Am gasit scrisoarea mea pentru Mos Gerila! Veche de vreo 38-39 de ani, daca ma iau dupa cum scriam si ce imi doream…
Dupa Mos Nicolae, care venea doar cu dulciuri si sosete, imi puneam mari sperante in Mos Gerila. Asa ca ma apucam sa ii scriu. Sa nu cumva sa aiba Mosu’ vreo scuza…
Rezumand, obsesiile mele erau:
- maimutoi cu puf – adica jucarie de plus…
- apreschiuri – mi se parea o mare smecherie sa ai cizmele alea babane, din fas
- penar chinezesc – dar cu oglinda, ca eu aveam fara…
- cerneala Extra – calitate superioara, parol
- bomboana lui “Cogeac” J)). Adica un soi de chupa chups de azi. Era “de lux”, pentru ca acadelele noastre obisnuite erau plate si insipide, nicidecum in forma de… planeta
- guma de mestecat
Pai, nene, vazand scrisorica asta, mi se clarificã brusc anumite obsesii din viata mea haha.
GUMA DE MESTECAT
“Gumela” era ciunga copilariei noastre. Era o lama cu gust… dulce, care, o data bagata in gura, se fãrâmitza. Daca aveai rabdare si dexteritate, reuseai sa legi firimiturile de guma pierdute in gura ta, intr-un soi de ciunga, pe care apoi o aruncai, pentru ca nu mai avea gust J .
Cand am primit, copil fiind, 2 pachete de guma Spearmint de la niste straini care venisera sa vada grupul muzical din care faceam parte, am avut senzatia ca am intrat in posesia celui mai tare cadou ever!!! Era “din strainatate”, or la asa ceva nici ca visai!
Punte peste ani – am ramas pasionata de guma de mestecat de calitate, pe care nu incetez sa o cumpar de oriunde ajung. Sau sa o primesc cadou. (Vedeti? La mine e usor cu cadourile haha. O poza langa o cutie postala, o ciunga si ma faci fericita!)
JUCARIILE DE PLUS
Nu-mi amintesc sa fi avut vreodata plusuri. Din alea adevarate, frumoase, moi. Multi ani, cea mai de pret jucarie a mea a fost o papusa Aradeanca (la vremea aia, cele mai tari papusi veneau din fabrica Aradeanca din Arad. Oare mai exista???). Am mai avut jucarioare din cauciuc sau plastic, niste jocuri de copii si… cam astea erau.
Dupa Revolutie, am inceput sa imi cumpar jucarii de plus aduse de-afara (desi trecusem de majorat…), ca sa imi rezolv dorintele nesatisfacute din copilarie… Am cumparat zeci! Am si primit zeci! Pe care, in timp, le-am tot dat.
Mi-am pastrat doar cateva, de care ma leaga amintiri pretioase sau pe care le-am adus, pe post de suveniruri, din diferite tari. Am un urs polar din Groenlanda, o araboaica din Emirate, un luptator de sumo din Osaka, un panda din Macao, am mascotele Olimpiadei de la Londra sau diverse animale de prin Toronto, Cape Town sau Maldive.
Sunt in casa alor mei si ma bucur in continuare de ele, ca un copil! Nu, nu ma joc cu ele, nu dorm cu ele J)), doar le scutur de praf… Insa, daca ma vedeti vreodata intr-un magazin de jucarii, sa nu va mirati ca iau toate plusurile la “giugiulit”.
disneyland paris 
hong kong osaka romania 
londra madrid londra
disneyland paris londra madrid alsacia 
bucuresti hong kong seul valencia aeroport otopeni
stockholm 
zurich londra colmar madrid 
aeroport seul londra
URSII HARRODS
Faimosul magazin Harrods din Londra creeaza dependentze. Fiecarui om, dupa buzunar… Eu cumpar, in fiecare decembrie, traditionalul lor urs de Craciun. De la prima mea vizita in Londra (2007) si pana in prezent, n-am ratat niciunul.
Asta m-a determinat sa vreau sa aflu istoria lui.
Primul urs Harrods de Craciun a aparut in 1986. A avut un succes atat de mare, incat oamenii astia au inceput sa scoata cate unul special, an de an!
Colectionarii – inteleg ca japonezii sunt cei mai impatimiti – au inceput sa ceara detalii despre ursi, numele lor, povestea lor etc. Ups, pai de unde?… Asa au realizat cei de la Harrods, in 2003, ca tre’ sa isi boteze ursii. Atat pe cei care urmau sa apara, cat si pe cei din urma!
Faceti cunostinta cu ursii mei Harrods:
- 2007 – BENJAMIN
- 2008 – OSCAR
- 2009 – MAXWELL
- 2010 – ARCHIE
- 2011 – FREDDIE
- 2012 – WOLSELEY
- 2013 – SEBASTIAN
- 2014 – JASPER
- 2015 – BENEDICT
- 2016 – HUGH
- 2017 – BERTIE
- 2018 – OLIVER
- 2019 – JOSHUA
- 2020 – NICHOLAS
- 2021 – ANGUS
- 2022 – LOUIE
- 2023 – ETHAN
CADOURI DE MOS
Bun, acum, ca m-am… psihanalizat J)), sa ne intoarcem la Mos Craciun. Pardon, Gerila! Ca nu auzisem in viata mea de Mos Craciun cand eram mica…
Aveam Mos Nicolae, apoi Mos Gerila si, in familia mea, mai exista si un al treilea Mos – Mos Vasile! Venea pe 1 ianuarie, cand tatal meu isi serba onomastica. Din ce imi aduc aminte, era cel mai bogat Mos!
Ciocolata chinezeasca din fotografie era regina intre cadouri! Dar si bomboanele cubaneze, despre care am aflat ulterior ca ai mei le luau pe sub mana, avand pile la o cofetarie. Ne ploua in gura cand primeam banane verzi, dar ele isi ocupau imediat locul pe dulapul din bucatarie, sa se coaca. Si mai primeam ceva de imbracat si carti. Sosetele cred ca erau leitmotivul sarbatorilor, nelipsind din sacul niciunui Mos…
Mancam apoi bomboanele de pom prinse in brad cu agrafe de birou maltratate. Dar lasam atarnata hartia colorata, lucioasa, ca sa nu stricam feng shui-ul bradului. Dupa care faceam o “sedinta foto” J)). Cu aceleasi ornamente de brad care mi-au insotit toata copilaria, ba chiar si adolescentza!
Si apoi, fugeam la zapadaaaa!!! Pentru ca da, aveam zapada de Craciun ;). Din plin!
I-as scrie an de an lui Mos Craciun. Dorinte am mereu, iar speranta nu moare niciodata, nu?…
Dar nu stiu daca acum foloseste email sau daca are whatsapp. Poate vrea sa il sun pe facetime sau sa il urmaresc pe instagram sau sa ii dau mai intai like la contul de facebook. Cercetez, ca inca mai e vreme…
CRACIUN FRUMOS TUTUROR!!!
