Dana Mladin
  • Home
  • Calatorii
  • Mercato Mayfair (Londra) – poftă bună in biserică!

Mercato Mayfair (Londra) – poftă bună in biserică!

Am batut de multe ori zona la pas, dar abia de curand am aflat de acest loc… iesit din comun.

BISERICA SFÂNTUL MARCU

A fost odata o biserica…

Ridicata intre anii 1825-1828. Cu enoriasi, slujbe, Doamne-Doamne si tot tacamul.

Incet-incet, enoriasii au cam disparut. In timpul celui de-al doilea razboi mondial biserica a devenit, neoficial, “biserica americanilor”.

In anii ’70 a fost abandonata. De atunci, lacasul a avut mai multe “destinatii”: a fost centru de informare pentru persoanele varstnice, a fost gazda Saptamanii Modei de la Londra, piata de antichitati si loc pentru tot felul de alte evenimente.

In 2006 s-a propus transformarea bisericii intr-un centru de sanatate, insa ideea a stârnit multe critici, asa ca a cazut.

Dupa ce a zacut 30 de ani in Registrul de risc al patrimoniului istoric al Angliei, biserica si-a recapatat stralucirea. O restaurare care a durat 2 ani si care a costat familia Grosvenor (ma rog, Grupul Grosvenor) frumoasa suma de 5 milioane de lire sterline, i-a redat bisericii caracteristicile de patrimoniu. Si, din 2019, a devenit Mercato Mayfair – un loc in care vii sa mananci, sa bei, dar, mai ales, sa socializezi. (Asta in cazul in care gasesti un loc liber, ca eu am nimerit prima oara, la un inceput de decembrie, intr-o mareee de oameni!)

MERCATO MAYFAIR

Ajung la biserica inainte de miezul zilei, asa ca n-am ce sa vad/sa mananc/sa beau. Naosul si altarul sunt inca inchise 🙂 Pot lua din holul de la intrare doar un ceai, o floare…

Profit si mai citesc despre ea.

E deschisa zilnic, de la 12.00 pana la unspe noaptea, vinerea si sambata chiar pana la miezul noptii (duminica doar pana la 22.30, ca sa plece si oamenii aia mai repede acasa, sa prinda un Survivor in care se bat oamenii pe premiu’ mare sau un meci in care bate echipa favorita…).

Hai ca a batut de ora 12.

Nu sunt printre primii care intra, semn ca altii sunt mai fomisti decat mine.

La intrare, o doamna ma opreste si ma intreaba daca am vreo sticla in rucsac. Am una de apa, din care am baut. Mi-o opreste la intrare. O pot recupera cand plec.

Daca ai sticla sigilata, poti intra cu ea, cu conditia sa nu o bei in locatie. Totusi, vor sa consumi din locatie, nu din propria-ti geanta.

Desi sunt a doua oara aici, in decurs de 3 luni, ma bucur ca acum e mai gol, ma pot misca in voie, ma pot benocla la fiecare colt cu mancare, dar, mai ales, la fiecare detaliu al bisericii. Combinatia asta te poate intriga! Eu ma uit ca un copil curios, amuzat pe alocuri, uimit, uneori.

Admir vitraliile – sunt cele originale! La fel si altarul si orga.

In drum spre altar, “scanez” chioscurile de la parter. Sunt curioasa ce ai putea manca in biserica.

LUNCH TIME

Ia, neamule, paste sau dumplings si ramen, ia pizza napoletana sau inghetata italiana!!! Sa umplem farfuriile! Si stomacurile…

Cum mergi spre altar, ai un Wine Bar frumos, ceva mai retras. Iar zona altarului este marginita de o mica berarie si un “gin cocktails”. Hai, care faci cinste?

Incerc sa iau liftul transparent, sa urc la etaj. De lene, dar si pentru ca nu vad vreo scara.

Aflu ca e doar pentru uzul personalului, asa ca nu scap de trepte.

Sus, alte oferte te fac sa-ti ploua’n gura:

Fructe de mare, mancare spanioleasca, thailandeza, malaeziana, vita “made in England” si inca un bar.

Unele restaurante sunt efectiv lipite de vitralii si asta da o nota… unica locului.

Deja e plin! E o forfota continua, lume vesela, relaxata, aud engleza, franceza, iar engleza, spaniola, olandeza (cred…). Aud si romana. O familie care isi cauta loc la masa. Greu acum, la ora pranzului.

De la etaj, descopar ca mai exista o mica scara, care duce spre o terasa. Pai nu o iau eu pe ea? 🙂

Ajung, practic, pe un acoperis cu acces la clopotnita. Oare iti sar homarul din farfurie si vinul din pahar atunci cand bate clopotul de ora fixa?…

Sunt cateva mese. Cat ma invart eu pe aici sa fac poze, se ocupa deja majoritatea, desi e frig afara.

Ma indrept spre iesire. Imi recuperez sticla de apa, o salut pe doamna si dau sa ies.

Instinctiv, ma intorc si imi fac cruce. Zambesc. Hai Doamne-ajuta sa imi fie de bine!

PS Si fac si un film prin toata biserica, sa vedeti mai bine ineditul:

Lasă un răspuns