Intr-un februarie pandemic, in care regulile se schimba de la o zi la alta, am decis sa fug cateva zile din tara.
Din decembrie tot stau pe site-urile care ne informeaza unde si cum avem voie sa calatorim. As spune chiar ca am stat pe ele mai mult decat m-am spalat pe cap J.
Eu ma atasez tare de locuri, astfel ca in 2020 am suferit ca n-am putut revedea orase ca Roma, Florenta sau satele din Cinque Terre. Consider Italia fascinanta, indiferent de locul in care mergi, de ce vizitezi sau ce mananci J.
As fi ales orice destinatie, insa optiunile de zbor au reprezentat un factor decisiv. Asa am “votat” pentru Roma. A, nu va imaginati ca spre Roma sunt jdemii de zboruri. Tarom si Wizz au doar doua pe saptamana, Blueair deloc, iar cu escala nu am vrut.
DE CE ESTE NEVOIE CA SA POTI INTRA IN ITALIA
Stând cu frica sa nu se modifice conditiile de calatorie, mi-am luat bilet de avion cu o zi jumate inainte de plecare!
Am recitit cu atentie ce ne cer italienii, dar si ce ne cer ai nostri, la intoarcere.
Asadar: la intrarea in Italia te primesc cu test antigen, facut cu maximum 48 de ore inainte de decolare. Nu am gasit daca trebuie tradus sau nu, asa ca, ajutata de prieteni, in timp ce ma imbarcam, plateam traducerea legalizata J)). Ca sa stau linistita.
In afara de documentul cu testul negativ, trebuie sa completezi o hartie pe care ti-o dau ei la urcarea in avion, o declaratie prin care te iau in evidenta, practic.
Ok, bun asa. Pana aici, e minunat!
Dar cum eviti carantina la intoarcere??? Inteleg ca exista, mai nou, cateva portite. Doar ca, ce sa vezi, la spartul targului aflu si eu ca, daca ai avut covid, nu intri in carantina la intoarcerea in tara, timp de 90 de zile de la data testului pozitiv. What?!! Pai si io acu’ aflu??? Cand sunt aproape de expirarea celor 3 luni??? (Ca sa fiu cinstita, d’aia am si decis sa plec!)
Nu am gasit pe site-urile MAE sau CNSCBT nimic legat de asta. Recunosc ca m-am luat dupa domnu’ Arafat, care a declarat lucrul asta la tv. Apoi am vazut si niste stiri. Ma si gandeam, in momentele mele de panica, ce fac eu la intoarcere la vama din Romania. Le zic: “va rog eu, sunati-l pe domnul Arafat sa va confirme, ca l-am auzit cu urechile mele”? J
Asa ca… ia uite-ma cum dau eu print la toate actele din dotare: hartia legata de covid, pe care am primit-o automat in decembrie de la Ministerul Sanatatii, dar si documentul primit de la clinica la care am facut testul si, normal, dovada testului antigen negativ.
Si, entuziasmata la greu, incarcata si cu emotie, dar si cu o curiozitate mare, pornesc la drum.
REGULI IN AEROPORTURI
La noi la Otopeni, parfum! Repede temperatura la intrare, check-in rapid, nu tu aglomeratie, nimic. In aeroport e atata liniste incat ai zice ca esti intr-un muzeu…
La imbarcare primim toti o hartie de completat in avion, pe care, din cate inteleg, o vom preda o data ajunsi in vama italiana. Ne cer datele de identificare, unde stam in Italia, ca n-avem covid sau am fugit din carantina, din astea.
Intr-un ropot de aplauze aterizam la Roma – de mult n-am mai auzit, recunosc. Mie chiar imi plac, de ce sa va mint. Pentru o fricoasa ca mine, e acel moment in care ma relaxez instantaneu.
In aeroport la Roma, trecem prin mai multe filtre. In primul rand, stam la coada la temperatura, caci ne pun in punct fix si un nene isi noteaza ceva… Eu am 32 si un pic. Stau bine, nu? J
Al doilea filtru: un alt nene sta in capatul traseului cu cordoane si, cand ajungem in dreptul lui, ne spune ca hartia pe care am completat-o in avion nu e buna. Hahahaha. Tare sau ce? Ne arata ca nu mai e valabila, pentru ca se refera la un Decret din octombrie 2020 si ala e deja istorie.
Ne da o alta declaratie de completat.
Bun asa. Colaborare perfecta intre autoritati. Uite cum ramanem fara copaci…
Ne plaseaza pe toti la niste masute, prind si eu un colt liber si completez noua hartie. Usor alte informatii fata de ceea ce am scris deja in prima, dar tot pe acolo cu solicitarile.
Cu asta noua ajungem la control pasapoarte. Doamne, imi bate inima atat de tare, am niste emotii, de zici ca dau examen!
La toate ghiseele se dau explicatii, se arata hartii. Un cetatean tipa in spatele nostru, intr-un soi de post de politie. Oamenii de ordine se precipita.
Mintea mea genereaza scenarii de filme de groaza, mai ales cand vad cat stau vamesii cu fiecare persoana in parte. Daca nu am voie? Daca vor si altceva? Daca nu ma lasa ca turist? Si multe alte “daca-uri”.
Imi aduc aminte ce mi-a spus o doamna de la aeroport la imbarcare, ca nu crede ca mi se va cere dovada testului antigen. Dar io, ce sa vezi, de frica, nici n-ajung bine la ghiseu cu pasaportul si declaratia, ca ii si bag sub nas omului hartia cu testul negativ. “I have this too” – ii zic, doar-doar sa il impresionez ca sunt in totala legalitate. Ii explic ca il am si in engleza pe telefon, dar lui se pare ca ii e suficient ca vede subliniat cu marker roz (de acasa!) cuvintele cheie: test antigen, negativ si data. Verifica data cu mare atentie.
Ca sa ii evit intrebarile gen: “Ce Dzeu cauti aici??” “N-ai si tu treaba pe acasa??”, il iau eu la intrebari haha. Asa aflu ca fara acea hartie cu rezultatul negativ, clar nu as fi intrat in Italia. Ii multumesc euforica (in sinea mea) si plec sa imi iau bagajul. Roma, tine-te bine, ca am venit!!!
CUM REINTRI IN ROMANIA
Pana sa va arat Roma fascinanta si stranie din timpul pandemiei, sa va zic si cum fuse la intoarcere.
Ajung chiar relaxata pe aeroportul Fiumicino, stresata doar de faptul ca (iar!!!) depasesc la valiza kilogramele admise si tre’ sa gasesc niste solutii smart.
Am citit intre timp o hotarare de Guvern care zice treaba cu “te lasam sa intri fara carantina daca esti in cele 90 de zile de cand ai facut covid”. Asa ca sunt linistita ca nu o sa am probleme in tara.
Merg la check-in, intind senina pasaportul si astept ca doamna de dincolo de tejghea sa imi dea cartea de imbarcare. Ei, bine, nu mi-o da! Imi da, insa, cu leuca-n cap: “Testul PCR, va rog”. WHAT?!? Ce test PCR?? Ii arat testul antigen facut conform cerintelor statului italian.
“Nu, nu, va trebuie test PCR”.
Pai stai, femeie, ca n-am nevoie, ca stii, io facui covid, sunt in cele 90 de zile admise.
Atunci… “testul de anticorpi” – imi da ea replica.
F&#*ck! Pai de ce? Ca nu am citit nicaieri ca e necesar.
Scot hartia mea de la Ministerul Sanatatii in care se vede cand am avut covid (pe asta nu am tradus-o, ca stiam ca doar la noi imi trebuie), i-o arat, ea nu si nu, testul de anticorpi!
Intamplator, eu l-am facut. Candva in ianuarie. Dar daca nu l-as fi facut???
Pana mea, ma apuc sa il caut in telefon, in mail… ce sa vezi, eu, mama organizarii, nu il gasesc. In timp ce rascolesc peste tot, o intreb iar de ce imi trebuie si acela. Cica asa e decizia. Mama ei de decizie, ca eu nu am vazut-o nicaieri!
Intru si in panica, pentru ca de avut, il am, de gasit, il gasesc eu pana la urma, problema pe care mi-o pun e daca nu-i prea vechi din punctul lor de vedere!? Doamneee, sa vezi ca raman la Roma! Bun, nu ca ar fi o idee rea, da’ ce fac, ca mi se strica branza pecorino din bagaj J))
Scot pana la urma laptopul si ii arat testul de anticorpi direct de pe el, ca acolo stiam sigur unde e…
Se uita la el lung – cat sa priceapa cifrele, zice ok, apoi o intreaba pe colega de langa: “si acum eu ce scriu pe boarding pass?”…
Ca sa intelegeti ca nimic nu e clar nimanui la ora asta.
Scrie “ok IGG”, imi ia bagajul si imi da sa completez o declaratie.
Neneee, am transpirat de emotie!!!
Ma asez intre doua scaune interzise si completez hartia, ca sa aflu cateva minute mai tarziu ca trebuie completata o alta haha. “Welcome”, imi spune domnul care imi intinde noua foaie, cu tonul de “suntem varza, ce sa facem si noi”…
O completez si pe asta. Care ramane la control pasapoarte. Unde sunt intrebata daca ma intorc acasa. Da, da, acasa, desi pe hartie am bifat “la munca”. Pentru ca optiunea “acasa” nu exista.
(Oricum nu mintisem J)
Anevoioasa rau imbarcarea, cu toata reverificarea hârtoagelor. Frate, e un tablou hilar, cu toti calatorii plin de hartii, dosare cu documente. Zici ca stam la coada la ANAF!
Pana la urma, bine ca nu am aruncat prima hartie, ca ne-o cer aici.
Cativa calatori dezbat intrarea in carantina, cum scapa de ea, ce acte are fiecare. Niste marinari se lauda ca pe ei nu ii paste izolarea fortata.
In burduful spre avion unii isi suna rudele, anuntandu-le ca au trecut cu bine prin toata birocratia si ca vin in tara. Deci nu sunt singura care am avut emotii mari.
In avion primim alta hartie:
O completam in ambele exemplare. Ca juma de foaie cica ramane la noi.
O data ajunsi in Romania, inainte de controlul pasapoartelor, ne asteapta un soi de comisie. Fiecare dintre noi e repartizat la cate un cetatean, care ne rupe juma din foaie si ne cere ce acte avem. Eu ii intind hartia cu data covidului, care e suficienta, prin urmare imi pune pe Declaratie stampila cu “EXCEPTAT”. (De la carantina, adica.) Ma simt din nou ca la un examen si plec fericita pentru ca mi-au pus stampila cu Admis J)).
La pasapoarte, in afara de pasaport, vrea sa vada si documentul asta de la comisie si gata, intru, in sfarsit, in tara!
………………………….
Abia astept sa va arat Roma! Sper sa va redeschid apetitul pentru calatorii.
Ca sfat, controlati bine-bine ce solicita autoritatile noastre, ce solicita autoritatile din tara in care vreti sa mergeti si nu va luati bilet decat din scurt, ca nu stii niciodata cum se schimba regulile…
A, si luati-va la voi un pix. Ca, la cate sunt de completat, credeti-ma, un pix e valoros!
