Eram chiar curioasa cum arată Parisul in prag de Olimpiada, daca il vad, daca il simt altfel decat in alti ani in care am fost aici.
JOCURILE OLIMPICE DE LA PARIS
Un santier olimpic, asa am regasit Parisul la inceput de iulie 2024.
Profitand de vremea perfecta – 15-20 de grade Celsius! – o iau la pas prin locurile binecunoscute deja, dupa 16 vizite aici, dar descopar si locuri noi, pentru care n-am gasit timp in alte vacante sau despre care am aflat abia in ultimii ani.
Insa curiozitatea mea e legata de cum arata Parisul chiar inainte de a incepe Olimpiada.
TOUR EIFFEL
Hait! Ma duc si io ca la mine acasa la Trocadero, sa salut Tour Eiffel, cand… ce sa vezi? Gard, nenica!
Nu poti păși pe terasa larga pe care, in mod normal, vine puzderia de turisti sa isi faca poze sau sa vada “clipocelile” Turnului, la ore fixe.
Si chiar aici e ridicata o cladire pentru Jocurile Olimpice. Incerc sa imi dau seama daca e un loc pentru jurnalisti/corespondenti?
E amuzant cum toti care ne-am strans aici incercăm sa gasim o solutie de a fotografia Tour Eiffel prin gard.
Anumite imbinari ale gardurilor ne creeaza adevarate ferestre catre Turn si toti facem poze de parca asa avem acces la fructul interzis…
Eu sunt si mai dusa, desi am jdemii de poze de aici:
Imi fac si selfie cu gardul, incercand sa prind Tour Eiffel in spate, curat.
Apoi profit de gaura din gard sa bag bățul… pardon, telefonul, sa fac niste poze unice, fara picior de om:
Dupa ce ne chinuim ca prostii minute bune, stand la coada la crapatura din gard, descoperim la cativa pasi mai incolo ca gardul nu mai este acoperit cu nimic! Ne bulucim intr-acolo, sa obtinem alte poze bune.
Pe mine ma intrigă faptul ca nu stiu ce se ascunde in spatele gardului. O iau la vale, sperand ca pot cobori treptele spre fantani, dar nu-i posibil. Ma intersectez cu o patrula de politie, pe care o intreb daca se poate cobori spre Tour Eiffel. Nu se poate.
Asa ca fac cale intoarsa spre metrou si decid ca, a doua zi, sa ma duc pe partea celalalta, in Champ de Mars, unde sunt eu sigura ca voi avea o vedere neingradita.
Țeapaaa!!!
Nicio vedere, frate, ca aici e gardul intins si mai si! Pana la strada principala!
Aici, unde in mod normal vii si stai pe iarba la soare sau te plimbi pe alei, acum sunt ridicate constructii, vezi tot felul de masini si utilaje, corturi si… haide pa, ca nu vii tu cand vrei la Tour Eiffel 🙂
“Domnilor politisti – opresc 3 care isi fac rondul – ia uitati, sus in Turn sunt oameni, deci na, vreau si io sa ajung la el, ca n-oi fi mai fraiera”…
“O iei mataluța la pas pana nu mai poti, ba pe strada paralela, ba pe langa gard si ajungi la un moment dat si la el. Da’ uite-l, se vede si de aici.” – fac ei o gluma in final.
Daca le ziceam ca l-am mai vazut de 16 ori pana azi, ma considerau suspecta…
Si hai de-a lungul gardului, pana se blocheaza accesul, hai pe strada, hai iar pe langa gard, pana ajung in apropiere.
Plin de oameni, plin de politie. Numa’ la coada la intrare nu e nimeni! What?!?
Pai nu profit eu sa mai urc inca o data in Turn?!? Mai ales ca e clar, doar de sus pot vedea ce Dzeu au facut oamenii astia dincolo de toate gardurile.
Intru imediat la control bagaj, stau apoi 15 minute la coada la bilete (coada mica, dar lume nehotarata…) si imi iau bilet pana sus de tot! Yuhuuuu.
Bai, nene, cea mai desteapta de la ultimul etaj sunt! Cu fâș de vant si pantaloni lungi, rezist cel mai vine vâjgălăului de acolo. Altii, virgini in vizitarea acestui etaj, si-o fura rau!
Bun, sa nu uitam de scopul si durata vizitei: vreau sa vad ce e jos, in spatele gardurilor.
De la ultimul etaj, pozez si in fata si in spate.
Apoi cobor un etaj si pozez si de aici.
Ma rog, mai intai poza cu mine, sa o adaug la zecile de poze facute in acelasi loc…
Incerc sa apropii cat mai mult, poate-poate identific ce sporturi s-or desfasura aici:
Mai toti isi dau cu parerea. Unii in franceza, altii in engleza sau spaniola. Dar nu prea ma conving.
Mai cobor un etaj si realizez ca pot “croseta” ochiurile olimpice si pe fata si pe dos, cu ce am pozat cu o zi inainte:
Jos realizez, ca si la ultimul etaj, că nu e prea multa lume, fata de ce am vazut in alte dati. Unii angajati comenteaza ca sunt mult mai putini turisti decat anul trecut in aceeasi perioada.
Eu cred ca oamenii sunt speriati de vreme si de pregatirile pentru Olimpiada.
Norocul meu…
Mai stau si aici sa fac vreo 2000 de selfie, ca deh, cu cercurile olimpice nu am…
La un moment dat se ofera cineva sa imi faca o poza, in binecunoscuta traditie “tu imi faci mie, eu iti fac tie”. Ce bine, caci remarc cum telefonul meu, la pozele pe verticala, ma scoate muuult mai slaba haha.
Si, apropo de “slaba”: dupa o zi cu mancat pe fuga, decid sa ma rasfat pe Champs-Élysées, cu niste melci in sos delicios si o vita buna, care n-a mai apucat sa stea la poza.
NOTRE DAME DE PARIS
Nu există vizita la Paris fara sa merg pana la Catedrala Notre Dame. Cu atat mai mult cu cat am vazut-o “ranita” acum niste ani, vreau sa vad cum e acum.
Imi place ca au replantat tribuna din fata ei, pe care poti sta linistit sa o admiri, sa mananci, sa bei sau sa iti faci poze:
https://youtube.com/shorts/-FD4WRoZ1xQ?feature=share
Aici nu e cu Olimpiada, e cu santierul care o repune pe picioare. Ma uit la muncitorii de sus, ii filmez cat pot, sa vad ce fac acolo:
https://youtube.com/shorts/W0Xpe-3vvWA?feature=share
Toata lumea care ajunge la colt de Catedrala, pozeaza turla.
Semn ca rana care a durut cel mai tare atunci, in incendiul din 2019, e vindecata acum!
Imi fac damblaua cu pozele, ba pe nor, ba pe soare, apoi ma uit pe panourile de jos, pline cu pozele celor care muncesc la restaurare. Misto idee! Vezi multi oameni, tineri sau mai putini tineri, specialisti sau muncitori simpli, toti punand osul la treaba pentru ca Notre Dame de Paris sa isi recapete stralucirea.
Unde era fotografa asta cand am avut nevoie de ea? 🙂
E inca santier pe toate partile. Un santier cu poveste, o poveste din poze si informatii care merita vazute/citite.
Din apropiere, imi iau doua bule din faimoasa inghetata Berthillon si traversez agale podul cu palmieri, sa ajung la un metrou.
METROUL DIN PARIS
Acum, cu ocazia Olimpiadei, e plin la metrou de “indicatoare”, panouri lamuritoare, ca sa stii in ce directie sa o iei daca vrei sa fii spectator la cutare sau cutare sport.
Multe statii sunt inchise, deja blocate, pentru ca acolo se vor desfasura competitii, iar santierele sunt in focuri. Esti anuntat in mod repetat ca metroul nu mai opreste in statiile respective, sa nu iti iei teapa.
Ia uite si controlorii! M-au oprit si pe mine cand traversam de la un tronson la altul, sa vada daca am bilet. Aveam. Mi-am luat chiar cartela cu logo-ul Olimpiadei! (Ma rog, eu mi-am luat-o ca era mai ieftin asa decat sa iau bilet cu bilet, abia apoi am vazut ca e editie speciala.)
Oricum, iti trebuie mult curaj sa circuli fara bilet in metroul parizian, avand in vedere ca portile de trecere numa’ ca nu te omoara la cat de brutal se inchid! E un soi de sport extrem sa te strecori pe langa alti calatori.
MONTMARTRE
Multa lume pe scarile de la Bazilica Sacré-Coeur.
Ma uit si nu imi dau seama ce e diferit acum fata de alte dati…
A, stai! Scarile colorate si reminder-ul ca vine Olimpiada acush acush.
Si inca ceva: multaaaa politie! Foarte multa! Si la fel de multi jandarmi.
FORTELE DE ORDINE DIN PARIS
N-am vazut niciodata atata puhoi de politie si jandarmerie!
Echipe de cate 5-6 politisti, 10 sau chiar mai multe masini de jandarmi sau politie pe la fiecare obiectiv turistic!!!
Patrulare continua! Ma simt mai in siguranta asa, apropo de experienta pe care am avut-o fix acum doi ani, cu niste hoti romani, experienta despre care puteti citi aici.
O turista parca imi citeste gandurile si le zice politistilor care au urcat cu noi in funicularul de Montmartre: “Cel putin asa nu ne mai temem de hoti”.
“Ei, nu ziceti hop” – ii raspunde unul dintre ei, semn ca hotii n-au nicio jena in a actiona si in prezenta politiei.
Rog un politist sa ma lase sa ii pozez “patch-ul” de pe umar. Toti au asa ceva.
Si-l da jos, ca e cu arici, si mi-l da la poza. Of, si eu care speram sa il pot poza direct pe bratul lucrat la sala 🙂
Ii vad pe politisti, jandarmi, dar si armata cam peste tot pe unde umblu:
ARCUL DE TRIUMF
Conform “traditiei”, aici treci de pe o parte pe alta a bulevardului Champs-Élysées oprindu-te la jumate sa iti faci poza cu Arcul de Triumf. Mai de departe, mai de aproape, pândesti un loc liber, chiar la semafor.
Fac si eu poze, normal. Toate luminile semaforului le prind pe fata…
Pe Arc e simbolul paralimpic, cele trei “semiluni” colorate in cele 3 culori care se regasesc cel mai des pe steagurile lumii.
Si aici e plin de politie. Care “fraternizeaza” cu noi, astia gura-casca.
O iau in jos pe bulevard si imi cumpar cea mai mica cutie de macarons de la faimosul Ladurée.
6 bucati = 20 de eurooo. Nu mai iau dulciuri o saptamana, nene!
Mai jos un pic, unde mereu pozam coada mare de la intrarea in magazinul Louis Vuitton, ma surprinde maxim cladirea lor, in forma de cufar imens! Ziceti voi ca nu e tare!
PLACE DE LA CONCORDE
Hopaaa. Ce avem noi aici?…
Blocaj total in Place de la Concorde. Niciun pas nu poti face, ca piata e in santier.
“Salut” celebrul obelisc egiptean din centru, il pozez si prin plasa, apoi ma plimb pe langa gard, incercand sa pricep ce e acolo, ce se mai ridica, ce sporturi se vor desfasura, oare, aici.
Vad ca tribunele sunt deja montate. E o imagine tare ciudata – sa vezi fierataniile astea printre stalpi si statui cu insemnatate istorica.
HÔTEL DE VILLE PARIS
De la distanta vezi primaria “tapetata” cu insemnele Olimpiadei.
Am prins zona asta si cand era patinoar si cand era teren de volei pe nisip. Acum e inchisa pentru a fi transformata intr-o “terasa a jocurilor”, dupa cum vad scris.
Aflu ca aici se vor desfasura tot felul de evenimente si competitii, toata vara. Va fi deschisa pana pe 8 septembrie, iar accesul este gratuit.
Pe site-ul primariei, cam asa arata de sus terasa jocurilor:
Daca tot nu voi ajunge in perioada Olimpiadei sau dupa, zic sa fac o poza, pe nevazute, insa, caci ma chinui sa ridic telefonul deasupra gardului, sa prind ce e in interior.
Hai ca mi-a iesit 🙂
Trec prin fata pe la Luvru. Doar asa, sa iau pulsul. Acelasi vibe binecunoscut, aceeasi metoda de a “prinde” cu degetele varful Piramidei, pentru o poza frumoasa.
Imi aduc aminte ca, la ultima mea vizita in muzeu, am stat mult la Venus din Milo, care m-a fascinat in copilarie, atunci cand am vazut-o pentru prima oara. Suntem prietene antice…
Va pun aici piesa de muzeu, pentru ca am regasit-o acum, un pic diferita, prin oras!
ASSEMBLÉE NATIONALE
Daca la alte locuri iconice din Paris ma asteptam sa gasesc insemne ale Olimpiadei, steaguri, bannere etc., recunosc ca m-a surprins cladirea Adunarii Nationale.
In fata-i vopsit gardul, dar in spate-i…
… o serie de 6 Venus din Milo, fiecare reprezentand cate un sport, fiecare colorata intr-o nuanta aprinsa, iesind in evidenta pe fundalul alb de piatra al Palatului Bourbon.
Doamne, ce imi plac!!! Ma rog, ideea in sine.
Asa ca stau sa le fotografiez prin gard, doamna cu doamna.
MUSÉE D’ORSAY
Si, daca tot a venit vorba despre arta, am zis sa ma fac si eu “culta-n cap”, vizitand un muzeu de care n-am avut niciodata vreme (sau cel putin nu mi l-am pus printre prioritati).
Vizitez etajul de impresionisti, dar si expozitia temporara cu impresionisti adunati de prin diverse muzee ale lumii.
“Io, io, io l-am vazut in realitate, la Arles!” – vreau sa ma fălesc la lume aratandu-le tabloul cu dormitorul lui Van Gogh. Da’ mi-e ca ma scot paznicii in suturi din muzeu si ma trimit direct acolo, la Arles…
Asa ca tac, ma mut in alta incapere, unde rânjesc adormita la camera, cu podul lui Monet in spate, ca si pe asta l-am vazut in realitate, cu doar cateva zile in urma, la Giverny.
Poza cu ceasul imens al Muzeului pare un “must”, avand in vedere cati vizitatori stau frumos la rand sa se fotografieze langa el.
Iar Parisul vazut prin cadranul ceasului chiar arata mistoo…oolelei, cat e ceasul!!! Imi dau seama ca m-au acaparat impresionistii mai mult decat imi planificasem.
Ma grabesc sa ies, ca am de luat niste suveniruri si apoi o-ntind.
SUVENIRURI CU OLIMPIADA
Vizitand Parisul de 16 ori + asta, am cam luat tot ce insemna suvenir simpatic, colorat, util. De aceea acum sunt chitita sa caut suveniruri doar cu Jocurile Olimpice Paris 2024.
Si gasesc! Mascota Olimpiadei, la marimea din fotografie, se vinde la modestul pret de……… 100 euro! Nenicaaa, da’ ce, face si masaj la talpi obosite??
O iau si eu cu tupeu din raft, imi fac niste poze cu ea si o pun frumos la loc, mângâind-o pe cap, sa nu se supere.
Mascota o gasesti in dimensiuni diferite (de la 20 euro, pana la 100), sub forme diferite (plus, cana, insigna, balon, penar etc etc), mascota pentru jocurile olimpice, dar si cea pentru jocurile paralimpice (avand o proteza in loc de un picior).
Exista magazine oficiale, care vand exclusiv produse cu Jocurile Olimpice si esti tentat sa iei de la ele, mai ales ca sunt prin tot orasul. Insa vad inclusiv in supermarketuri suveniruri cu Olimpiada, avand si ele timbrul care atesta ca sunt originale.
Acu’… va spun sincer, eu am ales ce mi-a placut, fara sa caut timbrul, caci, pana la urma, toate sunt Made in China 🙂
Intr-un magazin de suveniruri zaresc aceste vederi si raman minute in sir sa le admir, sa le asociez cu olimpici romani, sa le pozez. Mi le-as lua pe toate! Noroc ca vad pretul: 3 euro (cel mai mare pret pe care l-am vazut pana acum la Paris pentru o carte postala!)
Pana la urma, cumpar una, nu ma las:
Scriu pe ea ca vreau sa avem campion olimpic la inot si o pun la cutie. Nu orice cutie:
Astept probele de natatie acum, ca e ca si cum mi-am pus pariul si nu mai pot da inapoi. Les jeux sont faits 🙂
……………………………
Cam asta e Parisul pre-Olimpiada pe care am reusit sa il descopar eu in doua zile si un pic. Ma bucur ca am facut-o!
Bine, Parisul in pandemie ramane in continuare pentru mine in topul lucrurilor de neimaginat! Pentru cine nu l-a vazut, iata-l aici.)
Si, pentru ca tot e vorba despre Olimpiada, puteti citi aici lucruri inedite, tare misto, despre Olimpiade, iar aici despre fabuloasa deschidere a Olimpiadei de la Londra, unde am participat. (Si mai apoi, despre Festivitatea de inchidere, unde am pozat vedete de la Hollywood care stateau foarte aproape de mine, in tribuna!)
