Sa-nceapa aventura!!! – mi-am spus eu plina de entuziasm la final de martie (alt martie…), cand am decis sa ma dau de ziua mea cu sania trasa de caini. Experienta povestita aici.
Cautarile mele pe internet m-au dus catre Groenlanda, perfecta pentru “dog sledding” la final de martie. Stiam atat de putine despre Groenlanda! Fusesem in urma cu doi ani in Islanda. Si atunci am remarcat ca as putea ajunge in Groenlanda nesperat de repede. Intre o ora jumate si trei ore cu avionul din capitala Islandei, Reykjavik (in functie de coasta pe care mergi).
Ca tot zic de Islanda si Groenlanda, imi spunea cineva de acolo ca fix invers ar fi trebuit numite: “Iceland” nu e atat de “icy”, cum “Greenland” nu e nici pe departe “green” J)). Cica vikingii i-au zis “Iceland” ca sa nu incurajeze aparitia altor doritori pe acest taram. Iar un nene care a calcat pamantul Groenlandei, a numit-o “Greenland” tocmai pentru a-i aburi pe oameni prin acest nume atractiv, sa vina sa populeze aceasta zona salbatica. Tare sau ce?
CUM AJUNGI IN GROENLANDA
Inot, daca esti smecher J)).
Cu avionul, insa, e o varianta realizabila… Din Islanda, din primavara pana toamna inclusiv, cu Air Iceland; iar din Danemarca, tot timpul anului, cu Air Greenland. Cam pe astea le-am descoperit.
Cu vaporul? Hm… nu. Doar intern se poate circula pe apa. Sau daca platesti vreun cruise transatlantic care cuprinde si Groenlanda.
Eu am zburat cu Air Iceland, o companie regionala cu care poti calatori intern Islanda sau spre Insulele Feroe si Groenlanda. Ceea ce am si facut…
CAND SA MERGI IN GROENLANDA
Pai eu, daca am vrut sa merg de ziua mea, m-am nimerit acolo la final de martie – inceput de aprilie. Perioada perfecta! Zapada peste tot, minus 15 grade Celsius (dar nu mai jos de-atat), peisaje de poveste, cer senin alternat cu ninsori. Dar am simtit cu adevarat ca am pasit in Groenlanda!
E important sa te decizi tu, ca turist, cand vrei sa mergi, in functie si de ce vrei sa faci acolo.
Iarna, pana spre aprilie, ai optiuni misto – aurora boreala, tururi cu sania trasa de caini, dar si plimbare cu vaporul printre aisberguri, hiking pe anumite trasee si zbor cu elicopterul peste ghetar.
Vara ai soarele de la miezul noptii, pleci cu vaporul sa vezi balene, faci hiking pe trasee mai lungi si poti zbura cu elicopterul peste ghetar.
CE SA ITI PUI IN BAGAJ PENTRU GROENLANDA
Citind ghidul pe care l-am primit inainte de plecare, ce credeti ca am facut? Am pornit pe net si prin oras sa imi cumpar haine “de Polul Nord”…
Si uite-ma cum caut eu prin magazinele de specialitate chestii pentru iarna de Groenlanda: rece, dar uscata.
“Insulating layers” – asta e ce imi apare des in ghiduri. Sa am pe mine mai multe straturi bune. Ca sa imi tina de cald fara sa transpir si sa am ce da jos… Deci nu imbrac un tricou, peste care pun cel mai calduros pulover din dulap, ca nu e bine. A, si nu bumbac!!! Tricourile de bumbac, jeansii, hanoracele din bbc sunt nuNuNU pentru orice experienta exterioara acolo.
Ca sa fiu ascultatoare si sa nici nu las prada frigului vreun centimetru de piele, ma apuc sa-mi iau de la caciuli de jdemii de feluri (inclusiv cagula), sosete din toate animalele posibile, manusi cu super protectie, de la alea cu 5 degete, subtiri, la alea cu cinci degete, groase, pana la alea super groase, cu un deget; ochelari de schi, de soare, de soare puternic, incaltari de zapada, bluze speciale – cu maneca scurta, cu maneca lunga, neagra, roz, alba, pantaloni de schi, sub care o sa am pantaloni polartec, sub care o sa am pantaloni de corp care permit pielii sa respire, mentinand insa caldura. Pana si chilotii mi i-am luat de plastic J. Dar sunt speciali, nu te pui cu ei…
Si gata! M-am oprit inainte sa fiu nevoita sa cer un imprumut la banca.
UNDE SA MERGI IN GROENLANDA
Eu m-am lasat pe mana unei agentii din Islanda, mountainguides.is.
Ei organizeaza excursii cu tot cu transport si hotel in Groenlanda. (Mi s-a spus ulterior, o data ajunsa in Groenlanda, ca pot sa imi iau excursii si prin ei direct. Adica prin worldofgreenland.com)
Destinatia mea a fost Ilulissat – cea mai populara atractie turistica a Groenlandei, fiordul Ilulissat fiind in Patrimoniul Unesco. Am aflat cu surprindere ca oraselul, fondat in 1741 ca punct comercial, e locul in care s-a nascut celebrul explorator polar Knud Rasmussen. Si in care turisti din toata lumea vin sa vada bucatoaiele de aisberguri care patrund in Disko Bay. De altfel, numele de Ilulissat inseamna “aisberg” in groenlandeza.
Cocotata in patul meu de la Bucuresti, mi-a trebuit ceva sa gasesc oraselul pe harta. Valeleuuuu, unde eeee. Am descoperit ca merg… la capatul lumii!!! E situat pe coasta vestica a Groenlandei, undeva dupa Cercul Polar, la o aruncatura de batz de… Canada!!! Cu 5 ore in urma fatza de Romania.
Dar mai exista locuri unde poti merge in Groenlanda – unul este chiar capitala, Nuuk, aflata si ea tot pe coasta vestica, ceva mai jos.
Iar pentru cei cu frica de zbor, ca mine, coasta estica inseamna automat si zbor mai scurt din Reykjavik, de cca o ora jumate. Si aici sunt locuri frumoase, din ce am studiat. Si sunt destule excursii organizate. Si inteleg ca ursii polari sunt vizibili cu o probabilitate mare aici. Coboara din nord, pe blocuri de gheata. Si se duc, saracii, pana in sud, cautand gospodarii, morti de foame fiind.
In fine, Ilulissat mi s-a sugerat, am zis Da si… merg inainte!
Pe aeroportul din Reykjavik, gata de check-in pentru Groenlanda, ma uit cu admiratie la cativa oameni super echipati pentru zone arctice. N-am vazut in viata mea cizme de genul asta, dar par de profesionisti. Amatoarea de mine are si ea cizme, chiar 2 perechi, mai de Polul Nord romanesc…
Am timp berechet de admirat “outfitul” tuturor din micul aeroport, dau iama si prin buticul cu snacks-uri, pentru ca suntem anuntati ca vom decola cu intarziere. Tocmai ce a tras o ninsoare puternica in Reykjavik si au de degivrat avionul… in mod repetat.
Maiculitzaaa, cand vad pe geam avionasul cu elice si aripioarele lui silfide, mai ca imi vine sa raman in Islanda, sa ma bag intr-o baltoaca geotermala!
Ca sa imi tin mintea ocupata, recitesc informatiile legate de cele 5 zile de Groenlanda:
- 3 ore si un pic zbor din Reykajvik pana in Ilulissat;
- seara, la ora 22.00, merg in tur de 2 ore sa vad Aurora Boreala. Pentru ca vremea e perfecta pentru asa ceva!
- a doua zi, fix de ziua mea, am tur de 2 ore cu sania trasa de caini. La pranz. E turul cel mai scurt si mai “light” din cate exista, fara dificultati, fara riscuri. Exista si alte variante: tur de 4-5 ore, cu traseu ceva mai greu, nerecomandat celor cu probleme de coloana, avand in vedere ca te zdruncina rau… Sau chiar traseu de 8 zile, spre nordul Groenlandei, cu dormit in corturi si toate cele. Tare!
- urmatoarea zi, tur de 2 ore jumate cu vaporul printre aisberguri;
- a 4-a zi, “snowshoe walking tour” de 2 ore, pe coasta. Traseul cel mai scurt si cel mai usor, caci nu m-as inhama la altele mai grele…
- in ultima zi, dimineata, tur de 90 de minute cu elicopterul, “sightseeing” cu 30 de minute oprire pe un munte, chiar langa imensul ghetar Sermeq Kujalleq, cel mai productiv ghetar din Emisfera Nordica! Apoi – bye bye Groenlanda!
Dupa circa doua ore de fezandat avionul, cand s-a oprit si ninsoarea, ne imbarca pe toti. Toti, adica 15. Atatia suntem. Intr-un avion cu vreo 30 de locuri.
Avem si stewardesa, ce ziceti de asta?
Eu imi desfasor pe scaunul de langa mine toate aparatele posibile, imi fac cruce de vreo 10 ori, apoi ma imbarbatez amintindu-mi informatia conform careia pilotii care zboara in zona arctica sunt extrem de experimentati. Doamne-ajuta! Ma linistesc, mai ales ca decolarea a fost ok, iar pe drum nici urma de turbulentze.
Traversam repede marea dintre Islanda si Groenlanda, dupa care peisajul devine spectaculos! Ai senzatia ca e o alta planeta acolo, jos.
Cand incepe sa reapara apa la orizont, ma uit la ceas si realizez ca ne apropiem. Si zaresc si oraselul!
Trei ore de zbor perfect, cu un avion care mi-a dat incredere, asa mic si cu elice cum era… Fara evenimente neplacute, astfel ca am facut sute de poze si zeci de filmulete pe parcursul drumului!
Iat-acum in zare, colo jos la vale… asta e Miorita mea de Groenlanda, inca lucrez la ea hahaha.
Cuprind dintr-o privire oraselul ascuns sub zapada si incep sa ma minunez.
Cu cat coboram mai mult, cu atat “tabloul” devine din ce in ce mai colorat, mai simpatic!
Case, case si case, asta vad deocamdata… Oare unde m-or caza?
ILULISSAT
Gata! Am aterizat perfect! Uf…
Nu va imaginati ca la scara e autobuzul de aeroport care sa ne duca la usa terminalului. O luam frumusel pe jos. Aeroportul e o cladire mica mica, in care ne asteptam bagajele la o banda mica mica, apoi ne suim intr-un microbuz mic, care ne lasa pe fiecare la hotelul lui. Nu prea mare…
Cum am pus piciorul pe pamant groenlandez, am fost sigura ca, din cauza frigului, mi se vor lipi narile! Dar nu. Nu e ger de Romania, asta e ger cu fitza… Dar e gerrrr, nu gluma!
Inuugujog – aud. Aflu ca inseamna “Hello!”. Asa cum l-am auzit, asa l-am si uitat in secunda doi, la cat de complicat mi s-a parut J.
UNDE STAI IN ILULISSAT?
Numeri pe degetele de la o mana hotelurile din oras. Unul singur de 4 stele, doua de 3 stele, apoi cateva locatii fara stele, airbnb si… gata.
Al meu e mai bun, imi zic oamenii care mi-au facut rezervare la el, desi are 3 stele, nu 4. Hotel Icefiord ii zice. E cam la 1 km de centrul oraselului, dar view-ul este de senzatie, fiind fix la marginea apei.
Imi preiau camera, fac poze de la fereastra, dau caloriferul mai incet, ca baga caldura de zici ca vor sa ma coaca! Apoi ies sa fac prima plimbare, sa iau primul contact cu lumea noua in care ma aflu. (Vorbesc de parca as fi Columb…)
Ce se vede in plan indepartat este insula Disko. A doua cea mai mare insula din Groenlanda. Si prima? Prima e… Groenlanda hahaha. Mi-a placut asta.
Un colt din orasel ma face sa ma simt ca intr-o carte postala! E totul asa de frumos! Si e atata liniste!!! Si frig! Dar sunt echipata bine, nu degeaba mi-am umplut valiza cu de toate.
Ma duc pe strazi in jos si in sus, mai aproape de apa sau inspre inima orasului.
Primul soc e ca nu pot tine ochii deschisi!
Lumina e atat de puternica din cauza zapezii care acopera tot, incat nici ochelarii mei de soare nu fac fatza. Asa ca recurg la unii de schi sau ceva, Dzeu stie. Zici ca’s Testoasa Ninja…
Remarc dupa primele sute de metri de mers pe jos, ca fiecare gospodarie detine doua mijloace de transport: o barca/salupa si un snowmobil. Ambele, esentiale pentru viata de aici.
Pentru zilele in care nu iti scoti nici snowmobilul nici barca, ai RATB… Sau taxi. Care e cat tancu’! (Am vazut si vreo taxiuri 2 normale, conduse de oameni care au mai multe functii in oras.)
Desi nu ma asteptam, bicicleta e si ea prezenta pe strazile acoperite cu zapada. O bicicleta cu niste cauciucuri groase, pe care aici o vad prima oara in viata mea.
Fetele astea nu au nicio strabatere sa mearga pe bicla la minus 15 grade.
Si normal, te poti deplasa si cu sania pe aici. Daca nici aici nu ai merge cu sania, apãi nu mai stiu unde…
Copilul groenlandez se joaca singurel pe strada. Iar eu merg si merg, pe jos, prin zapada. Si tot urc, ca, daca am fost cazata langa apa, tre’ sa urc ca sa vad tot orasul.
Si, pentru ca tot sunt la capitolul transport, iata ca dau si de politie si de salvare in drumul meu. Active chiar si in acest orasel de nici 5.000 de locuitori.
Apune soarele si eu inca explorez locul. Sunt zone parca desprinse din povesti. Sau din filmele cu Mos Craciun…
In departarea orasului, unde casele devin din ce in ce mai rare, sunt surprinsa de un sunet bizar rau. Am ureche buna, dar pe cuvant daca imi dau seama ce Dzeu poate fi. E din ce in ce mai acut. Un soi de… mieunat de grup.
Ce sa vezi? Mieunatul vine de la niste… caini! Acum, avand si contact vizual cu toti cainii din zona, asociez sunetul scos de ei cu un soi de urlet de lup, dar… domestic, simpatic. (Naiba, nu stiu cum sa explic cat mai clar ceva ce n-am auzit in viata mea.)
Pe niste versanti, sunt imprastiati la distanta unul de altul, multi caini. Doi cate doi, in general. Si cativa singuri. Legati cu niste sfori de piroane, astfel incat sa nu ajunga unii la altii, sa nu se bata. Sunt cainii care trag la sanii. Aflu ca ei acolo, in zapada, se odihnesc, mananca si dorm. Nu exista vreun cotet, vreun adapost unde sa fie bagati noaptea.
Prind fix ora la care un cetatean ii hraneste. Incepe un adevarat spectacol!!!
Pesti inghetati, asta li se da de mancare. Si cainii se ling pe degete (labe) dupa asa ceva.
Plec spre hotel si recunosc ca sunt coplesita de toate imaginile cu care mi-am clatit azi ochii.
Am continuat sa explorez orasul si in urmatoarele zile, inainte sau dupa excursiile platite. Chiar daca soarele a stat ascuns dupa nori.
Vedeti avionul din poza? Daca prindeam vremea asta cainoasa cand am venit aici, cred ca stateam pe perfuzii in avion…
In plimbarile mele prin Ilulissat, na ca am dat si de blocuri. Micutze, colorate. Deloc asemanatoare cu ce avem noi… Dar facute astfel incat sa reziste conditiilor vitrege de acolo.
Ce m-a mirat, este ca nu am gasit nicio farmacie, venind din tara in care farmaciile s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie… Ei, bine, aici am cautat de mi-au sarit capacele. Nu au. Nu exista farmacie in oras. Exista doar un spital, unde mergi daca esti grav. Daca nu esti, iti iei frumusel medicamente din supermarket si te pui pe picioare.
Sunt curioasa cu ce se ocupa oamenii de aici.
In primul rand cu vanatul si pescuitul, mi se spune. Pe locul 2 sunt serviciile – lucreaza in magazine, banci („bancA”, de fapt, pentru ca n-am vazut decat una…), servicii sociale etc. Si pe locul 3 abia e turismul.
Doua adolescente care nu au inca grija job-ului de maine, stau la o vorba-n drum. Incerc sa fac o poza fara sa le deranjez, dorindu-mi sa prind in imagine figura tipica a omului din Groenlanda.
Trecand pe langa ele, le ascult limba, din care nu inteleg o iota!
Cand am venit incoace, credeam ca aici se vorbeste daneza, Groenlanda fiind un teritoriu autonom, dar parte a Regatului Danemarcei (moneda folosita aici e chiar coroana daneza). Teapa: oamenii astia nu vorbesc daneza, vorbesc groenlandeza sau cum Dzeu i-o zice. Daneza, insa, o invata la scoala. Ca si engleza. Dar nu te bucura: poti intalni oameni care nu inteleg engleza deloc deloc.
CE SI UNDE MANANCI IN GROENLANDA
…ce am testat eu, adica
Pe cat sunt eu de mofturoasa in Romania, pe atat imi place sa testez mancarurile locale, “cele mai locale”, atunci cand plec in strainatate.
In Ilulissat nu ai multe localuri unde sa mergi. M-am si amuzat cand, inainte sa ajung acolo, am cautat pe net un Top 3 al restaurantelor din Ilulissat. Topul coincidea cumva cu numarul restaurantelor existente J))
Am luat-o prin zapada, la deal, spre unul dintre ele – Restaurant Mamartut (un nume pe care nu am reusit sa il tin minte nici pana azi…)
Un restaurant in zapada, as putea spune, avand in vedere ca, pana sa intri, mergi prin nameti.
La ora pranzului, am noroc! Inteleg ca seara e musai sa rezervi dinainte, ca sa gasesti o masa.
Am luat meniul si am comandat un platou traditional, desi multe de pe el nu imi suradeau. Dar voiam sa testez.
Mi s-a explicat fiecare chestie in parte, dar ce, credeti ca am mai tinut minte ceva cand am luat furculita in mana? Noroc cu pestele care seamana a peste… Clar nu il puteam confunda cu un pui J.
Ca sa stiu macar ce am gustat, am scos lista din meniu: peste, mult peste (de la pasta de cod, halibut afumat, somon, catfish si altii pe care nu stiu nici macar sa ii scriu), miel, creveti, icre de nu mai stiu ce peste, pate de ren si alte minunatii in miniatura… Recunosc, am inceput cu carnea de FOCA. Apoi cu BALENA (niste bucatele mici de pe platou)
Pretul platoului? Circa 30 euro.
Ca fel principal mi-am luat carne de ren. Vreo 26 euro.
Mancarea ca mancarea, dar view-ul face toti banii, mai ales cand afara e totul limpede.
Am mai venit o data aici, incantata mai mult de privelistea de senzatie, decat de mancarea traditionala. De data asta, am testat altceva:
Carpaccio de balena. App 13 euro.
O senzatie ciudata rau cand l-am gustat. Avea gust de… gheatza, nu stiu cum sa va spun haha. O foitza de carne cu gust de gheatza.
Exista restaurante sau cafenele si mai la vale, mai aproape de centru. Nu multe. Eu am dat de doua si le-am testat pe ambele…
In drum spre unul dintre ele, un localnic trece pe langa mine cu “prada” capturata. Omul si-a facut datoria, duce mancare acasa la copilasi. Oare cum le-o gati? Pe varza?…
Restaurantul Inuit e mic si simpatic asa, cum iese el in evidenta din zapada, un hexagon cocotat…
Ca sa mananci in el, tre’ sa ii respecti regulile. Asa ca fara “cuie” inauntru, ca le faci podeaua praf…
Aici am mancat steak de balena, ca ceafa de porc nu aveau J. Am dat aproximativ 23 euro.
Prima oara in viata mea cand am mancat balena a fost in urma cu niste ani, in Islanda. Nu am lesinat.
In continuare nu ma omor dupa steak-ul de balena. Are gust de… cum sa spun… ficat de porc, cu consistentza de muschi de vita.
Tot in buricul targului, poti manca si la Café Iluliaq.
Functioneaza ca un soi de fast-food. Diferenta e ca nu iti iei hamburger de porc sau de vita sau de pui, ci de… musk ox. What? Caut sa vad ce e. Din poze, pare un soi de bivol spectaculos. “Bou moscat”, zice traducerea de pe net.
… pe care l-am mancat J)).
Circa 21 euro! (frateee, mai ieftina a fost balena!)
In zona exista si un soi de pescarie, de unde localnicii isi pot procura capturile zilei. Nu stiu daca si cati turisti cumpara de aici, dar eu am intrat de curiozitate, sa vad ce au.
Ora e nepotrivita (dupa-amiaza), asa ca marfa e foarte putina la ora asta.
In schimb, am vazut multi pesti agatati la ferestrele oamenilor. Ca rufele la uscat… E vorba despre cod, pe care lumea il pune la uscat si astfel il poate manca tot timpul anului.
Am dat si de doua supermarketuri, in doua zone diferite, de unde iti poti procura de-ale gurii, dar si de-ale casei, papetarie sau haine.
Nu va imaginati ca gasiti in supermarket produsele cu care sunteti obisnuiti in tara voastra. E greu sa aduci aici multe, in special fructe si legume proaspete. Trebuie aduse de pe continent – din acest motiv, daca exista, au un pret destul de piperat. Dar te poti aproviziona de aici cu strictul necesar. Eu mi-am facut plinul cu dulciuri nordice si cu sucuri acidulate – simteam mereu nevoia sa beau ceva cu bule.
Restaurantul hotelului
Daca ti-e lene sa te mai infofolesti ca sa mergi prin zapada pana la restaurantele din orasel sau daca ai bifat deja putinele variante, o solutie la indemana e sa iei cina la hotelul in care esti cazat.
Eu nu de lene am ales solutia asta intr-o seara, ci pentru ca testasem deja ce era dincolo de hotel.
Am mancat o supa de ren si, ca fel principal, peste. Cu ocazia asta am remarcat ca printre turisti nu exista copii. Nici in excursiile facute nu am vazut, cu exceptia unui baiat de vreo 10 ani, venit cu mama lui. In rest, suntem doar adulti. Cateva cupluri – sot-sotie, unii chiar in varsta; cateva perechi de prieteni si, culmea, destui oameni singuri, ca mine. Si femei si barbati. (Nu, nimic la orizont pentru mine J)).
CE SUVENIRURI POTI CUMPARA DIN GROENLANDA
…mai precis, pe ce am pus eu ochii in Ilulissat
Nu ai multe optiuni. Adica nu te gandi ca gasesti nu stiu cate magazine de suveniruri, cu sute de produse, ca in orice alt loc turistic din Europa sau din alta parte.
Mi-am dorit mult sa iau ceva „de-al lor” si un lucru special mi s-a parut blana de foca!
Fara utilitate pentru mine, ca nu mi-am pus in cap sa fac poze goala pe blanitza J). Dar mi s-a parut ceva deosebit. Asa ca mi-am luat-o.
Pe spatele ei, am gasit o eticheta pe care este scris: “traditional hunt conducted by inuit communities for subsistence purposes”. Deci e o necesitate, nu un moft, o distractie.
Am vazut in mai multe locuri blanuri/piei de ren si de foca facute gen… tablou. Intinse cu sfori pe niste rame si puse frumos fie in holuri de hotel fie chiar si pe peretii unor cladiri.
Daca nu vrei blanitza, poti cumpara un suvenir facut din corn de ren. Au sute de modele! Scumpe, neneeee. Iar pretul creste pe masura ce sculptura in os e mai detaliata si statueta mai mare.
Tupilaq se numesc aceste figuri sculptate. In religia inuită a Groenlandei, tupilaq a fost un monstru razbunator, fabricat de un practicant al vrajitoriei sau al samanismului, din parti de animale, in principiu. I se dadea viata prin cantari ritualice, apoi era plasat in mare ca sa caute si sa distruga un anumit dusman.
Acum, aceste obiecte sunt printre suvenirurile cele mai cautate.
Tot din os oamenii locului fac si alte obiecte, cu utilitate: bratari, tirbusoane, diverse scule, suporturi. Din piei sau blanuri fac portofele, bratari, margele, inele, pandantive…
Am descoperit si locul unde se fabrica aceste suveniruri – un atelier micutz, in care localnicii muncesc ignorand orice intrus. Printre ei, vitrine cu produsele realizate, ca sa iti alegi ce vrei si ce iti permite buzunarul…
De aici am considerat de bun simt sa cumpar si eu ceva, in semn de apreciere pentru munca oamenilor astora.
Am gasit un eschimos unic, fara fatza haha. Ori s-a plictisit sculptorul la un moment dat si si-a lasat opera neterminata ori asta a fost viziunea artistica. Eu l-am ales pentru ca nu ma decideam intre toate fetzele vazute, care erau sumbre, aspre, furioase, hidoase.
Asa mic cum il vedeti, m-a costat 35 euroooooo. Aveau si unele mai mari, care te duceau la sapa de ren, pardon, de lemn!
Dupa ce l-am achizitionat, am mai stat gura-casca prin atelier, uitandu-ma la cum sculpta omul care l-a facut.
Hotelurile au vitrinele proprii, cu produse de vanzare. Margele, brose, agrafe de par, pandantive si alte bijuterii. Fotografii superbe cu Ilulissat sau Groenlanda, cu aisbergurile sau aurora boreala si chiar produse alimentare.
Daca femeia din mine a rezistat, copilul din mine nu a rezistat: mi-am cumparat un plus de-al lor, sa il pun la colectia de jucarii aduse de prin diverse colturi ale lumii.
L-am considerat pretios, ca scrie Groenlanda pe el. La fel cum scrie si pe sapca pe care mi-am luat-o inca din prima zi!
Daca ai bifat repede cele 1-2 magazinase cu suveniruri sau vitrinele hotelurilor, poti sa iti cheltuiesti banii in supermarketuri…
Intr-unul din ele au cizme de care ar fi trebuit sa am si eu aici… Cizme beton pentru zonele arctice, pentru adulti si copii. Rezistente la minus 40 de grade Celsius, sa n-ai nicio grija.
Si, cu mandrie maxima, remarc si un articol cu Dracula! Romania, Romania, imi vine sa strig, dar ma abtin. Zambesc, las produsul acolo, ca oricum nu stiu la ce e bun…
Daca intri in Centrul de turism, pregateste cardul…
Poti sa iti iei o bicicleta de Groenlanda, de exemplu J. Din aia cu niste cauciuri cat palma!
Vazand ca ma benoclez la ea, un vanzator mi-a aratat pe telefon plimbarea lui din ziua precedenta, cu una similara. Era un pic suparat ca nu putea prinde viteza pe cararile inzapezite, din cauza saniilor trase de caini.
Langa bicla e o blana de ren. Si o sanie. Ambele se pot cumpara.
Si ia uite ca au si caciula potrivita pentru minus multe grade. E o caciula facuta din blana de foca! (Zici ca sunt nea Mitica de la pielarie J.) Recunosc, tine atat de cald, incat n-am putut sta cu ea prea mult.
Ce am mai cumparat eu? Pai carti postale pentru tot poporul roman, cateva brelocuri din corn de ren (niste mini tupilaq), magneti, un cd al unui cantautor groenlandez (Rasmus Lyberth), niste pungi cu ierburi locale (angelica) bune de pus in diverse mancaruri sau doar amestecate cu unt si intinse pe paine.
Si gata shopping-ul in Groenlanda.
Gata si cu Groenlanda, gata si cu ziua mea care a durat 5 zile J))
Ma imbarc in avionul micutz, dar sigur, pe o vreme la fel de senina ca la venire si salut Ilulissat de sus! Acum identific multe locuri.
In avion, remarc cu amuzament cum insotitoarea noastra de bord, imediat dupa decolare, se asaza frumos pe scaunul din fatza mea si se apuca de… crosetat!!!
Ei, hai, ziceti ca ati mai vazut asa ceva in calatoriile voastre cu avionul. Mi s-a parut foarte simpatica!
Timp de 3 ceasuri, revad filmul experientelor traite in Groenlanda. Povestea fiecareia dintre ele, aici:
- spectaculoasa Aurora Boreala
- turul cu sania trasa de caini
- cu vaporul printre aisberguri
- walking tour de 5 ore pe coasta, cu snowshoes
- turul cu elicopterul la cel mai productiv ghetar din Emisfera Nordica – Sermeq Kujalleq
…Si ca sa trag linie: 5 zile in Groenlanda – avion luat din Islanda + cazare in hotel de 3 stele + cele 5 excursii enumerate mai sus = 2.925 euro. Asta fara cheltuielile de acolo: mancare, internet, suveniuri si… geaca Canada Goose, cadou de ziua mea J))
Un cadou scump, cat pentru 5 aniversari consecutive… Dar a meritat!
4 Comments
Dragoș
2 octombrie 2023 at 13:39Și eu mă simt atras de regiunile extreme, puțin populate și puțin explorate gen Groenlanda, Alaska, Siberia, Țara de Foc și chiar Antarctica. Nu am avut ocazia și nici resursele pentru a ajunge într-un astfel de loc, dar mă fascinează profund poveștile celor care au avut șansa de a experimenta aceste regiuni.
Dana Mladin
6 decembrie 2023 at 02:08Niciodata nu e prea tarziu. Eu nu ma gandeam ca voi ajunge acolo. Am luat-o pas cu pas…
Gabriela
8 decembrie 2023 at 09:56Buna, As dori o experiență in Groenlanda (Nuuk) in 2024. Cam la ce suma sa ma aștept pentru 2 persoane drum, hotel, mancare, suveniruri? in mare…Cu avionul cum facem? exista zbor direct din București?
Dana Mladin
6 ianuarie 2024 at 02:40Buna. Eu am fost in Ilulissat, ceva mai sus si, inteleg, mai turistic decat Nuuk. Am zburat din Islanda, din Reykjavik. Cam 3 ore. Dar am fost in 2016. Asa ca nu cred ca preturile de atunci mai sunt relevante… Oricum, imi aduc aminte ca totul era scump 🙁
Anul acesta in Islanda am intalnit un ghid roman foarte ok, care face si tururi in Groenlanda. Iti las aici pagina lui, vorbeste cu el. https://www.facebook.com/barabas.gheorghedan