Sarmale? Zacusca? Slana? Muraturi? Palinca?
Sunt sigura ca cei care locuiti afara sau va vizitati rudele din strainatate ati bagat cel putin o data in valiza asa ceva, calatorind cu avionul.
S-or mira alte popoare de noi, dar ce ne pasa? Pentru noi a devenit deja o normalitate J.
Nu stiu voi, da’ eu mi-am adus aminte zilele trecute de nebuniile mele.
Prima care mi-a venit in cap nu ar mai fi permisa acum, mi-e clar.
INGHETATA HÄAGEN-DAZS DE LA MADRID
Incepand cu 1999 am tot mers la Madrid, la Valeriu Lazarov, cu treaba. Multa treaba!
In putinele ore in care puteam fugi in oras cu cei cativa colegi, incercam sa vedem cat mai multe din Madrid si sa mancam tot felul de chestii noi.
In una din deplasarile astea, am descoperit o inghetata de senzatie!!! Eu nu mancasem niciodata in Romania sau in alta parte ceva mai bun si a fost… dragoste la prima degustare!
Degeaba descriam eu la telefon celor din Romania cum e, ce gust are, cat de tare mi se pare. Trebuia sa aduc dovada! Si… am adus-o:
Am cumparat doua cutii de juma de kil de Häagen-Dazs, le-am pus intr-o punga si le-am luat cu mine in avion. La picioare, ca sa fiu sigura ca, daca vor curge, ma fac de cacao (si praline) pe un perimetru mic.
Doamne, cand am ajuns cu ele in tara, asa zeama cum erau, mi s-a parut ca am adus extraterestrii pe Planeta Pamant!
ULEI DE MASLINE DE LA FERME DIN TOSCANA
O data cu atasamentul meu fata de Toscana, a venit si atasamentul fata de uleiul de masline extra-mega-ultra virgin, luat direct de la fermieri.
In ultimii ani, mi-am tot facut plinul. Dar, cum trimiterea unui colet pana in Romania ma costa prea mult, am decis sa imi aduc singura uleiul.
Si uite-ma cum inghesui eu nici mai mult nici mai putin de 10 litri de ulei in valiza. Ce-or fi zis aia de la vama, Dzeu stie… Stiu insa ca prietenii s-au bucurat mult de cadou!
Ma rog, caratul uleiului in valiza nu e asa spectaculos. Era in cutii metalice bine impachetate in tricouri si pantaloni. Ar fi fost o smecherie daca il aduceam in pahare de cristal cu care faceam jonglerii in timpul zborului, nu?
In schimb, la Roma am luat-o razna!
PASTE DE LA ROMA
Cand i-am zis chelnerului ca vreau 2 portii de paste la pachet, plus alea care mi-au ramas de la pranz, nu banuia ca le iau sa le… emigrez in Romania!!!
Ce sa fac? Mi se pusese pata pe ele! Si pe carbonara si pe cacio e pepe.
Eu sunt fan paste si recunosc ca in Roma am mers pe recomandari in locuri cu paste delicioase!
Asa ca, disperata ca imi va fi dor de gustul lor, m-am decis sa le car cu mine in tara…
Stati, ca n-a fost asa de simplu: am fost la supermarket, am cumparat folie de plastic, folie de aluminiu, pungi termice, ca sa fiu sigura ca ajung cu ele in buna stare, fara a-mi curge prin haine.
Acasa, ãsta mi s-a parut cel mai bun “suvenir” ever. Dar s-a dus a doua zi…
Am repetat figura in anii urmatori, cu alte paste carbonara, dintr-un alt loc senzational. Cu tot tacâmul dusului la supermarket.
De data asta nu am mai fost asa egoista, ci am adus si prietenilor hahaha.
Bun, o sa ziceti ca sunt disperata de foame J)). Sunt, dar de pofta, as zice eu.
Asa ca trec la ceva necomestibil.
PISTOL LA/DE LA BARCELONA
Filmam niste farse la Barcelona. Cãraserãm cu noi o gramada de costume, recuzita inchiriata, machiaj etc. Nimic de notat la dus.
La intoarcere, insa, DUPA check-in, cand stateam linistiti la poarta de imbarcare, ne-am trezit cu politia pe cap! Ups! Ce-am facut, fratilor???
Politistii au cerut sa discute cu seful grupului si uite-ma impinsa de la spate J. Din nefericire, niciunul dintre noi nu vorbea spaniola (nu mai zic catalana…)
Ma duc cu domnii politisti, care ma pun in fata uneia dintre valizele noastre, valiza din care se revarsau costumele si cateva elemente de recuzita.
Problema? Un pistol!
Recuzita si el, normal. Doar cã o copie 1/1 cu un pistol adevarat. Inchiriat in Romania ca la carte, de la studiouri care cu asta se ocupa. Dar parea autentic 100%. Asta era problema lor si mi-o tot repetau. Aveam in valiza O ARMA!
Ei, sa ma vedeti pe mine cum le-am explicat intr-o spaniola perfecta: “mi amor, estoy embarazada, mala mujer, cojones, paella” si alte cuvinte pe care le stiam si io. C-o fi, c-o păți, e un pistol recuzita, folosit de noi la filmari, stiti, noi avuram niste filmari in Barcelona, cu actori, costume etc. etc.
Politistul nu si nu, e pistol, e arma, ce pana mea cauta in valiza ta?!?
Si uite-asa ne-au scotocit toate bagajele, in timp ce eu le argumentam ca am trecut bine merci cu el prin vama din Romania, ca nu e real si ca e inchiriat (astea cred ca le-am zis foarte clar cu mainile J).
Am scapat de arest, amenda sau ce ne-o fi fost scris, insa si de pistol, care ne-a fost confiscat.
CE MAI POTI ADUCE IN VALIZA
Chiar, ce mai poti?
Eu, una, am mai adus in tara un… CACA DE ELEFANT!
Serios! Si nu orice rahat, ci caca de elefant african haha. Am venit cu el din Cape Town!
Dar aici am o scuza, ca acest caca de elefant este suvenir, frumos conservat, cumparat din magazin:
Daca pe mine ma considerati dusa, pai sa va zic si de altii:
Cand am fost in Groenlanda, am intalnit doi tineri din Indonezia care si-au dorit mult sa duca in tara lor… gheațã!
Au luat niste bucati mici dintr-un aisberg, bucati care pluteau aproape de ambarcatiunea in care eram.
Nu ma intrebati cum le-au impachetat, cum le-au pus in valiza si le-au carat in tara lor, ca nu stiu. Dar cred ca a fost sarbatoare acolo cand au ajuns ei cu miniaisbergul, la plus 40 de grade Celsius.
In ceea ce ma priveste, nu stiu ce-o sa ma mai tenteze in calatoriile viitoare, dar abia astept sa aflu!
Ceva idei?…
