M-a certat o doamna in aeroport.
I-am dat dreptate. Doar ca… stati sa va zic.
AEROPORTUL OTOPENI
Am ajuns in multe colturi din lumea asta si am plecat/sosit in aeroporturi de la foarte mici, simple, pana la adevarate orase, in care orice facilitate e pusa foarte destept la indemana pasagerilor.
La Otopeni la noi, cand plec, ma enervez de fiecare data cand ajung la “tavi”, cum le zic eu. Adica la controlul de securitate, in zona vamesilor care iti scaneaza bagajele de mana si te scaneaza si pe tine.
Mai toti calatorii se bulucesc sa ia tavi de undeva de pe jos, dintre benzi, sa stea cu ele in brate pana cand ajung la banda, unde isi aliniaza “prada” si incep sa isi puna pe ea toate cele.
De vreo cateva plecari incoace, mi-am propus sa nu ma mai duc dupa nicio tava. Gata, intru in greva!… Pai ce se va intampla? Cand voi ajunge in dreptul ofiterului voi ridica din umeri, el imi va arata de unde sa imi iau tavile (una pentru laptop, una pentru geaca, una pentru bagaj) si abia atunci voi depune si eu hainele si aparatura. Ca doar n-o fi foc.
La plecarea de Revelion am procedat la fel, mai ales ca eram muuulti oameni ingramaditi in zona benzilor. Am stat cuminte, desi toata lumea din fata si din spatele meu avea deja tavi in brate. Cum venea un “snop” nou, cum se repezeau si nou-venitii sa isi ia un brat de tavi. Doar eu, ca o floare, stateam fara nicio tava…
Si inaintez usor, usor si ajung deja la banda. Si iar vine un calup de tavi. Cum nu mai vrea nimeni marfa, ma duc sa imi iau si eu doua.
“Stati, doamna, ce va repeziti asa??” mi se adreseaza o femeie aflata aproape de ofiter. “Aveti rabdare sa luam noi.” – referindu-se la ea si prietena sa.
Habar nu aveam ca nu au tavi, fiind chiar inainte de zona de scanare, habar nu aveam ca uite, s-a mai gandit cineva sa procedeze ca mine si sa nu stea cu tavile in brate tot traseul. M-am simtit de porc (ca sa fiu de sezon)…
Am incercat sa ma justific, aratand ca toti sunt deja cu tavile luate si ca eu, ca fraiera, am ajuns la banda cu mainile in buzunar, dar nu a contat: femeia a blamat comportamentul tuturor – deci si al meu, care ma dovedisem o oaie din turma.
N-aveam cum sa nu ii dau dreptate.
Dar, daca de multe ori blamez si eu românu’ ca nu sta pe dreapta pe scara rulanta, ca se lipeste efectiv, la sosire, de banda de bagaje, chiar si cu carucior cu tot, de parca nu si-ar vedea valiza alunecand agale si daca ar sta la 2 metri, ca vorbeste pe speaker in avion, acum chiar blamez SISTEMUL!
Bun, nu om avea bani sa facem ca in alte parti (Londra, de exemplu, Amsterdam, daca imi aduc bine aminte si multe alte locuri), unde stai civilizat, vin tavile pe dedesubtul benzii, in dreptul tau, tu iei linistit cate vrei si doar le dai un ghiont sa plece spre control.
Dar uite, la Paris nu exista un astfel de sistem. Si, totusi, muntele de tavi sta fix acolo unde incepe banda. Ajungi la banda, iti iei tava. Nu alergi ca disperatul dinainte si stai cu tavile in brate! Si te mai si certi cu lumea.
Ce o fi atat de greu sa nu ni se mai permita sa luam tavi asa?!? S-ar evita multe situatii similare sau unele chiar mai jenante: acum cateva plecari, cand stateam cuminti, toti cu tavile in brate :), asteptand sa ajungem la banda, un domn a trecut cu tupeu prin fata noastra, a tuturor, fara nicio jena. Cativa i-am atras atentia unde e coada cozii si ce credeti ca ne-a spus???
“Eu am deja hainele in tava, voi nu sunteti pregatiti.” Si a trecut…
