Plimbare de ianuarie, pe soare, plecand de la 2 grade (in Bucuresti) si ajunsa la 16-17 grade. Si uite-ma cum nu stiu ce sa fac cu geaca de iarna si cum ma plimb chiar si in tricou.
Desi am batut mult Italia, n-am ajuns niciodata in Sicilia. Pana la punerea in practica a unui tur ca la carte, cu o masina inchiriata, am optat pentru o fuga scurta, de 3 zile, in Catania. O ora si 52 de minute la dus, o ora si 36 de minute la intoarcere. Si un bilet de avion foarte ieftin: 30 euro. (A, fara bagaj. Caci, in momentul in care am adaugat si un troller mic, a crescut pretul cu aproape 100 de euro, nene!)
CATANIA
N-am avut timp sa studiez ce sa vad, ce sa mananc. Am plecat la drum cu o “lista scurta” si stiam cam ce e specific, ca mancare. In fine, pana la urma e misto sa mai merg si asa, cu capul inainte, descoperind pas cu pas lucrurile.
Cica cel mai misto de venit in Catania sunt lunile mai si octombrie. Vreme foarte buna si putina lume. Daca vrei si plaja, iunie e perfecta, inca fara aglomeratie.
Eu ma bucur de Catania acum, in ianuarie. Cu cladiri superbe, baroce, prin tot centrul, cu extrem de putina lume, cu portocali plini de portocale, cu portocale gata sa fie transformate in fresh-uri chiar pe strada si cu Etna, cel mai mare vulcan activ din Europa, care troneaza peste zona, deloc amenintator in perioada asta.
CE AM VIZITAT IN CATANIA
PIAZZA DEL DUOMO
In piata asta centrala, unde intorci capul, vezi cladiri frumoase.
Eu il intorc si spre telefonul meu, caci normal ca nu pot sa nu bag niste selfie-uri…
In mijlocul pietei, un elefant tine in cârcă un obelisc egiptean.
Am un déjà vu: la Roma exista ceva similar, chiar in spatele Panteonului. Si stiu ca sunt rare.
CATEDRALA SANT’AGATA – DOMUL
Catedrala (Domul), construita la origini pe ruinele unor bai romane, a fost distrusa de cutremurul devastator din 1693, insa cativa ani mai tarziu a capatat structura baroca si fatada.
Acum are portile larg deschise, asa ca fac o vizita, dar rapida, caci am prins o slujba care restrictioneaza accesul.
Revin in Catedrala, absolut intamplator, fix la ora slujbei de seara.
Chiar daca ma simt ca un intrus, asist la prima parte a slujbei, fac ce fac credinciosii, in afara de spus rugaciunile in italiana… Apoi ies.
In piata ai si Palatul Elefantilor (Primaria), pe care eu l-am gasit acoperit, semn ca se lucreaza la fatada. Si vis-à-vis, ai cladirea in care se afla o Patiserie plinaaaa cu bunatati traditionale – Prestipino. Frateee, imi venea sa le iau pe toate!
PESCHERIA
In seara sosirii in Catania, am “identificat” ca celebra Pescheria, piata de peste din centrul orasului, este in spatele acestei fantani din Piazza del Duomo – Fontana dell’Amenano.
Asa ca am mers chitita pe zi, sa vad despre ce este vorba. Daca o iei pe cararea dintre fantana si cladirea de langa, ajungi intr-un soi de piateta.
Tarabe, zarva, targoveti care te imbie cu peste proaspat si tot felul de fructe de mare. Putini la ora asta (10), probabil mult mai multi dimineata devreme, cand pestele taman pescuit e etalat in toata prospetimea lui, pe tarabe improvizate.
Poti si manca, exista mai multe puncte de la care poti cumpara peste sau fructe de mare.
Dar aici gasesti si legume, fructe, plus tot felul de condimente.
N-am rezistat si uitati ce mi-am luat, desi era ultimul lucru care imi incapea intr-un bagaj mic, cu limita de kg:
Cea mai mare lamaie ever!!! Dintr-un grup de alte “cele mai mari lamai ever”!
De la distanta, vazandu-le, ma gandeam oare ce leguma ciudata o mai fi si asta. M-am si facut de 2 lei, intreband vanzatorul: “scuze, cum ii zice in engleza acestei chestii?”
“Lemon” – mi-a raspuns el senin si eu am crezut ca mor de ras. Macar daca as fi avut fata de eschimos, sa am o scuza.
Stiu lamaile enorme vazute prin Napoli, pe la Pompeii, insa forme ciudate si dimensiuni cum am vazut aici la lamaile siciliene, nici ca am mai vazut pana acum!
CHIESA DELLA BADIA DI SANT’AGATA
Biserica asta baroca din secolul 18, situata in stanga Catedralei, a facut parte dintr-o manastire benedictina de maici, dedicata Sfintei Agata, patroana orasului.
Dupa vizita religioasa de la parter, poti face o vizita turistica pe terasa ei, caci ofera o panorama tare misto asupra orasului.
5 euro costa sa urci. Poti folosi scarile sau poti lua un lift pana la prima terasa, de unde te asteapta inca 77 de trepte intr-o spirala extrem de ingusta (deci nu e pentru claustrofobi) si ametitoare (deci nu e pentru cei cu vertij).
Exista o singura cale de acces, asa ca semafoarele montate la ambele capete ale spiralei de trepte isi fac datoria. Daca e rosu, stai cuminte si lasi lumea sa coboare. Abia cand ai verde poti urca, rugandu-te ca cei de sus sa fi inteles ca nu e chip sa lasi pe cineva sa treaca pe langa tine.
Doamne, vremea asta frumoasa potenteaza si mai tare privelistea! “Balconul” e 360 de grade, asa ca am dat ocol de mai multe ori, sa vad orasul si imprejurimile din toate partile.
Intr-o parte, pândesti sirenele din Marea Ionica 🙂
Din alt unghi, vezi bine de tot Piazza Domului. Si poti sta aici mult si bine sa te uiti ca prostu’ la cine mai trece pe acolo, caci exista un fel de bordura lata, perfecta pentru a te aseza in fund si a nu incurca pe nimeni din cei care vor sa treaca dintr-o parte in alta.
“Crème de la crème” e faptul ca poti vedea vulcanul Etna! Ma rog, “unii” il vad acum partial acoperit de nori, dar nu conteaza, e misto si asa!
VIA ETNEA
Via Etnea este un obiectiv turistic in sine.
E strada principala din centrul orasului, despre care citesc ca leaga Piazza Duomo de Muntele Etna! Serios?? Adica o tin tot drept si ajung la vulcan?? Data viitoare ma bag la asta si va zic in cat timp ajung…
(Hai ca n-am rezistat, m-am uitat pe net si cica as face, pe jos, 12 ore jumate. O nimica toata, daca n-ai ce face intr-o zi de vacanta!)
Nu te plictisesti pe Via Etnea. Ai, pe de-o parte, cladiri baroce frumoase, pe de alta parte magazine, cafenele, gelaterii si o posta semiparasita, de unde am luat timbre pentru vederi.
Tot mergand pe ea, am dat de o intersectie mai mare, Piazza Stesicoro.
Statuia care troneaza pe o bucata din piata e a lui Vincenzo Bellini – compozitor italian de opera nascut chiar aici, in Catania, compozitor cu care oamenii astia se mandresc tare! Dovada ca multe locuri importante din oras ii poarta numele.
Peste drum, tot in piata, vad ruinele unui amfiteatru antic.
AMFITEATRUL ROMAN
Construit in secolul al 2-lea, Amfiteatrul Roman si-a capatat numele de “Piccolo Colosseum”, fratele mai mic al celui din Roma.
Inteleg ca era unul dintre cele mai mari amfiteatre din Imperiul Roman. La origini avea un diametru de 309 metri si o capacitate de 18.000 de spectatori, nenica!!! Veneau astia grupa mare sa urle la spectacolele cu gladiatori!
Constructia impresionanta, pastrata, in mare parte, sub pamant, este azi acoperita de cladirile din centrul istoric.
L-am admirat de la intrare. Dar poti plati bilet si cobori printre ruine, chiar si pe sub cladirile din jur.
TRENULETUL TURISTIC
Mi-a taiat calea un trenulet. Nu citisem despre el, asa ca bine mi-a facut. Ca l-am luat intr-un tur de 40 de minute prin oras, platind 5 euro.
Am luat-o tropa tropa pe strazi principale si secundare, tot cotind si urcand, in timp ce incercam sa inteleg comentariile oferite in italiana si in engleza.
Am trecut pe langa Gradina Bellini – una dintre cele mai mari din Europa! Candva, a fost gradina de iarna a Printului de Biscari, dar in prezent e gradina publica, prin bunavointa familiei de nobili, care a acceptat acest lucru.
Din mersul trenului, cu scartaieturi si hopuri despre care noada mea nu ar vrea sa povesteasca, am pozat cladiri unde am presupus ca nu voi apuca sa ajung pe jos, mai ales ca pareau toate undeva departe de centru, sus pe deal. Dar, ce sa vezi, dupa turul cu trenuletul, tot mergand agale prin oras, am ajuns fix in locurile pe care le vazusem din mers. Toate mult mai aproape de centru decat imi imaginasem eu!
VIA DEI CROCIFERI
Considerata una dintre cele mai frumoase strazi din Italia, Via dei Crociferi este o strada pitoreasca din secolul 18, oglinda a stilului baroc sicilian.
Pe cat e de mica, pe atat e de plina de biserici si palate! Pe o distanta de cca 200 de metri, sunt 4 lacasuri de cult!
Practic, lipite unele de altele, sunt bisericile San Benedetto, San Francesco Borgia, San Giuliano si San Camillo, Colegiul Iezuit si Conventul Crucifixelor.
Iar la cele doua capete ale strazii ai Arcul Benedictinilor, respectiv Casa Cerami. (Am prins intamplator Arcul si din partea cealalta a lui, pozand aici o piateta care mi-a placut.)
Tot mergand usor la deal, nici nu mi-am dat seama cand am ajuns in varf. Acolo unde tot pozam din mersul trenuletului.
SAN NICOLO
Biserica San Nicolo stă țanțoșă in varf de deal, alaturi de Manastirea Benedictina, una dintre cele mai mari din Europa!
Am intrat, m-am inchinat si eu ca un bun crestin, am analizat-o un pic dintr-un perete in altul, apoi atentia mi-a fost atrasa de niste muncitori care se chinuiau sa aranjeze niste asa-numite “candelore” – structuri mari din lemn, in forma de lumanare, reprezentand arte si mestesuguri ale orasului.
Fiecare e decorata cu statui, flori, imagini cu Sfanta Agata, lampi si steaguri.
Le-am vazut si in alte locuri din oras, tot asa, in asteptare sau in stadiu de aranjare:
La inceput de februarie aici e o mare sarbatoare, veche de secole: Festivalul Sfintei Agata, patroana orasului, festival care tine ca nuntile de la noi la tara: 3 zile si 3 nopti 🙂
Am vazut un filmulet din alt an si, intr-adevar, e impresionant, milioane de oameni, italieni si turisti straini, umplu orasul! Piazza del Duomo este un punct central al Festivalului care incepe pe 3 februarie cu o procesiune cunoscuta sub numele de „della luminaria”. Sunt si concerte, focuri de artificii, tot tacamul!
TEATRO ROMANO
Pe o strada din oras, dai de o intrare mica, de parca ai intra in curtea cuiva. Imediat ce iti cumperi bilet si intri, descoperi ruinele unui teatru antic, incomplet, dar care m-a purtat cu gandul inspre vremurile sale de glorie.
Aspectul actual al teatrului dateaza din perioada romana, dar se crede ca a fost construit pe un teatru preexistent din perioada greaca, din care se mai pastreaza putine urme.
A suferit distrugeri in secolul 11 si, ulterior, a fost acoperit de case. D’aia am si stat ceva vreme pe o piatra din gradena, incercand sa il “intregesc” in mintea mea.
Si eu si cei 4 turisti aflati in teatru ne-am plimbat de-a lungul lui, am urcat, am coborat, am descoperit culoarele prin care ajungeai in public – acum casa pentru multe pisici care isi fac veacul pe-aici, durându-le in coada de vizitatori.
In vremea ei de glorie, scena era decorata cu coloane de marmura, basoreliefuri și statui. Unele dintre ele sunt bine puse, la pastrare, in micul muzeu din interior.
CASTELUL
In Castelul din Catania se afla la ora actuala Muzeul Civic al orasului. Nu l-am vizitat, insa mi-a placut zona, e misto pentru o plimbare de seara.
Am prins apusul aici si toate terasele din jur se pregateau de zor sa ii primeasca pe fomisti la cina.
Dupa ce am pozat acest cactus, ca sa i-l arat cactusului meu de acasa, din ghiveci, sa moara de ciuda, am facut cale intoarsa la hotel, bucurandu-ma din nou de view-ul de la balconul camerei:
Apoi a inceput sa ploua usor, asa ca s-a terminat si cu aroganța “ia uitati ce frumos stau eu pe balconul meu si ma uit la Dom”…
ALTE LOCURI DE VIZITAT IN CATANIA
Am citit despre ele, dar nu am apucat sa le vizitez:
- OPERA
Din mersul trenuletului am pozat Teatrul Bellini.
Teatrul de opera ii este dedicat compozitorului local, Vincenzo Bellini. E construit la final de secol 19, dupa modelul Operei Garnier din Paris, si este considerat unul dintre cele mai bune din Europa din punct de vedere al acusticii!
2. BAILE ROMANE
Prin tot orasul sunt raspandite bai romane. Am trecut si eu pe langa unele care sunt mai cu moț: Terme della Rotonda, care au fost transformate in biserica de catre bizantini. (Chiar pe strada cu multe biserici – Via dei Crociferi.)
LA PLAJA
“Vrei la plaja cu nisip – mai departe si pustie acum, fara locuri amenajate gen baruri, restaurante – sau la plaja cu pietre vulcanice, mai aproape, avand terase, locuri de joaca, restaurante?”
Am ales a doua varianta, avand in vedere ca nu aveam costumul de baie la mine, sa ma intind frumos pe nisip la o baie de soare de ianuarie…
Cu ocazia asta, am vazut si metroul lor. Pustiu, frate, la ora pranzului, de parca toata lumea ar fi la munca, nu ca la noi 🙂
Din statia Galatea (aflata in centru), pana la plaja, au fost doua opriri plus 15-20 de minute de mers pe jos. (Biletul costă 1 euro, ca si la “ratb”-ul lor, si ai 90 de minute sa te plimbi cu cate vrei.)
Plaja cu pietroaie negre e de pozat, mai mult decat de stat. Dar statul in tricou e perfect, o incantare pentru final de ianuarie!
Te poti plimba in voie printre stanci si de-a lungul stabilopozilor, dar cel mai mult mi-a placut sa stau intr-un mic golf, in care m-am simtit ca un localnic.
Italieni ciocolatii de la soare, dezbracati in slip si asezati pe pături sau, pur si simplu, la marginea apei, veseli, povestind tare diverse experiente de zilele trecute – cam asta e atmosfera aici.
Trei dintre ei isi fac curaj si intra la o tura de inot, intr-o apa care are pana in 15 grade, dupa cum imi spune unul. Adevarul e ca iti ingheata piciorul in apa…
Nu conteaza ca nu esti de-ai lor. Te primesc pe “terenul” lor, te includ in discutii daca vad ca esti deschis la vorba. Iar eu, cu italiana, stiu cum sa dau din maini.
CE MANANCI IN SICILIA
N-am avut timp sa experimentez prea multe, insa am incercat sa mananc specific locului, asa cum fac oriunde.
La malul marii, am ales Andrew’s Restaurant, unde efectiv te puteai praji la soare. Vitamina D in exces!
Am mancat captura zilei, normal. Un file de peste spada – peste pe care l-am vazut in toate meniurile.
In oras, am mers pe recomandari.
La Osteria Il Bell’Antonio (foarte aproape de Piazza del Duomo), pastele cu fructe de mare si pastele cu homar au fost o alegere inspirata.
Apoi am incercat si alte paste siciliene – paste cu sos de fistic si guanciale. Fisticul e, de altfel, prezent in multe feluri de mancare de pe aici.
Nu puteam fi in Sicilia si sa nu mananc ceva de care dai pe toate drumurile, la toate bistrourile: arancini – niste gogosi din orez, cu diverse umpluturi – carne, mozzarella, peste etc.
Dar “piesa de rezistenta” a fost o alta mancare specifica zonei, pe care am gasit-o la Trattoria U Fucularu:
Carne de cal.
Am mai mancat si in alte parti – Islanda, de ex., si probabil si in Romania, cand salamul de Sibiu se facea cu astfel de carne. Dar trebuia sa o testez si aici, ca doar si caii sunt diferiti de la o tara la alta…
Am luat un steak, a fost bun, n-am nechezat dupa.
O alta varianta ar fi fost burgerul de cal. Dupa cum m-am uitat in farfuriile vecinilor, ar fi fost clar o optiune, la cati isi comandasera.
Cea mai fericita am fost sa gasesc astfel de tonete pe strazi! Sunt fan de fresh, asa ca am bagat si de portocale si de rodii.
SHOPPING
Cele mai multe magazine cu suveniruri sunt comasate in centrul orasului. Le-am luat pe toate la rand haha. Imi place sa cumpar tot felul de prostioare care sa imi aduca aminte de locurile vizitate si pe care sa le boscorodesc ulterior, atunci cand tre’ sa le sterg de praf. De fapt, ele n-au nicio vina…
Dincolo de magneti, cani, scrumiere, carpe, condimente, paharele, oliviere etc etc, exista ceva care m-a fascinat in asa hal, incat am stat cu gura cascata in fiecare magazin in care l-am gasit.
TESTA DI MORO
Am descoperit aceste vase, vaze, in urma cu ceva ani. Culmea, nu in Sicilia, ci in alte zone ale Italiei (Torino, Bologna), vandute in diverse magazine ca suveniruri siciliene. M-au fascinat de la inceput!
Insa ce am vazut in Catania intrece orice imaginatie!
Diversitatea de modele si dimensiuni m-a dat pe spate! La fel si pretul… Ce credeti? Alea care mi-au placut mie cel mai mult costă de la 330 de euro in sus!!!
Si uite cum m-am apucat eu sa ma interesez de ele, sa invat care e de luat in seama si care nu, la ce sa ma uit inainte sa le cumpar, in ce magazine se gasesc cele autentice – caci da, chinezii nu stau degeaba…
Am gasit si legenda lor (bine ca am gasit-o dupa ce au inceput sa imi placa aceste vaze!). O pun aici exact asa cum am dat de ea, tradusa din italiana de un amic, chatgbt ii zice 🙂
LEGENDA CAPETELOR DE MAUR
În jurul anului 1000, în Palermo, în cartierul arab Al Halisah (astăzi Kalsa), trăia o tânără de o frumusețe rară, cu pielea rozalie ca florile de piersic și cu ochi ce păreau să reflecte golful orașului. Fiind ținută în casă de către tatăl său, își petrecea zilele îngrijindu-și florile pe balcon.
Într-o zi, un tânăr și chipeș maur a zărit-o și, fermecat pe loc de frumusețea ei, s-a îndrăgostit imediat, declarându-și iubirea fără ezitare. Fata i-a împărtășit sentimentele cu pasiune, însă fericirea ei s-a risipit când a aflat că iubitul său urma să o părăsească curând, pentru a se întoarce în Orient, unde îl așteptau o soție și doi copii.
Trădată și umilită, fata l-a ucis în toiul nopții, tăindu-i capul în timp ce dormea. Se spune că fie a transformat capul într-un ghiveci, fie l-a așezat într-un vas – nu se știe cu certitudine. Apoi, a plantat în el un fir de busuioc, considerat „iarba regilor”, dar și un simbol al iubirii și pasiunii, punând vasul la vedere, pe balcon. Astfel, iubitul ei avea să fie al ei pentru totdeauna, iar ea avea să-l îngrijească zi de zi, udând busuiocul cu propriile lacrimi.
Busuiocul a crescut luxuriant și parfumat, stârnind invidia vecinilor, care au dorit să o imite. Așa a luat naștere tradiția de a crea vase din teracotă cu înfățișarea capului de maur.
În amintirea acestei povești triste, dar și macabre, balcoanele siciliene sunt împodobite și astăzi cu ceramici rafinate și impunătoare, reprezentând chipurile celor doi îndrăgostiți.
Eu am descoperit maurul si fata siciliana nu doar la balcoanele din oras (uneori avand dimensiuni foarte mari), ci si in restaurante. Mai toate in care am mancat le aveau, sub diferite chipuri, in diferite forme, unele mai spectaculoase decat altele.
Iar magazinele specializate in asa ceva te agata de la intrare cu un astfel de exemplar:
Si le-am gasit si in magazinele din Taormina:
Aici am aflat, de la un vanzator, locul unde sunt produse aceste nebunii: in comuna siciliana Caltagirone. La doar o ora si un pic de Catania.
E bine de stiut! Data viitoare poate merg direct la sursa si obtin un pret care sa nu imi dea palpitatii.
Uitati piesa care mi-a placut mie cel mai mult! Costă… 350 euro!!! Ca nu putea sa imi placa si mie un cap de maur-suport de scobitori, made in China, la 10 euro.
TAORMINA
Stiu de Taormina de niste ani, multa lume vorbeste despre locul asta smecher din Sicilia.
Asa ca am profitat ca eram “in vecinatate”, am luat un bilet de 8,50 euro (dus-intors) si m-am suit in bus-ul de Taormina.
Dupa cca o ora si 20 de minute de mers cu marea aruncata peste umar, am ajuns.
Zi cu ploaie usoara. Putina lume pe strazi. Telecabina cu care speram sa ma plimb pana jos, la mare, e inchisa. Ca deh, suntem in extrasezon.
Urc drumul si intru pe poarta orasului.
Va arat, foarte foarte pe scurt, ce am reusit sa vad in cateva ore, cand cu umbrela in cap, cand cu ea in sac.
TEATRO ANTICO DI TAORMINA
Toate tonetele – inchise. Pff, ce-ar mai fi mers un vin fiert sicilian sau un hotdog de cal…
Desi plouă usor, suntem ceva turisti veniti sa ne cocoțăm in varf de deal, sa vedem ramasitele teatrului construit, pare-se, in secolul 3 î.Hr.!
Ceea ce este vizibil astazi din teatru apartine in principal reconstrucției romane.
Cu exceptia teatrului din Siracuza, teatrul asta din Taormina este cel mai mare teatru antic nu doar din Sicilia, ci si din Peninsula Italică si Africa de Nord!
Ma pozez ca o maimuta ignoranta, ca mai apoi sa realizez ca, fix in spatele meu, e Muntele Etna!!!
Asa ca mai trag o tura de poze. Aflu ulterior ca asta e locul de unde se vede cel mai bine Etna.
In spatele teatrului, un bar cu terasa si o vedere panoramica tare misto!
Poze, selfie, o apa, un wc si… hai jos in oras.
CORSO UMBERTO I
Strada principala a Taorminei e destul de plina de lume, in ciuda vremii. (Inteleg ca vara nu ai loc sa arunci un ac aici!)
Stanga-dreapta, ai magazine pentru buzunare doldora, dar si buticuri ale unor artizani locali, ai restaurante, cafenele.
PIAZZA IX APRILE
Tot mergand pe strada principala, ajungi in piata IX Aprile.
O mare terasa cu vedere la mare, pe de o parte, si la castelul de pe munte, pe de alta parte. Un imens (posibil) ring de dans pentru un (posibil) bal spectaculos, in aer liber! Mi-a luat-o imaginatia razna…
Imi place mult piata asta! Nu stiu cum e vara, dar acum m-am simtit stapana aici.
PIAZZA DUOMO
Cativa pasi mai incolo, dai de inca o piateta.
Domul din Taormina are usile deschise, prilej pentru mai multa lume sa intre si sa isi scuture un pic hainele de ploaie.
Am ajuns la cealalta intrare in Taormina si… gata, la trap inapoi, ca nu mai prind bus-ul de Catania.
N-am avut nici vreme multa nici vreme buna pentru Isola Bella (nici macar nu stiu daca am nimerit-o in poza), n-am avut nici pentru Castelul din deal, nici pentru excursiile care se fac pornind de aici (inclusiv pe Etna), dar uite-asa ma gandesc sa revin intr-o zi in Taormina, pentru a prinde orasul si in plin sezon. Atunci cand ma voi plange ca e prea sufocat de turisti 🙂
