. Va dati seama ca pentru vietnamezi pretul e mult mai jos. Ghidul pe care l-am avut in aventura asta asiatica imi spunea ca, in mod normal, fructele costa intre 50.000 dong (app 2 euro) si 200.000 dong (8 euro) pe kilogram. Majoritatea intra la pretul cel mic. Cele care merg spre 8 euro sunt alea mai rare sau care se vand in afara sezonului lor obisnuit.
In Hanoi, unde am dat prima oara iama in fructe, primavara gasesti pepene rosu, vara – mere, mango, lici, prune, apoi toamna si iarna banane, caise… Asta ca sa va enumar din fructele cu care suntem noi familiarizati. Mai sunt o multime de alte fructe pe care le-am trecut direct la capitolul “exotice”.
Iarna, nordul Vietnamului cumpara fructe din sud, pentru ca in sud, fiind mereu cald, au din plin!
Eu am cumparat si din nord si din sud 🙂 , dupa cum mi-a plouat in gura sau dupa cum mi-au starnit unele curiozitatea.
Ananas, pomelo, banane, grepfrut, mango si papaya – la discretie! Daca nu vrei fructul intreg, nu-i bai, ca la vanzatoarele ambulante gasesti caserole cu felii, bucati de diferite gramaje.
Rambutan. Bun! Mi-am cumparat in mai multe randuri si, vazand ca sunt doritoare, negustoreasa mi-a bagat mai multe in punga, sa atarne la cantar (va suna cunoscut din pietele de la noi?…)
Mangosteen. Prima curiozitate avuta in Vietnam, pentru ca le vedeam pe toate drumurile si nu stiam ce sunt. Ba am si cerut indicatii de cum Dzeu se mananca si vanzatoarea mi le-a taiat ca sa pot scoate miezul alb, sa ma bucur de el. (Coaja lor e foarte tare, nu poti desface cu unghiile…)
Dragon fruit. Arata tare misto, il stiam si din alte tari, dar nu m-am omorat nici aici dupa gustul lui.
Era si intre fructele de la micul dejun, asa ca l-am gustat (randul din mijloc, farfuria din stanga), sa nu zic ca m-am inselat in trecut. Am ramas la aceeasi parere. E mai mult frumos decat gustos.
A, si am aflat ca miezul lui poate fi alb sau roz. Te prinzi, cica, dupa coja si frunze.
Puteti crede ca mi-am cumparat in ultima zi din Vietnam 2 caserole cu fructul pasiunii si le-am carat cu mine la Bucuresti?!?
Ce sa fac, nu m-am putut desparti de el!
Am bagat la fructul pasiunii in Vietnam!!! De la fruct proaspat taiat, la fresh din fructul pasiunii, smoothie din fructul pasiunii, mancare cu sos de fructul pasiunii.
Am injectat la pasiune in mine ca ma si gandeam: “Doamne, sa nu-mi scoti in cale vreun barbat frumos, cã jar mãnâncã!” 🙂
Custard apple. Sau, cum ii zice pe limba noastra: mar cu solzi.
Am fost fascinata de acest fruct cand l-am vazut pe tarabe, asa ca l-am cumparat, intr-un final. Mai scump decat altele. 80.000 dong (un pic peste 3 euro) kilogramul.
Am cerut instructiuni de utilizare si am aflat ca pur si simplu il decojesti de “solzi”, lucru care se face foarte usor.
Cam asa aratã ce ramane dupa ce ii scoti coaja. Si incepi sa musti din el. E ca un soi de piersica foarte coapta, altoita cu para. In capul meu.
Si tre’ sa ai grija sa nu iti rupi dintii in semintele lui, care sunt foarte tari si foarte mari.
Jackfruit. Explozie de jackfruit am vazut in Vietnam! Nu numai pe tarabe, ci mai ales in copaci!
Cu cat e mai mare aceasta minge de rugby, cu atat e mai aproape de cules.
Si il poti manca deja feliat, sa nu stai tu cu satârul dupa tine sa il rezolvi. Ti-l rezolvã altii.
Rose apple. Am dat de el la o vanzatoare in parc, dar nu mi-a inspirat incredere la cum arãta, asa, ca o soseta impachetata. Si nici nu intelegeam de la femeie ce poate fi.
L-am gasit apoi feliat, la hotel, dimineata. Am aflat ca e “mar roz” si brusc am capatat curaj sa il gust. E ok. Ca un mãr mai… parã.
Portocale verzi. 25.000 dong kilogramul. Adica aproape un euro.
Mi-am cumparat, ca imi era pofta de ceva suculent. Si taman am aflat ca portocalele astea verzi sunt mai mult pentru suc, spre deosebire de cele portocalii, care sunt pentru mancat. Deci la fix le-am nimerit!
Longans. Mici, rotunde, maro, agatate pe crengi in buchete, se desfac usor de coaja, iar miezul alb-transparent e dulce. Cam ca lici, dar parca mai dulce.
Si am mai dat de multe, foarte multe fructe. Toad fruit, Plum-Mango, Kumquat, Baby lime. Cred ca am dat si de corespondentul corcoduselor noastre dragi…
BUDDHA FINGERS
Ei, bine, desi e fruct, Degetele lui Buddha nu se mananca, asa ca nu va apucati sa il devorati in caz ca l-ati cumparat… Fructul asta are rol decorativ. Vietnamezii il cumpara si il duc ca ofranda in pagode, in temple.
Cu cat forma lui are forma unor palme impreunate, cu atat e mai scump, pentru ca e ca si cum ai avea palmele lui Buddha.
E foarte interesant si da, l-am vazut in toate templele, langa statuile Buddha, Lady Buddha sau ale regilor.
DURIAN
Ati auzit de “durian”? Eu nu auzisem, pana sa incep sa citesc mai multe despre Vietnam.
Este cel mai împutit fruct ever! Serios! E recunoscut ca fiind cel mai urat mirositor fruct din lume. Asa am citit, asa mi-a fost prezentat la fata locului si asa l-am calificat si eu cand am dat cu nasul de el. Doamneee, nu va imaginati cum pute! Are un miros pe care il simti de la zeci de metri distanta! Zici ca Primaria a trimis simultan un grup de vidanje la toate casele din cartier…
Arata ca un fel de castana supradimensionata (unul poate avea 1-3 kg!), iar tepii lui sunt atat de tari, incat o armata ar putea sa isi invinga inamicul cu durian pe post de ghiulea.
Cel mai des se vinde la bucata de fãt, cum ii zic eu miezului. Ca asa arata cele mai multe, ca un fãt. Un durian poate avea 2-4 camere si in fiecare camera e un miez, iar vanzatorul trebuie sa aiba mare grija cum taie coaja, ca sa obtina miezul intreg, pe care mai apoi sa il puna frumos in caserola.
Multi urasc durianul! Cine il place, insa, il place mult! Se pare ca nu exista cale de mijloc.
E un fruct cu extrem de multe beneficii, avand in vedere ca e bogat in vitamine (B-uri, C, A), fibre, fosfor, calciu, magneziu, fier, zinc si… hai ca insir aici tot tabelul lui Mendeleev.
Eu, in prima faza, l-am studiat de la distanta. De la mare distanta! Apoi m-am apropiat de tarabe, am pus intrebari, l-am pipait, dar nu l-am cumparat. (Apropo, e un fruct scump!)
Apoi am zis: “hai, Dano, curaj, ca n-oi muri”. Mi-am tinut respiratia si am cumparat o caserola cu cele mai mici 2 bucati din cate existau. 55.000 dong am dat, dupa indelungi negocieri (putin peste 2 euro), in conditiile in care cele mai multe fructe costa 50.000 dong/kg!
L-am infasurat bine intr-o punga si l-am tinut in rucsac pana la ora cinei, cand… le-am mutat nasul din loc tuturor comesenilor haha.
Reactiile cand i-am invitat sa ia o bucata de durian au fost dintre cele mai diverse. Putini dintre noi am avut tragere sa gustam.
Gustul? Greu de descris. Dar nu e un dezastru, chiar deloc. Cel mai rau e mirosul. Daca reusesti sa treci de el, poti sa il mananci. E ca un soi de banana pasata, dar care miroase a soseste murdare tocmai scoase din groapa de gunoi a orasului.
Am incercat sa il mancam si tinandu-ne de nas si a fost mult mai bine! Doar ca, daca in creier ti-a ramas mirosul, nu poti sa bagi prea mult. Dovada ca niciunul dintre noi nu a reusit sa guste mai mult de o bucatica. (Ce vedeti in fotografie este ce nu s-a consumat. L-am oferit angajatilor din restaurant, vietnamezi printre care erau si fani de durian.)
Faza tare e ca unele hoteluri interzic clientilor sa aduca durian in camere! Nu v-ati fi gandit ca se poate asa ceva, nu? O fac pentru ca mirosul lui infiorator, foarte puternic, se duce prin sistemul de ventilatie si in celelalte camere si ii pune pe toti pe fuga. Dar eu va zic, nu e nevoie de sistem: fructul asta oricum se simte de la zeci de metri! Mergeam pe strada si am crezut ca dau de un cal mort. Cand colo, era durian pe o taraba, la vreo 30 de metri distanta…
Faza si mai tare e ceea ce am citit pe site-ul companiei aeriene Bamboo, cu care am zburat intern: “smelling fruits (durian, jackfruit) are not allowed in carry-on baggage!” Deci, daca ti-ai propus sa bagi in valiza de mana niste durian, ia-ti gandul de la urcatul in avion…
APA DE COCOS
Am vazut abandonate la radacinile multor copaci nuci de cocos verzi. Semn ca in apropiere lumea a baut si bea apa de cocos din ele. E la indemana, cineva ii face nucii o gaura pentru pai si… gata bautura. E vorba, practic, de lichidul limpede din interiorul nucilor de cocos verzi, cand inca nu s-a format miezul ala alb pe care il rontaim. Atat. Nu se adauga absolut nimic gen zahar sau altceva.
O multime de beneficii am citit ca ar avea aceasta zeama! Hidrateaza foarte mult, in primul rand. Eu nu sunt fan, recunosc, dar in Vietnam se pare ca e una dintre bauturile populare, pentru ca o consuma des un numar mare de oameni.
Daca ce e sanatos nu mi-am luat, mi-am luat, in schimb, suc din trestie de zahar. Extrem, extrem de dulce!
In mai toate orasele am dat de mici tonete stradale la care vanzatorii vietnamezi iti prepara asa ceva. Baga trestia de zahar intr-un aparat-storcator, impreuna cu juma de lime (eu as fi pus vreo 5!) si imediat obtii un pahar de suc. Am dat 10.000 dong pe un pahar, adica mai putin de juma de euro.
Iata cum se face:
https://youtube.com/shorts/EilIHdwjNJg
Exista si din banana o bautura, dar aia e vin 🙂 N-am baut, habar nu am cum e “banana wine” (pare ca o tuica/palinca de la noi), dar am aflat ca un 1 litru costa 10 dolari. (Spre deosebire de vinul din orez, care costa 7 dolari pe litru). Banana wine cica e bun pentru oase, maini si spate. Pai cred si eu: cand te ametesti de la mai multe shoturi, nici ca mai simti ca te doare ceva…
DESERT VIETNAMEZ
Mi s-a facut la un moment dat dor de o ciocolata, o prajitura, dupa atatea fructe. Ce sa fac, pacate vechi…
“Nu stam prea bine la desert” – recunosc vietnamezii. Da, asa este, o confirm si eu: am mancat din tortul primit de ziua mea, am mancat din torturile altora si din deserturile de la hotel, dar nu m-am omorat dupa nimic. Au fost asa, ca un soi de checuri cu creme.
Am mancat pe strada gogosele pe care le gasesti la tot pasul. Gogosele clasice sau umplute cu o crema sau date prin cine stie ce. Sunt ok daca iti scade brusc glicemia, dar nu e ca si cum ai regreta daca nu le-ai manca…
Explicatia pentru care ei nu s-au stresat cu facutul dulciurilor este simpla: nu au nevoie! Ei nu mananca inghetata sau prajituri dupa un pranz sau o cina, fiindca au o varietate mare de fructe de care se pot bucura in mod natural.
Nici in magazine nu gasesti cine stie ce oferta la raftul de dulciuri. Alea locale nu sunt mare branza, iar alea internationale, acolo unde le gasesti, sunt chiar scumpe, raportate la fructe.
Ca sa va conving ca Vietnam e raiul fructelor, va mai dau un argument: in toata vacanta asta am trecut de mai multe ori pe langa una dintre gelateriile mele preferate si… nu am intrat sa imi cumpar inghetata! Ceea ce a fost surprinzator si pentru mine.
Cum surprinzator a fost si faptul ca mancarea vietnameza mi-a placut muuuult. Mancare despre care am scris aici, cu tot cu controversatul subiect “consumul cãrnii de câine”.
