Daca in vremurile astea riscante nu ne putem vizita prietenii, atunci sa ne vizitam dusmanii, zic J)).
Ani de zile am fost cu ochii pe Las fierbinti, fiind productia cu care ne-am luptat eu si echipa mea in fiecare seara de joi. Cu orice emisie am facut, de la farse, Next Star sau masti. Un competitor puternic, cum ar trebui sa isi doreasca orice producator, daca vrea sa fie mereu cu toate motoarele pornite.
In drumurile mele, cand inca nu era cu “docoment”, am trecut prin Fierbinti si am decis sa fac un scurt popas la celebrul bar din Las fierbinti.
Ce-ai facut, Bobita? Ce sa faca Bobita, a inchis si el, obligat-fortat. Noroc ca pe tv e inca deschis barul. Ca asa mai putem sta si noi la un pahar de umor. Sa ne mai treaca de izolarea asta.
Un cocos cu pinteni, tzantzos, ma intampina pe post de bodyguard… E teritoriul lui acum si nu prea ii convin persoanele nepoftite. Una sunt actorii din serial si alta turistii ocazionali…
Gainile stiu ca se pot baza pe el, asa ca ma ignora total, vazandu-si de ciuguleala lor.
Daca barul din Las fierbinti e inchis, in schimb e deschis la balamuc! Pardon, la Balamuci!
Habar nu aveam de locul asta, chiar in apropiere de Fierbinti. O manastire de calugari, inscrisa pe lista monumentelor istorice, facuta, din cate inteleg, de un strabunic al domnitorului Constantin Brâncoveanu.
Cum Dzeu i-au zis Balamuci?… Cea mai plauzibila explicatie ar fi ca numele vine de la faptul ca intemeietorii primului schit din acest loc erau niste calugari “nebuni pentru Isus Christos”.
E locul perfect unde, pe de o parte, te simti in siguranta ca nu e picior de cetatean, pe de alta parte ai timp sa iti mai pui ordine in ganduri. Si in nelinisti. Si in fobiile care apar in perioada asta nebuna.
O iau inapoi prin Fierbinti, vad in drum o cutie postala – deja reflex format, de cand am colectia… Dar nu opresc. Am o poza mai valoroasa decat ce as face eu acum.
Bă, Celentano, ej nebun?… Plecași pă pandemie???
Ar vrea el…
E doar amintirea unei vacante la Lisabona, ca Vãncicã, nu ca Celentano, vacanta in urma careia am avut si eu de castigat o piesa la colectie.
Pe drum, zambesc ca proasta in masina, realizand cat de mica e lumea asta de tv. Nu stii niciodata ce iti rezerva viitorul. Sau sefii… Asa am ajuns eu “in pat cu dusmanul”, ca sa zic asa J). Pentru ca am lucrat cu Bobonete la un proiect.
Oricat de mare e lupta noastra pentru audienta, nu e loc de hatereala. E loc doar de ambitii. Si de „impreuna la jug”…
Ca e inchis barul din sat sau e inchis un oras intreg, ca e inchis la noi la serviciu sau in tarile in care ne-am planificat vacantele, avem, totusi, o certitudine: televiziunea ramane Deschisa. Macar ea sa ne determine sa #stamacasa.
