Nu, gata, stiu ce fac data viitoare: ma inscriu pe lista de figuranti care joaca in Emily in Paris!
Secventa in sezonul 4: Emily vine din Paris in Giverny, in faimoasele gradini ale pictorului Claude Monet, ca sa o gaseasca pe Camille. Si uite cum o cauta ea pe alei pustii, prin incaperi fara vizitatori. Doar la un moment dat trec prin cadru cativa “turisti”. Ei, bine, unul dintre ei as fi putut fi eu, daca m-as fi dus la casting pentru figuratie… Fraiera am fost. Vedeam si eu Giverny pustiu. In schimb, eu l-am vazut asa:
Giverny e un sat din Franta, situat in Valea raului Sena, undeva intre Paris si Rouen.
Plin ochi de lume la ora pranzului, cand am ajuns eu cu masina, dupa o ora si 13 minute de condus de la aeroportul Paris Beauvais. Merg incet-incet pe stradute inguste, printre valuri de turisti. Imi place ce vad! Dar ma paste ceea ce urasc eu cel mai tare: cautarea unui loc de parcare.
Vreun loc liber? Nici gand! Ma tot invart pe langa masini, doar-doar oi avea noroc sa iasa cineva. Au altii, io, nu… Asa ca ies din parcarea de langa Oficiul de Turism si ma iau dupa un alt indicator de parcare. Ajung intr-o poienita, ma rog, intr-o ditamai poiana, unde poti parca moca masina.
Doar ca e plin de masini si aici… Pana la urma o strecor pe a mea pe iarba, la limita corectului.
Ca orice roman care se respecta, las numarul in geam 🙂 Nu cred ca se poarta la ei treaba asta, da’ na, prefer sa stau eu mai linistita.
Ascuns intre copaci, chiar in poienita, zace bustul pictorului. Il salut si traversez soseaua printr-un pasaj subteran.
O iau dupa indicatoare si ajung, dupa cateva minute, la coada la casa lui Monet. Ma asez si eu, fara sa intreb “ce se da”. Dar apoi imi trece prin minte ca poate, avand bilet cumparat online, ar trebui sa vad daca stau bine aici, in fundul cozii…
Nu, nu stateam bine. Cu biletul luat online mergi direct la intrarea pe domeniu.
11,50 euro am dat pe bilet si, cand il cumperi online, trebuie sa bifezi ora la care vrei sa intri. Eu am ajuns cu vreo 45 de minute inainte de ora de pe bilet. Am zis sa imi incerc, totusi, norocul: am banuit ca, daca nu e puhoi de lume, ma vor lasa sa intru mai repede de ora programata. M-au lasat. Dar puhoi tot era…
GIVERNY
In 1883, Monet inchiriaza in sat o casa cu patru camere la parter, patru la etaj, doua mansarde si un hambar pe care il transforma in atelier.
In 1890 reuseste sa devina proprietarul acestei case inconjurate de o gradina de 96 de ari (9.600 mp!), care ii este camin timp de 43 de ani, pana la moartea sa, in 1926!
Citesc ca Monet a fost extrem de atasat de locul asta, de casa, de gradina cu multitudinea de flori si pomi, de lac… Toate ii lipseau ori de cate ori era plecat pe undeva.
Faptul ca azi pot sa ma plimb pe urmele lui, sa intru in casa lui, sa trec pe podul lui celebru sau sa imi fac selfie cu lacul cu nuferi se datoreaza unuia dintre cei doi fii ai sai, Michel Monet. El a mostenit domeniul si colectiile din casa si le-a lasat prin testament Academiei de Arte Frumoase care, din 1966, a facut mari eforturi sa redea frumusetea locului si sa il deschida publicului larg, in 1980.
GRADINILE LUI CLAUDE MONET
Ma uit pe harta incercand sa imi fac un traseu, dar ma las pagubasa. Iti arata oricum la intrare directia de mers, asa ca o iau dupa multime.
Mica padure de bambusi ma face sa ma simt ca in China, acum cativa ani. Ma astept sa rasara un panda care sa roada fericit dintr-un trunchi, chiar si din cele pe care, anumiti vizitatori si-au scrijelit iubirea.
Pârâul care curge pe la marginea domeniului ii da o nota idilica. Ai putea sta aici pe o banca sa scrii poezii de dragoste…
Gradina e impartita in doua parti: Clos normand, o abundenta de flori diferite, chiar in fata casei, si Gradina de Apa, marginita de plante orientale si salcii plangatoare, cu nuferi roz si traversata de faimosul pod japonez vopsit in verde.
Daca as fi jucat in Emily in Paris ca figuratie, asa as fi vazut si eu podul…
Realitatea, insa, asta e:
Podul e mereu plin de oameni, cei mai multi opriti sa isi faca poze in toate directiile, vorbind in toate limbile, razand, depanand amintiri.
Iar in barci nu, nu se da nimeni.
Ele zac linistite, la mal, conferind o imagine de basm acelui colt de natura.
Plimbandu-ma pe aici, pe poduri, pe marginea apei, printre flori, ma simt personaj in tablourile lui Monet…
Lacul arata superb in ziua asta de vara! Se aud pasarele, ba chiar si adierea vantului prin toate plantele de aici, in ciuda faptului ca e plin de lume.
Se fac poze in draci! Nici eu nu ma las haha.
E totul asa de frumos si atat de… natural, de firesc, incat mai ca-mi vine sa ma angajez gradinar la oamenii astia!
Peste poduri, pe garduri, pe cararile spre casa, langa lac, pe lac – e plin de flori!
Zaresc casa printre arcade, arbori si tufisuri mari de flori. Cum nu sunt nici ruda cu Monet nici Emily venita din Paris, o iau spre ea pe unde este permis vizitatorilor de rand.
CASA LUI CLAUDE MONET
Totul arata impecabil!
Cica obloanele si mobilierul de gradina sunt pictate cu nuanta de verde aleasa chiar de Monet. Tare, nu?
Emily in Giverny? O norocoasa! Nu e nimeni acolo, in afara de cativa gradinari.
Dana in Giverny? Ultima la coada lunga de acces in casa. Si e un soareeee.
Stam cu totii sa mai iasa cativa vizitatori, pentru ca un om de ordine sa mai bage dintre noi.
Si intru!
Peretii primei incaperi sunt tapetati cu tablouri! Pe unele le recunosc, pe altele, recunosc ca nu…
Intreb daca e vreun original prin casa. Mi se spune ca toate sunt la vedere, fara nicio masura de siguranta, asa ca exclus sa fie vreun original. Ce era original in casa asta e acum la Paris, in muzeul Marmottan Monet. Nu doar picturi ale lui Monet, ci si altele semnate de Renoir, Cézanne, Rodin, Manet etc., pe care Monet le avea aici, in Giverny.
Asta se vede de la unul din geamurile dormitorului domnului Monet.
Pai cum sa nu fii inspirat aici??… Sa tot stai sa pictezi. Sau sa scrii. Sau sa filosofezi. Sau sa iti suni dusmanii “cu video” 🙂
Abunda tablourile pe pereti. Dar eu ma uit si la fiecare element, obiect din fiecare camera, incercand sa imi imaginez viata lui Monet in aceasta casa, alaturi de familie. N-avea cum sa nu fie fericit!
Tare misto e incaperea galbena, “dining room-ul” familiei. Inteleg ca piesele de mobilier pictate in galben erau foarte moderne pentru vremea aceea.
Peretii de aici sunt plini de stampe japoneze. Monet a strans o colectie impresionanta!
Vaaai, bucataria, asa cum arata ea, cred ca e visul oricarui Chef! Pana si eu, varza la gatit, cred ca as face aici tot felul de fonfleuri…
Am dat si de aceasta cutie prinsa in perete. O fi vreun “seif” pentru oua proaspete?…
Inainte sa ies de pe domeniu, mai fac un tur al lacului, de parca as vrea sa imi fixez bine pe retina imaginea acestui loc minunat!
E un pic mai liber pe poduri, insa pe aleile inguste tot ma astept sa aud: “avancez, avancez”.
SUVENIRURI
Bineinteles ca nu plec pana nu trec si pe la magazinul cu suveniruri.
Practic, e o ditamai hala cu tot felul de produse pe care sunt picturile lui Monet, cu albume despre impresionisti si unde ai si un loc de relaxare, in caz ca vrei sa frunzaresti vreo carte.
Iau cate ceva si ies.
Afara, coada celor fara bilete e ceva mai mica.
Soarele s-a ridicat si, desi pe telefon imi arata 26 de grade, pare mai cald. Unii deja nu mai rezista si se ascund sub umbrele.
Eu fac o plimbare prin sat, sa vad ce mai e pe aici, dar nu zabovesc, pentru ca tre’ sa pornesc spre Normandia, unde incepe, practic, vacanta mea!
(povesti din Normandia – in curand!)
