Unul dintre primele locuri in care am vrut sa ajung in Islanda a fost insula asta mica, de pe Cercul Polar. Nu stiu de ce. Ma fascina ideea ca eu, de la paralela 45, ajungeam la 66,33 grade latitudine nordica.
Primele zile in Islanda imi taiasera tot elanul vacantei din cauza vremii ploioase, care imi bagase frigul in oase, asa ca nu aveam mari asteptari de la insula asta de deasupra hartii Islandei.
Am zburat cu un avion micut din capitala Reykjavik pana in orasul nordic Akureyri, urmand sa ma imbarc, alaturi de foarte putini calatori, intr-un avion si mai mic, care sa ne duca pe toti pe insula Grimsey.
Avand in vedere frica mea cronica de zbor, imaginati-va ce era in capul meu vazand vremea câinoasa de afara si micul avion, cu care urma sa zbor peste Ocean…
Pana la locul meu am mers in profil, ca nu incapeam altfel… M-am asezat frumos pe locul rezervat si mi-am facut curaj, gandindu-ma ca cei doi barbati aflati la mansa zboara des pe astfel de vreme si prin astfel de locuri. Asa ca am reusit pana si sa imi scot aparatul foto, ca sa fac poze 🙂
Si am decolat. Zborul? 30 de minute, nu mai mult. Am lasat in spate coasta nordica a Islandei, mohorata rau in acea zi de iulie, si am luat-o intr-o directie luminoasa, culmea! Incepeam sa fiu surescitata la gandul ca, desi nu stiam mai nimic, aveam sa descopar multe.
INSULA GRIMSEY
Cred ca a contat enorm prima impresie! Nu cred, sunt sigura.
La 41 de kilometri de coasta de nord a Islandei, am aterizat pe o insula verde, scaldata in soare, o bucata de pamant de 5,3 kmp, lunga de 5,5 kilometri, aflata fix pe Cercul Polar.
O insula formata din roca vulcanica, pe care traiesc mai putin de 60 de persoane si… peste 1 milion de pasari de apa!!! Pe bune!
Va dati seama ca ardeam de nerabdare sa o descopar!
O data primit bagajelul luat cu mine pentru o noapte de cazare, am fost reperata de o doamna, gazda mea.
Nici bine n-am iesit din aeroport, ca am si dat de pensiunea doamnei. Aici ar fi cel mai potrivit sloganul nostru “la doi pasi”, dupa cum se vede si in fotografie. Este, practic, cel mai scurt transfer aeroport-cazare pe care l-am avut vreodata haha.
UNDE STAI IN GRIMSEY
Sunt doua pensiuni mari si late pe insula.
Una este cea de langa aeroport, numita Básar. In care am si stat. Are 8 camere micute, o bucatarie comuna si o baie tot la comun.
Cea de-a doua e aproape de port, unde acosteaza vapoarele cu turisti. Se numeste Gullsól si e la fel ca prima, ca dotari.
PE CERCUL POLAR
De la geamul camerei mele micute se vede punctul care marcheaza faptul ca te afli chiar pe Cercul Polar – unul dintre cele mai cunoscute repere ale insulei. Las bagajul si cobor instant cu aparatul foto, de parca ar fi disparut stalpul ala daca as fi stat si io ca omu’ sa respir un pic, sa imi desfac rucsacul, sa fac un pipi…
Patru turisti isi fac si ei poze aici. Aglomeratie mare, ce mai 🙂
Ii astept sa termine si sa o intinda, ca sa ma instalez eu, stapana Cercului Polar…
Mă proțăpesc acolo, dar na, am nevoie de ei, pentru că selfie-ul nu mă ajută aici.
Stalpul a fost instalat in iulie 2003. In ideea ca oamenii sa poata traversa Cercul Polar pe un fel de pod – e, practic, o scara de o parte si de alta a unui pârleaz:
Ma apuc sa imi marchez teritoriul. Stati, nu va ganditi la prostii! Scot drapelul romanesc cu care am venit special de acasa, il infig in stalp si uite asa dau un pic de culoare locului haha.
Apoi ma duc la vanatoare de pufini. Arma din dotare? Aparatul meu Canon.
PUFINII
“Esti in locul si la timpul potrivit”, mi se spune. Pufinii, aceste pasari de mare nordice, cu fata de papagal, isi petrec cea mai mare parte a vietii lor pe apa, insa vin pe timpul primaverii si verii pe uscat, mai ales in Islanda, pentru a forma colonii de reproducere.
Ies eu de pe cărare sa ii vad pe coasta si sunt fascinata de cat de multi si de simpatici sunt!
In unele locuri, dau de cate un aparat foto “de camuflaj”, fara stapan:
Ma uit la aparatul meu si ma simt asa mica pe langa ce vad aici…
Adevarul e ca insula asta este locul ideal pentru a veni, ca fotograf profesionist, sa surprinzi pasarile.
Zaresc si proprietarii camerelor mamut. Stau si asteapta fâlfâiala perfecta. Cu multa, multa rabdare. Inteleg ca se fac bani frumosi din treaba asta.
Mă înarmez si eu cu rabdare si mă apropii usor-usor de promontorii, unde ii vad pe pufini cum stau “la taclale” sau cu pesti in cioc. Sunt mega incantata sa vad in realitate, cu ochiul liber, ce am vazut doar la tv. Si sa fac poze asemenea celor pe care le-am vazut pe internet. Pur si simplu, cu aparatul pe automat…
GRIMSEY VAZUTA DE SUS
Insula are cateva trasee de batut cu piciorul. Usoare. Unele locuri iti dau posibilitatea sa vezi peisajul de sus. Nu foarte de sus, avand in vedere ca in partea de est, cea mai inalta, insula se ridica la 105 metri deasupra nivelului marii.
Dar plimbarea merita! Aerul e din ala de simti ca iti cureti plamanii. Iar peisajul e atat de frumos, incat ti se repara instant orice miopie 🙂
De pe cărările insulei văd “rata” care transportă pe mare călătorii de pe “mainland” (din Dalvík) pe Grimsey si înapoi:
Un drum dureaza 3 ore.
Multi dintre turistii care vin pe calea apei se opresc pe insula doar cateva ore, pana cand vaporul pleaca inapoi. Se plimba un pic, fac poze, mananca ceva, cumpara ceva si gata.
SANDVIK
Pornesc pe jos, pe strada principala a singurului sat de pe insula – Sandvik.
Sunt curioasa cum traiesc oamenii astia, cum le arata casele, ce au, ce fac…
E soare puternic afara, dar temperatura nu depaseste 16 grade Celsius (iulie, da?).
Ma holbez la case, la curti (desi nu prea exista garduri) si la ce mai au prin ograda. Nicio miscare, pe nicaieri. Niciun latrat de caine, nicio pisica lenesa.
Aveam sa aflu mai tarziu, vorbind cu localnicii, ca ei cresc cai si oi. In niciun caz caini si pisici, care nu sunt admise pe insula, din cauza pasarilor!
Nu exista nici sobolani sau soareci pe Grimsey. Singurele mamifere terestre salbatice care viziteaza ocazional zona insulei sunt ursii polari. Foarte rar vazuti.
Pestele e pus la uscat in soare. Am vazut in multe locuri asa si l-am regasit in magazine, la vanzare, in niste pungi din care vine un damf de iti vine sa fugi… Insa toata lumea il considera o hrana extrem de sanatoasa!
Apropo de peste, toti barbatii de pe insula sunt pescari. Cu exceptia unuia singur – care e mecanic.
Pescuitul si procesarea pestelui sunt extrem de importante in vremurile actuale, dar in trecut, vanatoarea de pasari si strangerea ouălor erau esentiale! (Din cate inteleg, ei merg si azi la cules de ouă.)
Ia uite… deci nu sunt singura care ramane aici peste noapte! Doar ca unii au ales dormitul in natura.
E permisa camparea pe insula, intr-o zona desemnata, unde ai si niste facilitati, gen dusuri sau wc-uri.
Trec pe langa scoala. E vacanta, asa ca nici picior de copil pe aici. Nici inauntru, nici pe terenul de fotbal rudimentar sau la panoul de baschet.
Aflu ca invata 13 copii aici, de pana in 14 ani. Si mai au 3 copii la gradinita. (Datele sunt din vara lui 2014. Acum, lucrurile stau asa: cladirea e Centru Comunitar, scoala si gradinita au disparut, din lipsa de copii!)
Nu vad urma de spital sau de clinica.
Nu au…
“Ne imbolnavim o data la 3 luni” – glumeste cu mine un localnic. Pentru ca un doctor vine pe insula o data la 3 luni!
Daca au vreo urgenta, ceva grav, vine ajutor cu avionul.
BISERICA DIN GRIMSEY
Biserica asta, fotografiata de mine in 2014, a ars in 2021! 🙁
Am aflat vestea in Reykjavik, in vacanta mea din 2023, cand am vazut o expozitie cu poze de la nenorocire si detalii despre fondurile stranse pentru refacerea ei. (Oamenii s-au mobilizat si spera sa o aiba gata pana la final de 2024. Intre timp, tin anumite slujbe sau evenimente in ceea ce au reusit sa ridice pana acum.)
Biserica fusese construita in 1867, extinsa si renovata in 1932.
Asa ca pozele astea, facute in vara lui 2014, mi se par pretioase acum!
Am gasit biserica deschisa si am aflat ca o tineau deschisa permanent, ca sa poti veni oricand sa te rogi sau sa iti pui ordine in ganduri.
Insa nu exista preot. Preotul vine pe Grimsey cam de 3 ori pe an! La vreo nunta, vreun botez…
La iesire, puteai cumpara o carte postala cu biserica, daca puneai in pusculita 100 coroane (un pic peste juma de euro).
LOCUITORII DIN GRIMSEY
Aproximativ 60 de oameni sunt inregistrati ca locuind pe insula.
In timpul iernii, populatia ajunge, insa, la 25-30 de persoane! Femeile pleaca in Islanda-mare cu copiii, la scoala (avand in vedere ca nu mai există scoala aici de 3 ani). In plus, turismul scade vertiginos si oamenii merg pentru alte job-uri, pentru educatie sau alte lucruri.
Vara vin inapoi, mai vin si rude sa stea aici si sunt si mai multi pescari.
Cand am ajuns eu pe insula, in 2014, cei mai multi dintre ei nu aveau telefoane mobile, nu le aveau cu internetul, facebook-ul. Intre timp, lucrurile s-au schimbat si, cel putin cei cu care am vorbit, se bucură de beneficiile internetului.
Foarte foarte rar ies pe continent. Stau pe insula. Merg la plimbari, la cules de ouă pe malurile inalte, la vânat de pasari, calaresc, fac concursuri de pescuit sau se relaxeaza la micul bazin de pe insula. Dar cel mai mult cica se strang la taclale, asta le place.
Si am mai aflat ca sunt foarte smecheri la șah!
In secolul 19 puse piciorul pe insula un savant american bogat, pasionat de șah (Daniel Willard Fiske). Vazand dragostea locuitorilor pentru șah, a donat cate unul in fiecare casa, plus bănet pentru comunitate, ca sa ajute la dezvoltare. De atunci, oamenii de pe Grimsey il comemoreaza in fiecare an, de ziua lui de nastere – 11 noiembrie.
Am dat de 2 dintre foarte putinii copii ai insulei in mica fabrica de peste. La munca. Singuri.
Nu va imaginati ce viteza, ce dexteritate aveau copiii astia! Si vorbim despre sute de kilograme de peste!
Peste pe care l-am regasit pe masa, in restaurantul din apropiere. Gatit…
CE MANANCI IN GRIMSEY
SI CE CUMPERI IN GRIMSEY
Exista un singur restaurant pe insula, langa port – restaurantul Krían.
Aici se adună lumea la palavre, in afara orelor feribotului care aduce turisti in locatie si cand fiecare localnic se face util – gazda mea de la vila spală vase, omul care serveste avea sa imi fie ghid pe barca, ceva mai tarziu…
E un lucru obisnuit ca fiecare sa faca de toate, mai ales cand localul e invadat de turistii de pe vapor.
Restaurantul e micut si, cum vremea de afara e superba, ma asez pe terasa lui, caci am o vedere superba la Oceanul Arctic si la coasta nordica a Islandei:
Doua prânzuri am prins pe insula, asa ca am incercat ambele specialitati locale, prrrroaspete:
Pufin cu cartofi si cod cu cartofi. Doamne, imi plouă in gură cand imi aduc aminte!!!
Pe insulă există un singur supermarket. Mă rog, un soi de magazin sătesc.
E deschis doar cateva ore pe zi (o ora jumate la pranz si doua ore dupa-amiaza), iar vara, in functie de feriboturile care acosteaza.
In incinta lui e si posta. Unde au timbre, dar nu au vederi.
In schimb, au vederi, dar nu au timbre 🙂 intr-un mic magazin de suveniruri de la pensiunea din port (Gullsól).
Pe langa vederi, mai gasesti aici obiecte de artizanat facute de femeile locale, carti, harti si cate ceva de-ale gurii.
De aici poti cumpara si o diploma cu stampila pusa pe loc, dupa ce iti completeaza numele si data, o diploma care dovedeste ca ai fost pe Cercul Polar. Am cumparat-o, normal 🙂
CE POTI FACE PE INSULA GRIMSEY
Te poti bronza rapid.
Dupa doar cateva ore de plimbare, simteam ca ma prajise bine soarele.
Poti juca fotbal pe insula. Pe “natural”. Doar sa vii cu echipa.
Daca e sa ma iau dupa mingea de golf gasita, pare-se ca doritorii pot juca golf aici.
Iau mingea, pe post de talisman…
Dau si de o piscina. Nu m-as fi asteptat, avand in vedere ca oamenii astia sunt inconjurati de Ocean, insa, cand aflu ca temperatura apei este de 4 grade Celsius iarna si de doar 8 grade Celsius vara, inteleg ce bun e un bazin cu apa calda.
Intru sa vad cum e.
Cald!
E o piscina micuta, insa clar ii face fericiti pe localnici, cel putin.
Poti porni intr-un tur per pedes. Exista carari care te duc in cel mai nordic punct al insulei, apoi spre stancile inalte din est. Ajungi si la unicul far, din capatul sudic al insulei, dupa care te intorci spre port, prin sat.
Poti calari, daca ai un pic de antrenament (sau curaj…), dar poti inchiria si o vespa, daca esti mai comod. Sau o bicla.
RANDUNICILE ARCTICE
Ele se numesc “randunici arctice” pentru lumea toata, insa, pentru mine, ele sunt “randunicile teroriste”!!!
Le recunosc meritele. Sunt frumoase, n-am ce zice. Si mai au ceva remarcabil: sunt pasarile cu cea mai lunga migratie din lume – se deplaseaza de la Polul Nord pana la Polul Sud! Asta mi se pare foarte tare!
Dar tot nu le scuză 🙂 Vara, cand revin in zona asta, sa te fereasca Dzeu sa mergi prin zona cuiburilor ascunse in iarba. Devin isterice, scot un zgomot de filme de groaza si mai si atacă. Da, da, atacă! Vin in picaj spre capul tau, gandindu-se ca ai venit sa le furi ouăle.
Abia dupa ce am trait de doua ori pe pielea mea experienta din filmul Pasarile, de Hitchcock, am aflat un truc:
Iei un băț lung si il tii deasupra capului cât mergi. Randunicile sunt tentate sa atace punctul cel mai inalt si uite-asa capul tau ramane intact.
Ahaaaa, deci omul vazut pe drum, care mergea cu un băț tinut vertical, nu era, totusi, un nebun. Stia el ce stia.
Tot atunci am inteles si ce era cu toate țevile de cornete de la colțul pensiunii 🙂
Am luat si eu o țeava si am pornit mai linistita la plimbare pe insula. Dar cu zgomotul tot nu m-am obisnuit!
Aveti aici o mostra:
https://www.youtube.com/shorts/HSSVHXTekFs
PASARI PE GRIMSEY
In afara de randunicile teroriste, in iulie am dat si de mii de pescarusi pe insula.
Si ei cu treaba, pe cuiburi.
Iar pe pufini am continuat sa ii fotografiez, fascinata:
SOARELE DE LA MIEZUL NOPTII
Ideea de a vedea soare la miezul noptii m-a entuziasmat fara masura, de la inceput! Si mai ales sa il vad de pe Cercul Polar.
12 fara ceva noaptea…
Am prins niste nori pe cer, dar tot am stat afara, cu ochii pe ceas si pe soare!
Astea sunt pozele de la ora 00.00.
Data viitoare ma instalez pe Grimsey si stau pana cand oi prinde o noapte senina…
INSULA VAZUTA DE PE MARE
Exista tururi pe mare, in jurul insulei. Eu am aflat de la gazda mea, care ne-a dus pe mine si inca un turist la un localnic, localnic care ne-a suit in barca lui, luandu-si si copilul. (Acel localnic care servea mai devreme in restaurant.)
Si am pornit impreuna in jurul insulei.
A fost frumos! La un moment dat, au suflat de doua ori intr-o trompetica si mii de pasari au iesit brusc din stanci, zburand spre mare. Scary!…
Apoi am ajuns si pe cealalta parte a insulei:
AVENTURA DECOLARII
Am incremenit in prima zi cand am vazut cum a plecat avionul cu care venisem!
Era plin, plin, plin de pasari pe pista si in jurul avionului, de parca pescarusii Oceanului isi gasisera mama-gigant! Iar frica mea de zbor a urcat rapid din stomac, pana in gât…
In ziua plecarii, soc soc soc cand am vazut iar pista plina de pasari.
La un moment dat, a venit o masina sa le roage frumos sa se dea la o parte, ca avem treaba, sa decolam.
In mica incapere a aeroportului am facut check-in-ul si am primit, gratuit de data asta, o noua Diploma:
Ne-au completat tuturor pasagerilor cate una si m-am intrebat cu cine o fi facut Caligrafie persoana care a avut stiloul in mana, ca tare frumos a scris!
Cu doua dovezi ca am fost pe Cercul Polar, m-am suit in avion alaturi de cativa pasageri si am zburat inapoi, spre Islanda-mama.
Aventura a continuat – si atunci, si in 2016 si in 2023. Asa ca mi-ar trebui o vacanta luuunga, sa scriu despre toate!
Cine nu a citit cum am trimis eu o paporniță cu ceva romanesc pe Grimsey, in vara lui 2023, aici are povestea. Ca sa intelegeti ca nu am toate țiglele pe casa…
Iar cine nu a vazut cum am dormit eu intr-o capsula, aici are detaliile.
